Sunt oameni, ca mine, care au stări de leşin după 11 ore de şcoală (fiindcă aşa cred pedagogii că e eficient un program de studiu). Sunt oameni cărora după un efort prelungit, fizic sau intelectual, li se învârt toate cele 6 urechi ale celor 3 capete pe care simt că le au. Eu sunt un astfel de om.
Sunt alţii care simt nevoia să nu meargă pe jos nici o staţie, că de-aia s-a inventat roata şi s-a privatizat Petrom-ul. Ştim fiecare câte o astfel de persoană.
Şi mai sunt alţi oameni care ... pe care îi crezi normali dar care îţi dovedesc că-s nebuni.
Că-s nebuni să nu creadă în limite, să fie surzi la reacţiile corpului lor.
Ei, oameni din specia asta nu-s foarte mulţi, aşa că-i bine să-i arătăm cu degetul când îi întâlnim.
Un astfel de 'nebun' vă pot indica eu : se numeşte Adrian Rotaru, se alintă Aditza şi tocmai a făcut parte dintr-o echipă de 8 oameni care şi-au propus să meargă pe jos, timp de 2 zile, 100 de kilometri.
Şi ghici ce? Au reuşit! Eu vă vorbesc despre el fiindcă pe el îl cunosc. E la fel de încăpăţănat pe cât sunt şi eu, şi în bine şi în rău.
Oamenii ăştia au mers pe jos sâmbătă 60 de km, de la Ploieşti la Sinaia, probabil erau 3 grade şi un vânt de vreo 70 km la oră. Iar a doua zi au continuat, până la Braşov, încă 40 de km.
Fără să fie sportivi profesionişti!
Eu acum nu vreau să vă conving nici să mergeţi pe jos,
nici să vă propuneţi nebunii care mie îmi par iresponsabile,
nici să mergeţi în condiţii mai grele decât sportivii, fără vitaminizări, fără dozaj, fără nimic, doar cu voinţă.
Pentru oamenii obişnuiţi nu funcţionează să mergem doar alimentaţi de voinţă.
Sau aşa credem noi!
Dar se pare că, din când în când, iresponsabilitatea şi încăpăţânarea ne duc mai departe decât credem.
Duminică dimineaţă, când am vorbit cu Aditza la telefon, era iritat şi mă repezea orice aş fi zis.
Mi-am dat seama că erau oboseala şi îndoiala care se simţeau deja în felul ăsta şi care îl trăgeau în direcţia opusă faţă de cea în care îl îndemna orgoliul.
Mi-am dorit atunci, precum în poveşti, să se pornească o furtună puternică şi să-i oprească, dacă el tot nu avea grijă de binele organismului său. Dar nu s-a oprit.
Apoi, seara, când mai avea vreo 8 km până la final (din cei 100 km) deja omul avea vocea celui care pluteşte în beatitudine. Tinţa se simţea aproape. Imposibilul a devenit tangibil.
Aşa că vă îndemn :
NU mergeţi zeci de km pe jos odată, DAR priviţi oamenii din jurul vostru cu atenţie şi gândiţi-vă că s-ar putea să vă mire cândva prin exemplul lor !
NU plecaţi în mod spartan în proiecte, fără precauţii (fie ele meteo sau alimentare sau de altă natură), DAR gândiţi-vă că fiecare din noi, toţi ascundem resurse de voinţă ce zac în ruginire printre celulele noastre comode şi precaute !
Eu ştiu că mi-am mai adăugat un om la lista celor 3 oameni din preajma mea pe care mi-i arăt cu degetul când simt că am nevoia unui exemplu pentru a merge mai departe în câte-un moment !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
Ha ! Ha ! Cand am vazut titlul cu cuvantul "nebun" am crezut initial ca o fi vorba despre vreo activitate nerecomandabila, dar abia pe urma cand am citit articolul mi-am da seama ca e vorba despre o activitatate atipica, (adica nu asa de comun intalnita in cultra respectiva), insa totusi natural potriviita persoanelor care au intreprins-o si chiar laudabila, asa in modul in care a fost prezentata. Deci desigur ca verdictul este "sanatos", (indiferent de care niba o mai fi definitia cuvantului "nebun" cf diverse perspective), plus dupa cum se stie "mens sana in corpore sano", deci si fizic si psihic laolalta sanatos ! Bineinteles cu precautiile de rigoare sa nu incerce cineva asa ceva daca nu are capacitatea de discernamant necesara pt a aprecia beneficiul si riscul pt sine insusi, si de a sti cum sa se poata evita pe cat posibil orice posibile riscuri care pot insoti un asemenea maraton, mai ales facut poate fara destula pregatire anterioara gradata, de ex mai intai 10 km, abia aboi 15, etc...desi desigur ca poate Aditza are experienta anterioara, plus, fiind probabil tanar, are probabil si o conditie cardio-vasculara si de sanatate generala buna.
