5 avantaje ale masajului erotic

Salut! Sunt Aditza si am sa-mi dau cu parerea despre un subiect mai deosebit. Din titlu v-am dezvaluit despre ce este vorba, asa ca am sa incep sa-mi dau cu parerea si sa aflu daca sunteti de acord cu mine.

5 motive pentru care barbatii merg la saloane de masaj erotic

1.  Cand mergi la masaj erotic, tu ca barbat te descarci de energii negative si te destresezi. Avantajul consta in faptul ca te intorci acasa si iti vei dori sa faci dragoste cu jumatatea ta, fiind impins de la spate de o pasiune aparte. Ideal ar fi sa imparti erotismul cu partenera si nu cu altcineva.
2. Daca mergi la masaj erotic poti invata tehnici de masaj cu care iti poti surprinde partenera. S-ar putea sa o duci pe culmile extazului, asa ca ar trebui sa fii atent la miscarile mainilor dibace care te maseaza.
3. Masajul erotic poate tine casniciil si relatiile aprinse. Pare greu de crezut, dar aceasta latura este cu doua taisuri. Barbatul care merge la un astfel de salon poate deveni infidel, dar poate alunga altfel de tentatii si poate mentine stransa relatia dintre parteneri. Se stie ca in orice cuplu apare monotonia si atunci exista riscul aparitiei infidelitatilor. Vizitarea saloanelor de masaj erotic pot fi o solutie pentru barbati, care se pot lasa atinsi de alte femei in afara partenerei, intr-un mod mai intim, dar fara a raspunde atingerilor. Masajul erotic nu impune automat relatii sexuale!
4. Majoritatea barbatilor adora atingerile tandre ale unei femei. Cu atat mai mult cu cat atingerile vin din partea unei femei care si cunoaste tainele masajului erotic.
5. Siguranta inainte de toate. Saloanele de masaj erotic sunt, in mare parte, verificate indeaproape de autoritati. Se verifica valabilitatea analizelor maseuzelor si se iau masuri impotriva traficului de persoane in aceste unitati. Acestea sunt motive bune pentru barbatii stilati si cei care se respecta pe ei si pe partenerele lor. Un masaj erotic te destreseaza si te tine departe de infidelitate.

Motive poate gasi oricine. Eu personal sunt de partea acestor saloane de masaj erotic, atat timp cat se respecta activitatea lor si se limiteaza la masaj erotic si atat. 

Cele mai multe unitati de acest gen se gasesc in  Bucuresti. Atunci cand tastezi pe Google masaj erotic bucuresti, vei avea o sumedenie de rezultate la aceasta cautare. 

Un astfel de rezultat pentru masaj erotic bucuresti ofera si cateva super oferte care rasplatesc mai ales clientii fideli. Una dintre aceste oferte consta intr-o sedinta de masaj suplimentara dupa primele patru sedinte de masaj erotic platite. 

Este o oferta generoasa menita sa atraga clientii si sa-i fidelizeze intr-un mod constant. Si cred ca da si roade, din moment ce maseuzele sunt atat de frumoase si atat de multe. Aveti in cele ce urmeaza cateva imagini cu maseuze foarte frumoase pe care le puteti intalni la un astfel de salon de masaj erotic in Bucuresti.

Acestea fiind spuse, va las pe voi barbatii sa visati frumos si sa nu calcati stramb, iar pe femei le invit sa-si ademeneasca partenerii cu un masaj erotic din cand in cand, sau sa le faca o programare la un astfel de salon drept cadou. S-ar putea sa le placa si sa va rasplateasca dublu! 

                                    

                                                                                                            

Cum sa-l inviti discret la o cafea. Sau din greseala.

O ultima mini-vacanta inainte de munca.
Intr-un mic orasel din Moldova drag mie.

La plecare, la gara, cand sa-mi cumpar bilet, aveam pregatiti cei 50 roni, cat ma costase biletul la plecare.
Supriza insa, desi am luat exact trenurile echivalente, biletul aici costa cu 5 roni mai mult.
Se mai intampla prin Romania din astea.

Nu-i aveam pregatiti, am cerut un pic scuze si-am inceput sa ma scotocesc de marunt.
Am numarat in graba mare bancnotele de 1 ron, nu cumva sa-si piarda madama din spatele meu trenul.

