Reabilitarea lui 'PROTESTEZ!'

În anii '90 protestatarii erau fie 'golani', fie 'plătiţi de Ion Raţiu', fie 'drogaţi', fie direct 'golani drogaţi din banii lui Raţiu'.

Acum, în 2013, avem în sfârşit noi proteste în stradă ale tinerilor.
Cu vreo 2 săptămăni în urmă m-a lămurit scurt un prieten cum e cu protestarii ăştia noi : 'nişte hipsteri plătiţi de Soros'.

Din alambicul etichetărilor se degajă o constantă urât mirositoare în mentalitatea românului sau cel puţin în demagogia românului (considerînd că nu crede în vorbele pe care le debitează) :
eşti sigur un declasat, un neisprăvit, un manipulat sau un corupt dacă protestezi !

Alarmant nu e doar gândul în sine, alarmant e faptul că avem încă un asemenea discurs (dacă nu cumva chiar o asemenea mentalitate, repet) într-o ţară sugrumată de dictatură timp de 50 de ani.

Înţeleg că unele teme de discuţie pot să nască polemici aprinse (eu de pildă pot discuta calm pe subiectul Roşia Montana). Dar nu înţeleg să legi cuiva căluşul la gură pentru că acela are de gând să te contrazică.

De ce oare, chiar şi în 2013, a protesta e un lucru rău?
De ce, mai mult decât atât, ideea asta e susţinută de unul de 33 de ani?
De ce trebuie să fim cu toţii o naţiune de yes-people?
De ce n-am învăţat la ce duce uniformitatea, tăcerea, acceptarea, consensul?
Şi o întrebare suplimentară, aplicată cazului Roşia Montana : de ce progresul înseamnă pentru unii doar distrugere, iar a fi cumpătat (inclusiv în relaţia cu mediul) înseamnă a fi doar vetust?

Dreptul nostru de a spune 'REFUZ!' îmi pare cel mai important drept pe care îl oferă democraţia. 
Nu mai spun de faptul că o democraţie implică şi să se ţină cont de aceste obiecţii ale populaţiei!
Mă limitez la a dori reabilitarea lui 'JE REFUSE!' (acel istoric Je refuse).
Lasă-mi dreptul să strig contra, să gândesc altfel decât tine, să vin cu contraargumente şi ai încredere în mine că nu mă plăteşte nici un Bill Gates ca să mă opun deciziilor pe care le consider nocive !

Iar dacă ai cap să gândeşti tu pentru tine, nu să preiei opinia majorităţii sau deciziile politicienilor, atunci gândeşte-te la asta :
uniformitatea de păreri nu e progresul,
'REFUZ!' al meu nu e semnul hipsterilor,
e semnul că orice problemă e complexă şi poate tu nu priveşti decât latura ei însorită !

ps.  Da, acel prieten m-a şters din lista de prieteni pentru faptul că am îndrăznit să-i spun cât de revoltătoare îmi pare atitudinea lui. Şi da, acel prieten care mi-o spus mie cum îs eu manipulată de Soros şi cam proastă că mă opun exploatării de la Roşia Montana lucrează în presă. Povestea e mai interesantă de-atât, dar ăsta e alt subiect.

Ticalosia Rosia Montana Gold Corporation. Date şi argumentele.

De o parte :
Un loc superb.
Un site arheologic de enormă valoare.
Prima atestare istorică a românilor.
Deci mândrie, identitate, frumuseţe, mediu.

De cealaltă parte :
4 munţi distruşi.
Localitatea Roşia Montana dispărută.
Cimitire mutate.
O enormă haldă de substanţe toxice în urma exploatării.
Deci distrugeri de natură, de istorie, de sănătate a mediului.

Durata exploatării : 17 ani.
Durata distrugerilor : veşnică.

Extraordinară emisiunea Eugeniei Vodă, Profesioniştii, în care a avut invitat
un specialist cu experienţă şi neimplicat care TREBUIE ascultat.

Fiindcă oricine are un strop de creier şi o minimă rezistenţă de cumpărare în faţa banului va trata cum se cuvine bătaia de joc a Gold Corporation care afirmă că la capătul celor 17 ani în care ea va exploata bogăţiile zonei mediul ... va fi mai bun, iar zona ... profitabilă pentru turism !

Dacă voi vreţi să vizitaţi halde de cianuri, susţineţi Gold Corporation, că doar vi le promit clar !