P.S. Deoarece pe Internet e posibil sa citeasca si minori care or crede ca au capacitate de discernamant pt anumite activitati de la varsta de 15 ani in sus, pt ca asa or fi citit pe Internet, desi de fapt nu au, trebuie recomandat ca acesti minori sa nu se repeada sa se angajeze in acest fel de activitati din dorinta de a scapa de raspunderile pregatirii intensive pt Bac, (pregatire care trebuie intreprinsa asiduu zi de zi inca incepand din clasa a 7-a sau de la varsta de minim 14 ani in sus), si trebuie sa obtina mai intai o aprobare de la parintele/tutorele legal plus de la profesorul de sport plus de la medicul de familie, toate cu semnaturi cu parafa sau notarizate, (astfel sa nu existe posibilitate de contrafaceri), plus sa fie acompaniati de-a lungul drumului de o persoana adulta raspunzatoare cu o diploma autentic verificabila de absolvire a IEFS/UNEFS, sau diploma de fizioterapeut autorizat, cu certificat de conformitate pe UE.
(Eu mai recent candidez pt functia de viitor Dictator al Romaniei, o functie propusa recent de Raul Ghiran la el pe blog, si am inceput deja sa ma ocup de un plan pt reorganizarea si imbunatatirea sistemului de invatamant, examene de admitere la diverse fcultati, etc, deci sunt ff preocupat de aceste lucruri ff serioase, plus mai trebuie sa dezvolt si cultura Romaniei, asa ca pana una alta de aia mi-am permis mai sus sa zic ce e cultural potrivit sau tipic pt Romania contemporana sau nu e.)
Din pacate Raul Ghiran a zis ca un Dictator preferabil trebuie sa vina din strainatate plus sa fie nu numai singur si lipsit de obligatii, dar si ff bogat, si eu momentan indeplinesc numai unul din aceste criterii, pt ca tocmai revenisem teritorial in Romania din pacate chiar inainte sa aflu de acest post de Dictator, dar imi planific sa plec din nou in strainatate in aprile, astfel incat sa pot reveni de acolo, macar indeplinind 2 din cele 3 criterii, ramanand sa il indeplinesc si pe cel de a deveni ff bogat...lucru la care reflectez chiar acuma.
Tocmai mi-am luat si angajamentul pe blogul lui Vienela, care a zis ca ma sustine, sa aspir sa fiu un Dictator cat mai etic, care in nici un caz nu va avea ca preocupare popularitatea intre oameni, ci numai o constiinciozitate maxima la serviciu, chiar daca e un domeniu despre care habar nu am, (ca sa nu cumva sa existe si riscul sa se zica despre mine ca as fi un tehnocrat, ca efectiv incepusera sa-mi iasa vorbe in acest sens in ultimul job corporatist pe care l-am avut, si unde se pare ca competenta tehnica era ceva ce trebuia profund descurajat ca maniera de abordare ideologica, acolo parand a fi preferati romanii cultural mai tipici de tip nascuti poeti).
P.S. Am facut aceste comentarii ff detaliate sperand ca ele vor fi educativ utile tuturor cititorilor pt a arata cat mai clar diferenta dintre cum se poate exprima in cuvinte cineva chiar posibil autentic sarit de pe fix, ca de ex chiar eu, (cel putin uneori, mai ales cand devin stressat de vreo competitie de candidatura politica atat de importanta de nivel de post de Dictator), fata de cum se exprima prin fapte cineva probabil sanatos, ca de ex Aditza.
P.P.S. Sa stiti ca e posibil sa mi se ofere si un post de Dictator si in alta tara decat in Romania, unde nu se cere criteriul de bogatie obligatorie pt Dictatori, ba chiar e posibil sa se prefere unii mai saraci, dat fiind ca e posibil ca unii saraci sa fie mai constiinciosi in cadrul exercitarii functiunii si mai ales mai loiali postului respectiv si culturii locale care le recunoste meritele deosebite, (ca de ex Chavez in Venezuela, sarac insa loial poporului local, desi ii cam placea sa fie prea popular si din cuza asta nu afost chiar un dictator ideal, dar totusi nu ca Juan Peron in Argentina, care era bogat plu sputin ii pasa sa fie iubit el de popor, insa era mai loial lui Evita decat poporului mai larg), asa ca eu nu promit ca voi reusi sa imi indeplinesc rolul de Dictator al Romaniei chiar daca voi fi sustinut si de altii decat Vienela...in prezent studiez conditiile globale unde ar fi nevoie de un Dicatator ideal, deci sarac, fara obligatii, plus etic si constiincios, insa fara nevoia de a fi adorat de popor.
Cateodata nebunia e sanatoasa :D
eu zic ca ceea ce a facut prietenul tau se cheama depasirea limitelor personale ceea ce este un lucru bun.
Uneori astfel de "exercitii" sunt utile pentru fiecare dintre noi. Doar asa ne dam seama ca putem realiza mult mai multe, daca ne detasam putin de rutina zilnica si dam dovada de vointa.
Nebunia salveaza Romania, eu zic ca sportul si exercitiul fizic nu a omorat pe nimeni :D
Eu sunt pro pentru orice fel de sport si miscare fizica.
e bine sa iti depasesti limitele...
sportul si miscarea nu au omorat pe nimeni....
fiecare cu nebunia lui
trebuie sa ai grija de corpul tau...
Trimiteți un comentariu