Se poate, se poate!!
Mi se reproşează că ţin mai mult la case decât la oameni,
că iubesc prea mult trecutul
şi că nu-s realistă când susţin că încă lucrurile frumoase pot fi salvate.
Aşa am văzut dispărând o casă frumoasă din Ploieşti, trecând în fiecare zi cu indiferenţă pe lângă ea.
Aşa vedem degradîndu-se Palatul Nababului Cantacuzino de la Floreşti, o minunăţie pe care alţii nu ar şti cum să o promoveze, iar noi nu ştim cum să o furăm, sau doar să o ignorăm, de la caz la caz.
Aşa vedem conacele de care e plină Transilvania ajunse la stadiul de 'schiţe'.
Mi se spune că e imposibil, că deja degradarea e ireversibilă şi că fie nu se mai poate face nimic, fie ar costa mai mult decât ar merita.
Dar se poate, atâta vreme cât o clădire mai există cât de cât, cât mai există poze ale acelei clădiri, ea mai poate fi salvată.
Dovada o găsiţi pe acest site http://designist.ro/2012/07/11/vacanta-de-vara-ca-pe-vremea-boierilor-ghica-la-conacul-polizu/
Nu-i fac reclamă conacului, oricum nu cred că-s prea mulţi care şi-ar permite măcar o noapte acolo.
Dar citiţi articolul, delectaţi-vă ochii şi călătoriţi în imaginaţie!
Şi mai ales gândiţi-vă un pic : conacul ăsta este dovada că se poate, putem oricând să ne recuperăm trecutul arhitectural şi să ne mândrim cu rafinamentul bunicilor noştri! Care uneori se mai găseşte şi la nepoţi!
Se afișează postările cu eticheta turism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta turism. Afișați toate postările
Ai grijă ce-ti doresti si sa formulezi dorinta in toate detaliile
miercuri, 14 septembrie 2011
Astăzi ar fi trebuit să fiu la Roşia Montana.
Cerusem doar vreme frumoasă, cald cât vara, că-s friguroasă.
Mă interesasem deja de cazări ieftine.
Îmi făcusem şi planul cu 'obiectivele turistice' pentru cele trei zile :
mocăniţa ardelenească,
o dimineaţă geroasă cu un răsărit
şi o seară cu aburi de ceaţă şi un apus,
toate pe dealurile superbe din Apuseni.
No, vreme caldă e,
forările încă n-au început,
Apusenii tot acolo,
iar cazările tot ieftine.
Numai eu sunt acasă !
De ce ? Simplu : ceea ce mă gândisem că-mi va fi cel mai uşor, adică transportul, s-a dovedit a-mi pune pofta-n cui.
Nu numai că e dificil foc de ajuns până la Roşia, că asta ştiam deja.
Trebuie luat un microbuz din Alba Iulia până în Abrud şi încă mai sunt 7 km de mers pe jos, sau aşa ceva.
Dar ticăloşii au scos trenurile accelerat pe ruta Bucureşti - Alba Iulia. Eu acum am descoperit !
Iar un IC nu-mi permit.
Plus că ar fi haios să merg tocmai către boemia rurală de Roşia Montana cu InterCity-ul !
Se mai miră că n-au turişti în zone atât de frumoase din ţara asta.
Apăi cum să aibă dacă se străduie să le izoleze căile de acces cât mai mult ?
Cerusem doar vreme frumoasă, cald cât vara, că-s friguroasă.
Mă interesasem deja de cazări ieftine.
Îmi făcusem şi planul cu 'obiectivele turistice' pentru cele trei zile :
mocăniţa ardelenească,
o dimineaţă geroasă cu un răsărit
şi o seară cu aburi de ceaţă şi un apus,
toate pe dealurile superbe din Apuseni.
No, vreme caldă e,
forările încă n-au început,
Apusenii tot acolo,
iar cazările tot ieftine.
Numai eu sunt acasă !
De ce ? Simplu : ceea ce mă gândisem că-mi va fi cel mai uşor, adică transportul, s-a dovedit a-mi pune pofta-n cui.
Nu numai că e dificil foc de ajuns până la Roşia, că asta ştiam deja.
Trebuie luat un microbuz din Alba Iulia până în Abrud şi încă mai sunt 7 km de mers pe jos, sau aşa ceva.
Dar ticăloşii au scos trenurile accelerat pe ruta Bucureşti - Alba Iulia. Eu acum am descoperit !
Iar un IC nu-mi permit.