Până atunci ar trebui să priviţi ediţia emisiunii Eugeniei Vodă cu geologul Aurel Sîntimbrean invitat.
Acesta este link-ul

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/aurel-santimbrean

Retrospectiva 2011 si previziuni 2012

Nu ştiu de ce ne purtăm mereu atât de urât cu anul ce trece, de parcă ne-am grăbi spre neant.

2011 ... să vedem câteva caracteristici, nu musai 'cele mai', fiindcă mă irită noţiune asta :
pentru mine a fost un an rupt nebuneşte în două jumătăţi (n-o să scriu aici despre mine însă),
pentru Ploieşti a însemnat un stadion nou,
pentru România a fost dezamăgirea că românii sunt de plastilină, nu reacţionează la nici o măsură ce se ia împotriva lor, sunt apatia întruchipată,
pentru învăţământul românesc a însemnat un an în care s-a vrut să se mai arate un pic sperietoarea,
pentru lume a însemnat sfârşitul unui război , încheiat neclar şi dus în zadar - cel din Irak,
pentru blogosferă a însemnat bloguri frumoase dar şi valuri prin încăierări de 2 câte 2,
iar pentru blogosPHeră a însemnat tentativa de a organiza o comunitate ... de români, deci grea tentativă (iar 'curajosul' e Waven).

Câştiguri pentru mine?
Am avut mai multe experienţe în premieră,
am învăţat chestii noi din varii domenii (ceea ce nu înseamnă că m-am maturizat),
m-am reataşat de România într-un mod firesc, vizitând-o,
mi-am amânat câteva dorinţe,
şi mai ales nu mi-am pierdut bucuria de a încerca, de a vedea, de a auzi, a afla.

M-au dezamăgit câţiva oameni, am dezamăgit şi eu la rândul meu,
am aflat că nu trebuie să încerci să-i mulţumeşti pe ceilalţi în ciuda propriilor dorinţe.

Am şi oameni ce m-au ajutat anul ăsta şi cărora le mulţumesc, doi în special.

Despre pierderi nu vreau să vorbesc aici.

Previziuni 2012 ?
Păi fiindcă vorbeam despre dorinţe amânate, nu ştiu dacă anul ăsta am să ajung în Roşia Montana,  una nealterată de noi săpări hrăpăreţe.
Aşa încât legat de RM, dar nu numai, de lumea în care trăim, o singură previziune, nu pesimistă, ci realistă despre 2012 :
'And so we're told this is The Golden Age
And gold is the reason for the wars we wage'

Sunt versurile unui cântec (ce are deja aproape 20 de ani) şi-un adevăr pe care sper ca toţi mai mulţi să-l conştientizeze, pentru a putea schimba ceva la direcţia asta perdantă , în care materialismul e tot ceea ce contează şi în numele căruia călcăm unii pe alţii.

Rosia Montana te vrea prost, nu bogat ! Tu ce vrei de fapt?

Compania asta de vrea să 'investească' la noi, în Românica, îşi tot intensifică publicitatea menită să obţină acceptul opiniei publice de a se începe exploatarea zăcămintelor.

Trei idei scurte :

- faptul că mi-au inclus printre argumente cum că 'mediul va fi îmbunătăţit în zonă' e o aroganţă a unui p.r. imbecil care crede că poate spune orice, lumea va crede, fiindcă lumea nu gândeşte.
Şi chiar spune faptul că natura nu se poate descurca prea bine singură, dar o dată ce intervine omul în natură să vezi ce bine îi merge ei, naturii, care  nu se poate echilibra singură.

- ideea locurilor de muncă în zonă ... Nici tanti aia care croşetează în reclamă, nici moşuletul ce deplânge plecarea tinerilor, n-or să pupe angajări pe-acolo. Tanti cel mult ca femeie de serviciu.
Iar băiatul care vrea să devină inginer de mine da, o să fie angajat fix la munca de jos, că n-o să stea Gold Corporation să aştepte până capătă el experienţă ca inginer.

- punctul trei pleacă de la faptul că eu reacţionez aiurea la tentativele de persuasiune, adică devin mai încăpăţânată.
Dar acum nu e vorba de mine, ci de o deducţie logică :
dacă Gold Corporation ăştia folosesc atâta bănet pentru campania de convingere (şi chiar tre' să fie ceva bănet, gândindu-ne numai de câţi ani tot derulează campania) , întrebare :
oare au investit atâţia bani până acum fiindcă vor să ridice PIB-ul României?,
fiindcă vor să ajute o zonă defavorizată?,
mediul şi şomerii României?
Sau fiindcă vor să se îmbogăţească ei ?
Şi fiindcă au simţit, animale de pradă cum sunt, că din Roşia Montana se poate obţine bănet gras ?

p.s.  nu-mi aduceţi argumentul cu 'vor ajuta ţara implicit prin plata taxelor şi impozitelor' dacă nu ştiţi povestea ironică a celor de la Nokia de Jucu şi a prostiei penibile dovedite de români şi atunci.

