Te pomeneşti că e semn că nu întineresc, precum Benjamin Button.
Cert e că mai nou descopăr cum îmi pică greu anumite atitudini. Cum devin foarte intolerantă la unele.
De pildă la ipocrizie şi linguşeli.
Iar din seria linguşelilor sau auto-linguşelilor face parte şi o sărbătoare : 1 Decembrie!
Suntem cu toţii români o zi pe an, dar suntem de dăm peste ilic de naţionalism şi mândrie în ziua asta!
În rest, 364 zile pe an căutăm în draci modalităţi de a o tuli din ţară, de a ne căuta oportunităţi de emigrare, de a compara România cu restul ţărilor spre a o 'inferioriza' (îmi place să inventez cuvinte, dacă tot îs din oraşul lui Nichita).
Dar pe 1 Decembrie să curgă nene toată dragostea de ţară, tot dorul - cuvânt care, ştim bine, e intraductibil în orice altă limbă- să ne fălim cu reuşitele, inteligenţa, talentul, perseverenţa etc.
În toată hemoragia asta, numai de caracterul nostru găunos uităm să amintim.
Un paradox totuşi, dacă mă gândesc : suntem discreţi rău în fapte ca popor, suntem mai degrabă apatici, dar suntem excesivi în vorbe, şi în alea bune, şi în alea rele.
Ce ne costă, ce riscăm?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
pai in afara de fasole cu ciolan se da si palinca! fix ca sa nu-ti pice greu! probabil ca ai sarit peste ea!
De 1 decembrie invie brusc patriotismul in noi la fel cum invie bunatatea in ziua de Craciun! Decat deloc tot e ceva. :P
Poate parea ca toata lumea iese in fata de 1 decembrie sa se bata cu pumnul in piept ca sunt mandri ca sunt romani. Dar in realitate foarte multi sunt complet indiferenti, daca nu scarbiti de aceasta sarbatoare.
Pana o sa intelegem diferenta dintre nationalism si patriotism, o sa tot avem parte de manifestari de genul asta.
Ma tot incearca niste concluzii, de cand am plecat din tara. Daca un roman ramas acasa isi critica tara, o ataca, spune ceva de rau, face vreo observatie, nu-i nimic, ca doar e dreptul lui sa critice! Da' daca tu, cel care ai plecat, indraznesti sa spui vreo vorbulita, cat de mica, despre tarisoara, vaiiiiiiiii... nu te speli cu toata apa Dunarii. Toti sar in capul tau, ca aia, ca ailalta, ca tu nu stii, ca tu ai dezertat, ca te-ai vandut, ca te-ai invartit... Asa ca subscriu intru totul celor spuse de tine. Nu-mi foloseste la nimic, da' macar ne-am racorit, nu-i asa? :)
Trimiteți un comentariu