Cand ii pun pe tejghea cei 5 roni, domnul de la casa de bilete numara tacticos, imi intoarce 2 bancnote de 1 ron si-mi spune :

-Daca vreti sa ma invitati la o cafea, accept, daca nu, atunci luati inapoi banutii astia.

Nu-s eu genul care sa se foloseasca de tertipuri daca vrea sa invite un tip undeva, asa ca nu asta imi fusese intentia. Pur si simplu nu stiu sa numar.

Dar pe domnul de la gara din Onesti l-as fi invitat la o cafea, ca am o slabiciune pentru oamenii cu umor finut.


Altfel, din mai multe motive, principalul fiind ca nu imi mai merge computerul, secundarul fiind ca am mai nou un orar incarcat, o sa revin pe-aici pe blog ... atunci cand o sa-mi simtiti lipsa.
Si-ar fi bine sa-mi simtiti lipsa, fiindca o sa am multe impresii de povestit, de cand cu noua mea ocupatie, total opusa fata de tot ce am facut pana acum.
Cu bine si pe curand prin vara asta !

Vestile lor si oamenii mei, ceasornicarul si delfinul

După golaverajul remarcabil pe care îl am la dezamăgiri în ultima vreme,
iaca încep să contabilizez acum şi chestiile pozitive :
oameni speciali, mai precis.

Vânzătoarea de la mercerie, cu un ton cu care se repezea la toţi clienţii, dar când mi-a venit rândul mi-a spus că eticheta de la sculul pe care l-am cerut era greşită şi că în realitate e mai ieftin cu 1 leu.
Mai ieftin, da?

Vânzătoarea de la mentine care mi-a zis să nu mă mai scotocesc de 20 de bani, că oricum are destui.

Dar mai ales ...
acum trei zile mi s-a rupt un lănţişor. E unul cu valoare sentimentală, fiindcă e dat de un om care pentru un gest frumos te taxa cu vreo 10 urâte. Aşa că e important pentru mine să păstrez amintirea gesturilor frumoase.
Cei doi bijutieri însă la care am mers pentru reparaţie mi-au spus ambii acelaşi lucru : că riscăm să sărim în aer, fiindcă nu-i argint.
Şi m-au lăsat pleoştită de tot.
În drum spre staţie dau de o ceasornicărie. Îmi fac curaj. Intru. La tejghea un domn foooarte în vârtsă repara ceva. Cu monoclul ăla la ochi, semn al profesionalismului ceasornicăresc.
Îi spun că mi s-a rupt lănţişorul, mă trimite la bijuterie, îi spun că m-au refuzat şi îl rog, că e un lănţişor drag.
Se ridică omul şi ia lanţul să se uite la el.
Are mâinile zbârcite rău şi şuieră în continuu ca şi cum aia i-ar fi ultima respiraţie. Pare a avea vreo 80 de ani. Însă are încă mâini destul de sigure şi încăpăţânare suficientă.
Se chinuie 5 minute. Dar minunea e rezolvată, îmi uneşte la loc lănţişorul rupt.
Vreau să îi las 10 lei şi îmi spune 'nu-i nevoie de bani, lăsaţi'.
Era să-mi dea lacrimile. Numai faptul că omul ăla de 80 de ani a stat în picioare 5 minute pentru mine şi mi se pare un gest de o frumuseţe rară.
Mai ales că bătrânul nu era unul mieros, să se dea la amabilităţi. Şi nici pentru bani nu făcuse gestul.


Aşteptam ca nebuna două telefoane cu veşti importante.
Astea n-au venit.
Dar oamenii ăştia de azi, să le dea cine-o fi pe-acolo sănătate, că ţin în viaţă omenia şi corectitudinea.

Unde este???

Când ţi-e greu şi ai momente de cumpănă ţi se spune că Dumnezeu te încearcă.

Mai e şi poezioara aia superbă dar mincinoasă , cum că Dumnezeu ne poartă pe braţe când ne e cel mai greu.

M-am săturat de poezioare ipocrite despre ajutorul lui Dumnezeu.
În loc să-şi facă P.R. prin dulcegării seci, mai bine şi-ar face simţită prezenţa.
Unde e ??