Ai grijă ce-ti doresti si sa formulezi dorinta in toate detaliile

Astăzi ar fi trebuit să fiu la Roşia Montana.
Cerusem doar vreme frumoasă, cald cât vara, că-s friguroasă.
Mă interesasem deja de cazări ieftine.

Îmi făcusem şi planul cu 'obiectivele turistice' pentru cele trei zile :
mocăniţa ardelenească,
o dimineaţă geroasă cu un răsărit
şi o seară cu aburi de ceaţă şi un apus,
toate pe dealurile superbe din Apuseni.

No, vreme caldă e,
forările încă n-au început,
Apusenii tot acolo,
iar cazările tot ieftine.

Numai eu sunt acasă !
De ce ? Simplu : ceea ce mă gândisem că-mi va fi cel mai uşor, adică transportul, s-a dovedit a-mi pune pofta-n cui.
Nu numai că e dificil foc de ajuns până la Roşia, că asta ştiam deja.
Trebuie luat un microbuz din Alba Iulia până în Abrud şi încă mai sunt 7 km de mers pe jos, sau aşa ceva.

Dar ticăloşii au scos trenurile accelerat pe ruta Bucureşti - Alba Iulia. Eu acum am descoperit !
Iar un IC nu-mi permit.
Plus că ar fi haios să merg tocmai către boemia rurală de Roşia Montana cu InterCity-ul !

Se mai miră că n-au turişti în zone atât de frumoase din ţara asta.
Apăi cum să aibă dacă se străduie să le izoleze căile de acces cât mai mult ?

Rosia Montana va pulsa viata saptamana viitoare. Pentru voi. Sau Woodstock pentru mama.

Deci ai ajuns pe pagina asta, dar poate nu gândeşti ca mine. Cu atât mai mult cu cât e o chestiune controversată, precum toate ce implică bani mulţi. Dar tot îţi voi transmite o invitaţie pentru weekend-ul ce vine, poate vei rezona cumva la ideea asta !

Nu ştiu câţi dintre cei ce au blog au şi porniri sociale sau simt nevoia să militeze pentru vreo cauză.
Eu una sunt de părere că activismul social e o atitudine necesară, şi ar putea fi chiar utilă în măsura în care mai mulţi ar simţi nevoia de a avea păreri, de a şi le exprima, de a reacţiona la ceea ce se întâmplă în jurul lor, în varii domenii.

Eu una dintre toate formele de sensibilităţi sociale simt nevoia -aproape organică- de a susţine una singură :
protejarea locurilor pe cale să dispară, incluzînd aici şi natură şi arhitectură.
Reprezintă toate o lume cu care nu ne vom mai întâlni vreodată, dacă le distrugem pe cele încă rămase azi.

Anunţul de azi priveşte Roşia Montana. Despre care s-a vorbit enorm în ultima vreme, fiindcă Gold Corporation are grămezi de bani încât să-şi plătească o mulţime de apariţii în presă şi în online.
Au suficienţi bani să plătească gogoşi prin care să spună cum vor ei să investească în Salvarea Roşiei Montane, în refacerea centrului etc

Iar noi trebuie doar să fim suficient de creduli încât să credem că oamenii ăştia se zvârcolesc de dragul de a salva o localitate istorică şi nişte situri arheologice !

Gold Corporation ne spune că toată senzaţia asta de hienă hulpavă pe care o lasă insistenţa lor e doar pentru binele nostru şi al Roşiei Montana !

Cu strategie de pr bine pusă la punct, ca orice mare corporaţie ce urmăreşte un scop important pentru ea, au reuşit să scoată din discursul public interesele lor de exploatare, toate reclamele lor îi prezintă de zici că-s organizaţie NON-PROFIT de voluntari ce vrea să salveze umanitatea !

Ei bine, chiar există în chestiunea asta şi oameni voluntari. Doar că ei acţionează pentru păstrarea Roşiei Montana departe de exploatări.

Iar oamenii ăştia organizează anual, cu speranţă, festivalul FânFest.

