și nici prietenie fără replici brute (dar niciodată brutale).
Unde-s opusuri în dragoste, acolo e pasiune.
Unde-i inteligență în prietenie, acolo e tachinare.
Despre dragoste și încăpățânarea mea de cuplu bazat pe complementaritate, în altă postare.
Acum doar despre spumantul din prietenie, cu ilustrare.
Îs oameni ce se știu de ani și ani.
Îs dezgoliți unul în fața altuia, își știu defectele dar și slăbiciunile.
Și le exhibă terapeutic, fiindcă în jocul înțepăturilor verbale venite în duel continuu,
există o complicitate a slăbiciunii împărtășite,
și o frenezie a frumuseții defectului îndulcit de timp.
Una din bucuriile vieții, tachinarea.
Dragostele pe bază doar de iub-iubi rozalii
și prieteniile doar pe bază de menajamente dulcegăroase
nu înseamnă la urma urmei decât faptul că cenzura politeții intervine în relație.
Orice nici dragostea nici prietenia nu trebuie să cunoască cenzura sau menajarea temătoare.
Sinceritatea ambalată inteligent nu doar că nu rănește, din contră, îl corcolește pe celălalt în hohotul de râs complice al celor doi și-i detașează din mulțime.
Iar dacă vreți să aveți mostre de tachinări delicioase, inteligente și fără restanțe,
ascultați orice înregistrare a emisiunilor de la Radio România Actualități ale lui Andrei Partoș cu Mircea Vintilă sau Alexandru Andrieș.
Iar dacă-mi sunteți prieteni, fiți-mi complici în râsete cu coduri secrete !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu