Cu ea am sa ma recompensez

Ultima sută de metri pentru examenele mele importante.
Ca orice elev care chiar învață (adică prea conștiincios și prea din timp), am ajuns în faza aia în care deja nu mai îmi pasă, să iau oricât, dar să se termine mai iute.

Și tocmai văzui acum că exact pentru ziua în care am să primesc eu rezultatele muncii mele din ultimii trei -deja patru de fapt- ani, îmi pot oferi un cadou pe placul meu.

Un bilet la tipa asta ar fi fabulos, văd că totuși cel mai ieftin bilet la concertul ei costă 120 roni.
Dar merită !!

Cred că e cea mai senzuală voce feminină pe care am auzit-o în ani !
Pur și simplu tipa asta își plimbă vocea pe corpul meu !
Nu cred că sunt singura să simt furnicări la toate inflexiunile ei, tandre și apoi biciuitoare,
același vino-dar du-te ce mocnește în orice relație năbădăioasă.

Iar dacă n-o să am rezultate bune la examene,
atunci în loc să mă cadorisesc cu ea,
am să mă consolez în vocea ei cu totul !

Nu-i faină alegerea mea ?!

Dor de cei dusi, pomana si Sanzienele

Poate că într-adevăr au ceva supranatural Sânzienele, o fi mai fluid pragul dintre lumi în ziua asta de sărbătoare.

Azi noapte am visat-o pe Bunica, era aranjată cum îi plăcea ei mereu să fie, avea niște cercei impecabili din perle albe, cum n-am văzut mai frumoase.
Dacă era cochetă în visul meu înseamnă că e bine, eu așa cred.
(cred mult în spirite și vă rog să nu râdeți de ele că mie asta mi se pare mai păcat decât blasfemia de divinitate).

Iar azi după-amiază un bărbat a dat de pomană, aici în cartierul meu din Ploiești, pentru tatăl lui dus acum 4 ani. O pungă întreagă cu toate bunătățile dată unui complet necunoscut văzut pe stradă, așa cum îl rugase tatăl său.

Pentru pomenirea sufletelor celor duși, Dumnezeu să-i ierte !
Să le fie sufletele ușoare și liniștite !
Bogdaproste ! Frumos de fiul ce își cinstește tatăl și dă cu dărnicie pentru el.
Și sufletul bunicii mele sper că acum călătorește liniștit și vede toate locurile pe care n-a putut să le vadă în viață.

Frumoase Sânzienele, unora le e frică de sărbătoarea asta tocmai prin magia ei,
eu sper să ne mai rafinăm un pic simțurile cât să-i mai lăsăm pe cei duși să ne mai vorbească din când în când.
O zi, două, în an merită și supernaturalul de lângă noi să se apropie ?

Arunca-mi un os ! Daca esti partenerul ideal

Da, da, aruncă-mi un os !
Asta mi se pare cea mai bună și mai frumoasă strategie într-o relație.
Și nu, nu mi-am făcut un transplant de personalitate în lumea canină.

De fapt, metafora nici măcar nu-mi aparține.
Am citit-o acum vreo 4 ani print-o carte scrisă de o englezoaică, dar cum stau prost cu numele ...

Oricum, era vorba de o femeie trecută de 50 de ani care încă se gândea la soțul ei decedat cu ceva ani în urmă.
Și asta îi amintește despre el.
Nu fusese un om facil, ba chiar din contră. Cam ursuz, probabil un englez tipic (meteo-afectat).
Cu perioadele tensionate inerente din orice cuplu, la care se adăuga și incapacitatea lui de a comunica emoțional.
Numai că, așa cum spune femeia, din când în când îi arunca un os.
Și atunci puteau reface totul și să o ia iarăși de la capăt ca și cum cearta n-ar fi existat.
Și de asta femeii îi era, chiar și după ani de zile, dor de bărbatul ei.
Bine, povestea desigur se complică,
dar partea asta mi-a plăcut mie cel mai mult.

Un os nu-i mare lucru.
Dar câți dintre noi îl aruncăm și câți aruncăm în loc de os o nouă găleată cu apă rece?

Mi-e dor nebun de o carte bună.
Oare ce cărți faine se mai citesc acum ? Ce-aș mai putea să citesc ?

Scurt : filosofie de viata sanatoasa.

Nu comentez, că mi se pare inutil,
dar vă las o mostră din gândirea unui supraviețuitor :

"E interesant că orice ni se întâmpla, noi tot ne consideram norocoși."

Cum eu una sunt mereu GicăContra și nu scap nici o ocazie de a critica,
tipul ăsta de gândire mi s-a părut mereu  tâmpenie,
un mijloc de a te resemna și a coborî mereu standardele.

Dar dacă vă spun acum că fraza aparține unui supraviețuitor al Holocaustului și se referă la perioada de un an juma 'petrecută' la Auschwitz ?

Oare asta să fie secretul ?
Să încercăm mereu să găsim albul în negru ?
(dap, n-am fost corectă politic cu comparația asta. știu. Iaca, iar punem critica înainte).

Deci : împotrivire și gust de fiere  sau acceptare și senzație de sărac cu duhul ?

Cum sa spui nu fara sa spui nu.

Astăzi din manualul unor oameni inteligenți, anume vecinii noștri unguri.

În caz că nu sunteți la curent cu cele mai noi motive de apocalipsă socială din Europa : ca urmare a deloooc ciudatelor primăveri democratice de acum câțiva ani de prin Orientul Mijlociu , când chipurile dăduse pofta de democrație peste toate neamurile islamului, azi Egiptul, Siria, Libia colcăie de democrație. Care prin zonă semnifică doar două chestii : anarhie și nesiguranță plus dreptul de a-ți lua bocceaua în spinare.

Prin urmare Europa e invadată mai nou de valuri de imigranți din aceste țări iubitoare de democrație.
Italia și Grecia sunt cele mai afectate momentan, dar probabil asta nu va mai dura mult, fiindcă imigranții vor începe să  mișune spre nordul Europei.

Ungurii, că de-asta îmi plac ei mie, gândesc preventiv.
Și aud la radio că vor să dea următoarea lege :
dacă imigrantul care cere azil în Ungaria a trecut deja printr-o altă țară care e sigură, atunci azilul i se va refuza.

Perverși ungurii ăștia. Că și de-asta îmi plac ei mie.

Cu alte cuvinte ei sunt gata să dea azil oricui va veni în Ungaria ... de pildă prin WizzAir.

Problema sirienilor și libienilor e că ei fug pe calea maritimă, ba chiar de multe ori bâldâbâc e finalul călătoriei lor.

Acum nu-mi dau seama : ungurii sunt super finuți cu modalitatea lor de refuz, sau sunt super aroganți ?