Anul acesta FânFest se va desfăşura între 12 şi 14 august. Locaţia, desigur, Roşia Montana. Fiindcă încă există.
Am să vă las mai jos câteva fotografii făcute de Andrei Niculescu anul trecut, când festivalul a însemnat cântări, un duel de poezie, dezbateri, târguri ale meşteşugarilor, ba chiar şi un maraton ciclist către Cluj.

Anul acesta sunt programate de toate pentru toţi în cadrul FânFest :

de la tururile ghidate şi concertele live în aer liber (participarea artiştilor este din ataşament pentru idee, adică prestaţia este pro-bono!), până la spectacole de teatru, film, conferinţe, târguri de produse tradiţionale sau manuale.

Mie  nu-mi surâde nimic mai mult decât propunerea asta pentru un weekend !
Tare îmi plac senzaţiile de tabără, de simţire de vacanţă în grup.
Desigur, aşa cum zice maică-mea, toţi cărora ne plac festivalurile de genul ăsta, în natură, suntem nişte perverşi ce n-avem în minte decât să trăim precum cei de la Woodstock.
Mie însă nu-mi plac nici noroiul  nici orgiile, dar festivalurile calate pe campanii sociale, o mulţime de oameni naivi dar tupeişti, cu poftă de viaţă şi drag pentru lucrurile autentice, plus ceva mai multă natură, asta e pe sufletul meu !
Din păcate eu nu cred că voi ajunge acolo la festivalul de anul ăsta, deşi tare mi-e că la anul n-o să mai fie vreun festival la Roşia Montana.

Numai că fix săptămâna asta tre' să am grijă de urechea mea (da, doar de una, ceea ce probabil spune totul despre mine) şi n-aş prea risca nişte complicaţii.

Dacă voi veţi merge vreau să îmi povestiţi, sunt sigură că au să fie destule amintiri faine !

Găsiţi toate informaţiile   pe http://www.fanfest.ro/

Vor cânta, printre alţii, Luna Amară, Sarmalele Reci, Maria Răducanu şi Maya - încă un motiv să fiu acolo!

Şi câteva fotografii de anul trecut realizate de Andrei Niculescu şi pe care le puteţi vedea aici http://fanfest.ro/index.shtml?apc=ri1n160

   

Puteati veni sa vedeti si voi Rosia Montana la Irish Pub

Numai ce am scris mai devreme despre minerit, ca ziua de azi mi-a oferit o foarte interesanta completare a subiectului.

Ati auzit cu totii de Rosia Montana si poate ati vazut si spoturile teve prin care Gold Corporation isi tot facea reclama despre cum vrea ea binele comunitatii si cum, evident, tre' sa ni-l faca un pic cu forta, ca altfel nu ne-ar tot scoate ochii cu asta.

Si poate, la fel ca mine, nu stiti mai nimic despre subiect fiindca e prea stufos sa cauti argumentele fiecaruia, in afara de faptul ca unii vor sa-si bage utilajele in zona, iar altii vor sa ii bage verbal prin alte zone pe astia cu utilajele.

Acum vreo 3 ani am cunoscut pe cineva cu buletin de Rosia Montana. Eram foarte curioasa in legatura cu zona si cu povestea cea controversata. Remy mi-a spus atunci ca localnicii sunt pentru demararea proiectului, fiindca alte locuri de munca nu erau si asta ar fi fost cam singura oportunitate pentru ei.

Ei bine, asta seara intr-un pub din orasel s-a organizat vizionarea unui documentar, Noul Eldorado, exact despre povestea Rosiei Montana, intr-o ora si un sfert.

Din pacate documentarul era realizat de unguri, de unde se vede treaba cam cat ne intereseaza pe noi propria ograda.

Foarte interesant documentarul si destul de complex, in sensul in care prezenta ambele pozitii, fara vreun comentariu suplimentar. Chipurile destul de obiectiv stilul, cu toate astea concluzia pentru orice om normal nu poate fi decat una singura, zic eu.

Ca sa mentionez de la inceput pozitia mea :

- sunt foarte atasata de natura si de tot ce au construit altii mai bine inaintea noastra. Asta nu inseamna ca sunt ecologista, ca nu ma activez pe la nici o societate si nici cu vorbaria nu le am. Inseamna doar ca tin la munti, la verde, la copaci, la cladiri vechi, cu cat mai darapanate cu atat mai mult. Mai ales ca unde darami nu poti niciodata reconstrui. De criteriile pragmatice pentru a nu distruge natura nici nu mai vorbesc.

