Specialitatea americanilor - condusul din vorbe

Dacă se pricep la ceva ca nimeni alţii, apăi la asta se pricep americanii : la strategii de vânzare, de persuasiune, de manipulare.

M-am uitat la ultimul episod din M.A.S.H. ieri. Tare mi-a plăcut serialul ăsta. La 16 ani, când l-am văzut prima oară, nu pricepeam umorul - am pus-o pe seama faptului că nu mă atrăgea universul cazon.

Acum însă am înţeles de ce nu-l pricepeam. 

Pentru un serial de comedie M.A.S.H. e mult prea complex - replicile doctorilor sunt pline şi de înţelepciune şi de umor înţepător, de parcă adunaţi acolo ar fi fost poeţii umanismului deghizaţi în filosofi ai scepticismului.

M.A.S.H., ca multe alte producţii ale cinematografiei americane, a fost o adevărată armă ideologică. 

Ce idee ne rămâne în subconştient după fiecare episod : 

că poate doctorii americani aveau slăbiciune pentru băutură iar asistentele pentru bărbaţi, poate făceau farse copilăreşti şi se ironizau dincolo de limitele civilizaţiei, daaaar pierdeau ore de somn ca să opereze inclusiv soldaţi coreeni şi chinezi. 

Le păsa până la auto-distrugere până şi de viaţa inamicului. 

ĂŞTIA erau doctorii din unităţile militare AMERICANE : nu numai nişte chirurgi desăvârşiţi lucrînd în condiţii imposibile, ci chiar nişte conştiinţe dedicate vindecării omului, dincolo de etnia şi naţionalitatea sa.

Nici dacă ar fi fost plămădiţi din crezul Hipocrate n-ar fi ieşit mai bine. 

Asta e propaganda : în fiecare episod aproape e o scena care să te înduioşeze prin umanismul personajelor, totul pudrat cu râs abundent, ca să nu dăm în siropoşenii. 

Şi mă gândeam la ironia istoriei : s-au chinuit ruşii decenii la rândul să creeze omul nou cu bâtele şi au eşuat.

Au început şi americanii după război : au lucrat doar cu/din vorbe şi iată-ne pe toţi oameni noi, seduşi de imagini şi cuvinte made in Hollywood.

Şi eu care spuneam că nu pricep necesitatea chestiei ăleia numită P.R., total neproductivă dar plătită regeşte. Câtă naivitate la mine!