Urăsc ca părintele să te vrea altfel de cum eşti !
Să tot încerce nu să te sfătuiască, ci să te schimbe !
Să ţi se tot spună pe ton de reproş 'semeni cu taică-tu!' dar şi 'semeni cu maică-ta!'.
Urăsc să nu ţi se acorde dreptul de a fi tu însăţi, cu propriile defecte, cum sunt ele.
Ce principiu educaţional e acela când nu vrei decât să schimbi personalitatea propriului copil, de parcă ţi-ai fi dorit oricând un alt copil, nu cel pe care îl ai ?
E o traumă permanentă şi o frustrare teribilă pentru copil să i se tot reproşeze felul de a fi.
Sunt cea care sunt.
Nu vreau să fiu altfel !
Problema e când părinţii vor să fii altfel de cum eşti, când practic vor un alt copil deci.
Problema e că primii care te respectă ar trebui să fie tocmai părinţii.
Se afișează postările cu eticheta trauma. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trauma. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