- sunt o sceptica altoita pe o idealista. Asta inseamna ca vreau ca lumea asa cum o stiu eu sa nu se schimbe si cred ca ar fi posibil, doar ca sunt convinsa ca lumea de azi se invarte dupa bani, si acolo unde interesele materiale sunt mari, David nu-l poate nicicand dobori pe Goliath, ca sa citez din documentar.

Prin urmare nici aici nu cred ca soarta Rosiei Montane mai poate fi intoarsa, o data ce o mare corporatie si-a atintit ochii incoace. Totusi, ma multumesc cu mizele mici, am invatat ca doar la ele mai poti spera. In cazul de fata veti vedea unde am ajuns cu miza mea.

Sa va povestesc pe scurt un pic documentarul :

in Rosia Montana locuitorii se impart, cum e si firesc, intre cei ce vor si cei ce nu vor sa-si abandoneze casele.

Gold Corp. cumpara casele satenilor, le da preturi bune sau le ofera direct case noi in schimbul celor vechi.

In afara de cumparari se mai recurge, firesc, la presiuni psihologice, la insistentele de genul "azi nu vrei banii astia, insa maine nu vei mai lua nimic si tot vei pleca."

Socant a fost sa vad frumoasele cladiri tipic ardelenesti cu placuta albastra pe ele : "PROPRIETATE A GOLD CORP.".

Cum Dumnezeu sa fie o corporatie proprietara a unei intregi ulite intr-o localitate din Ardeal, asta ma socheaza.

In fine, normal ca pe unele dintre acestea au trecut deja la demolari, fiindca ....

zacamintele de aur ce se vor exploatate aici se afla exact sub localitate.

Insa exploatarea aurului nu se face prin galerii subpamant precum la carbune, ci in cratere terasate, dupa cum vedeti in ilustrarea pe care am gasit-o si eu pe un site.

Ceea ce inseamna ca intreaga localitate va fi rasa pur si simplu.

Desigur, satenii, cei incapatanati, se plangeau fie ca nu se pot stramuta mormintele rudelor, fie darama bisericile, insa astea nu sunt argumente care sa ma induioseze. Cei care spuneau ca vor sa moara in casa in care s-au nascut sau batrana care nu vroia sa renunte la adunatura de barne pe care o ridicase ea insasi, astea n-au cum sa nu te impresioneze.

Ca date concrete, in zona exista deja o alta exploatare, Rosia Poieni - suprafata de 2 km, adancime de 300 m.

La Rosia Montana se preconizeaza o suprafata de 8 km cu adancime de 400m.

Cica exploatarea va dura 17 ani.

Exploatare care se face pe baza de cianura, cu lacul de reziduri aferent, numai ca a mai existat unul si la Baia Mare prin 2002 care la un moment dat o avut chef pur si simplu sa se deverseze singur prin Tisa si de-acolo tot asa.

De cealalta parte aveam reprezentatii companiei care ne prezentau si citez cum exploatarea gandita de ei, care va fi cea mai mare din Europa, va fi unica si prin faptul ca va aduce "improvement for the environment"!

Si mai aveam locuitorii in carne si oase care ne spuneau cat bine le-or facut lor banutii lui Gold Corp, ce firma serioasa e, cum si-au luat ei si casa noua in alta parte, si masina la ficior.

Plus o batrana dezghetata, ardeleanca tipica, care isi "refacuse viata" prin Cluj si acum nu mai vroia decat sa-si mute sotul cu mormant intr-un cimitir de prin Cluj, ca ea altfel radia de fericire.

Sa va redau spusa unui individ in halat vorbind dintr-un birou aseptic in fata unei harti frumoase cu zona exploatarii unde, spunea halatul albastru, dupa ce lucrarile in zona vor fi terminate, pe locul iazului de decantare vor creste copacii si florile. Nu comentez poanta, sa nu ziceti ca sunt partinitoare.

Am mai aflat din documentar cum in zona nu iti poti deschide nici un magazin, nici vreo pensiune, ca nu primesti avizul de la Primarie, PUZ-ul era menit demolarii corporatiste probabil.

O alta chestia interesanta aflata din documentar si legata si de postarea anterioara :

un loc in minerit in subsol inseamna mai bine de 4 noi locuri de munca la suprafata.

Haios e ca locuitorii zonei ce se opuneau se organizasera cumva, insa erau condusi tot de doua straine, o belgianca si o alta tipa care, venind in Ardeal, se indragostisera de zona si ramasesera.