Plus că ar fi haios să merg tocmai către boemia rurală de Roşia Montana cu InterCity-ul !
Se mai miră că n-au turişti în zone atât de frumoase din ţara asta.
Apăi cum să aibă dacă se străduie să le izoleze căile de acces cât mai mult ?
Se vede ca a crescut turismul, acum nu ne mai confunda nimeni.
marți, 13 septembrie 2011
Până acum câţiva ani era o obişnuinţă să ne arătăm ofensaţi ori de câte ori vreun politician sau vreun muzician veniţi din ţări străine ne salutau cu 'Good evening, Budapest !'.
Acum în sfârşit nu ne mai confundă, dar ghici ce! - românii tot ofensaţi sunt.
Ultima păţanie a francezilor, naţie ce e neserioasă oricând şi în legătură cu orice, ne-a umplut deja televiziunile de ştiri de analişti gravi.
S-o întâmplat că la o emisiune de umor de-al lor, deci mai aiurit, două marionete vorbind limba lui Voltaire se amuzau de cum se spune la pubelă în româneşte : 'Bucarest'.
Vaaai, şi ce ne-au jignit ! Ce nedreptate de caracterizare ne-au făcut ! ...
Acum eu nu fac decât să constat că străinii au reuşit să ne personalizeze în memoria lor turistică şi să nu ne mai confunde cu alte capitale.
De fapt, la drept vorbind, după ce ai văzut Budapesta, te şi miri cum unul din fabuloasele oraşe ale Europei putea fi confundat de oricine cu aglomeratul şi varza vizuală care este Bucureşti-ul !
Ei bine, de-acum gata cu asocierile astea de capitale bazate numai pe similitudini fonice.
Se vede treaba că în sfârşit europenii au început să ajungă în Ungaria şi de-aici le-a devenit clar că Budapesta e frumoasă de neuitat, indiferent cu câte alte oraşe o semăna ca nume.
Aşa că Bucureşti-ul a ajuns şi el să fie personalizat.
Dacă Budapesta e măreaţă şi gotică, atunci Bucureşti-ul e murdar şi necivilizat. De ce ne supărăm să auzim realitatea asta?
Şi mai ales, de ce ne supărăm tocmai pe francezi ?
E ca şi cum m-aş supăra eu pe domnul acesta pentru că mă critică în proporţii îndestulate. O dată că în jumătate din cazuri are dreptate, apoi pentru că ştiu că aşa e de felul lui, spirit critic, iar în cele din urmă pentru că ăsta îi e farmecul.
Acum în sfârşit nu ne mai confundă, dar ghici ce! - românii tot ofensaţi sunt.
Ultima păţanie a francezilor, naţie ce e neserioasă oricând şi în legătură cu orice, ne-a umplut deja televiziunile de ştiri de analişti gravi.
S-o întâmplat că la o emisiune de umor de-al lor, deci mai aiurit, două marionete vorbind limba lui Voltaire se amuzau de cum se spune la pubelă în româneşte : 'Bucarest'.
Vaaai, şi ce ne-au jignit ! Ce nedreptate de caracterizare ne-au făcut ! ...
Acum eu nu fac decât să constat că străinii au reuşit să ne personalizeze în memoria lor turistică şi să nu ne mai confunde cu alte capitale.
De fapt, la drept vorbind, după ce ai văzut Budapesta, te şi miri cum unul din fabuloasele oraşe ale Europei putea fi confundat de oricine cu aglomeratul şi varza vizuală care este Bucureşti-ul !
Ei bine, de-acum gata cu asocierile astea de capitale bazate numai pe similitudini fonice.
Se vede treaba că în sfârşit europenii au început să ajungă în Ungaria şi de-aici le-a devenit clar că Budapesta e frumoasă de neuitat, indiferent cu câte alte oraşe o semăna ca nume.
Aşa că Bucureşti-ul a ajuns şi el să fie personalizat.
Dacă Budapesta e măreaţă şi gotică, atunci Bucureşti-ul e murdar şi necivilizat. De ce ne supărăm să auzim realitatea asta?
Şi mai ales, de ce ne supărăm tocmai pe francezi ?
E ca şi cum m-aş supăra eu pe domnul acesta pentru că mă critică în proporţii îndestulate. O dată că în jumătate din cazuri are dreptate, apoi pentru că ştiu că aşa e de felul lui, spirit critic, iar în cele din urmă pentru că ăsta îi e farmecul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