Una din ele isi facuse o pensiune in incercarea de a demonstra ca se poate trai acolo si din turism.

Un localnic insa o infirmase mai devreme in documentar, spunand ca nu vine nimeni in saracia aceea.

Bine, ma si gandeam cati oare din cei ce se organizasera contra lui Gold nu vizau de fapt sa ridice rascumpararea oferita, la romani e posibila orice culme a lichelismului.

Dupa vreo juma de ora de vizionare Nicusor imi atrage atentia ca toti astia vorbesc de aur, insa nici unul din localnici n-avea nici macar o verigheta.

Nu trec multe minute si un satean spune : "Aurul asta e blestemul nostru. Ne-a invrajbit unii contra altora, cei care vor sa vanda cu cei care nu vor. Vedeti ca eu nici nu port aur pe mine!".

Mirarea mea cea mai mare insa ramane in continuare una de ordin cantitativ : la ce dracu' ii trebuie omenirii atatea tone de aur? Ca doar bijuterii deja exista, de ce mai scobim pamantul dupa alte zacaminte? Chiar nu ne mai ajung?

Mi-a ramas insa in minte, in afara de naivitatile mele vesnice, o vorba a unuia din localnici, legata de argumentul locurilor de munca create : "Munca ce distruge ceva nu merita!".

Acum ar mai fi multe de povestit.

Cristina, cea care a adus documentarul, mi-a oferit si cateva explicatii la final.

Astazi, 6 februarie, a fost in fapt ziua Rosiei Montana, adica 1850 de ani de la atestarea istorica. Iar ziua asta a fost sarbatorita in 17 orase din tara cu astfel de proiectii, iar in Bucuresti bineinteles cu manifestari mai complexe.

Am gasit pe net blog-ul celor ce promoveaza pastrarea Rosiei Montana. Va invit sa ii vizitati aici

http://luptapentrurosiamontana.wordpress.com/despre-noi/

Din cate am vazut, organizeaza inclusiv excursii in zona.

Ei bine, tocmai asta a fost efectul pe care l-a avut documentarul asta pentru mine :

dincolo de faptul ca sunt sceptica in privinta intereselor foarte banoase a unei mari companii,

dincolo de argumentele ca acolo se vor distruge fauna (destul de bogata de altfel),

dincolo de faptul ca in zona sunt chiar monumentele istorice (ce au fost intre timp declasate) ale vechilor galerii romane aurifere, ca si ei tot "civilizatori" din astia erau, numai ca pe vremea aia inca se lucra cu dalta doar,

dincolo de faptul ca statul roman, ca de obicei, tot nu va castiga nimic din aceasta "investitie" (hahaha, da' ce termen totusi!),

dincolo de riscul pentru mediu al unui nou accident ecologic,

dincolo de toate astea ramane faptul ca ... nu va mai ramane nimic din zona.

In documentar se spune clar : localitatea Rosia Montana va fi rasa, iar exploatarea va ciunti 4 pa-tru munti, reducandu-i la starea de cratere terasate.

Nicusor spunea, vazand peisajele, ca parca e Stapanul Inelelor (desi tot el a zis ca nu l-a vazut niciodata).

Intr-adevar, zona muntilor astora din Ardeal, cu localitatile celea imbatranite si izolate, cu satele in care, vorba unuia de era dornic sa se mute, "trebuie sa faci focul 6 luni pe an", locurile astea sunt de o frumusete calma cum nu prea stiu unde mai gasesti. Chiar daca nu au maretia peisajelor nou-zeelandeze.

Asa ca mie una atat mi-a trebuit ! Si, cum ziceam, dupa o ora de vazut documentar despre Rosia Montana, nu doar ca am ramas contra explotarilor ce induc progresul, insa VREAU SA VAD MUSAI ZONA !

Vestea proasta pentru mine e ca documentarul data din 2003, asa ca cine stie cat voi mai gasi deja din ceea ce se vedea acolo, din casele scorojite, unele monumente?

Ramane sa va hotarati si voi, eu mi-am ales o destinatie de excursie frumoasa si autentica !

Nu pot sa nu imi opresc totusi imaginea ce imi tot revine in minte - tot Stapanul Inelelor, noua mea mitologie, Gandalf ezitand sa intre in minele din Moria, temandu-se de ele.

Si spunand ca acolo se vede lacomia oamenilor.

Revin prin urmare la nedumerirea mea : la ce ne trebuie atata aur? la ce-l folosim? de ce sfredelim in halul asta pamantul pentru o resursa care nici macar nu e vitala?