Îţi dă o încercare, îţi revii, cu încăpăţânare şi cu prieteni, cu vorbele bune ale altora,
apoi, cum îţi revii,
îţi mai trimite o încercare.

Dumnezeu ori e crud, ori e boxer şi încă unul care nu e fair-play,
fiindcă te loveşte din nou când încerci să te ridici.

Iar cu încercările alea ale credinţei în puterile tale cum stă treaba?
Dumnezeu îşi mai trece timpul de plictiseală făcînd teste pe produsele lui ,
iar dacă unii clachează îi trece în catastiful de rebuturi, nişte producţii care au căzut criteriul rezistenţă ?

Nevoia mea subita de a fi eleganta n-are spor

  Eu mi-s genul bocanci si blugi, dar uite că anul ăsta m-am întălnit cu o poftă nebună de a fi cochetă şi elegantă.

Mi-am cumpărat eu prin urmare 2 rochiţe,
dar problema e că, ajungînd la 40 de kg, orice rochie are nevoie de pense şi retuşuri.

Ieri a fost prima zi de retuş, însă din pricina răcelii,
a trebuit să cos de trei ori acelaşi lucru : pur şi simplu făceam erori de logică elementară şi coseam ba nasture cu nasture, ba îl coseam pe linia tivului şi tot aşa.

Ce fac cu nasturii la fustă?
Păi e prea lungă, pică un pic sub geneunchi, ca în filmele lui Hitchcock,
aşa că i-am montat nişte ace ca să-i definesc o lungime care să mă avantajeze.

Cealaltă rochie e deja retuşată, dar asta îmi dă bătăi de cap.

Că tot s-a nimerit ca azi să fie tocmai ziua Audrey Hepburn, e un semn că tre' să mă mobilizez şi să mai şi gândesc înainte de a coase.
Pentru ca la vară să am o rochiţă simplă, stil clasic, Audrey, un soi de înveselire a lui 'little black dress'.

Credeţi că o să fiu în stare? Am primit deja o primă părere că n-o să reuşesc ...

Cand sefa de promotie e o proasta

Dap, chiar aşa , bârfesc fără jenă :
şefa de promoţie de la una din facultăţile UPG-ului e o proastă.

A făcut o 'prospecţie' a salariilor din piaţa muncii românească şi-a constatat ...
mare supriză mare, că diploma de facultate valorează cam cât hârtia pe care e scrisă.
Că salariul acordat unei diplome de la o facultate umanistă este, în multe cazuri,  mai mic decât salariul acordat celor care n-au nici 12 clase.

Voi reveni cu acest studiu revoluţionar care e un bun motiv să desfiinţăm facultăţile umaniste,
cu cifre, să-mi spuneţi şi mie de n-am dreptate.

Până una alta pasul cel mare pentru prostovanca de care vă spuneam este că ...
şi-a dat seama că o fost o prostovancă şi că a irosit încă trei ani pentru a căpăta o diplomă de care societatea n-are nici o nevoie, că altfel ar valoriza-o ca atare.

Aşa că luni, de la ceremonia de absolvire, şefa de promoţie o să lipsească.
Ce discurs ar fi putut să ţină, în condiţiile în care tocmai a dat cu nasul de realitate şi-a văzut ce găunoşenie este o diplomă în România de azi ?

Singura jenă pe care o am legat de ziua de luni este ... nu cumva să mă întâlnesc cu vreo profesoară care să mă ia la întrebări de ce şi cum de mi-am permis să nu vin la festivitate.
Urăsc să dau explicaţii pentru deciziile mele !

Sau ... pot oricând să invoc faptul că am aşa o fobie de vorbit în public încât n-am vrut să vin nici să-mi iau medalia de premiant al învâţământului disfuncţional românesc.

Am folosit acelasi remediu contra depresiei. Radu Beligan si confesiunea sa

E deja a patra oară în ultimii 4 ani când mă întâlnesc cu el. Ieri seară mi-am dat din nou întâlnire cu Maestrul.
Şi de la întâlnire n-am lipsit nici eu, nici el.
Eu răcită, el mişcîndu-se un pic mai greu şi vorbind cu vocea mai înceată decât acum două luni.

Omul are 95 de ani, dar când ştii jocul seducţiei poţi învărti lumea pe degete chiar şi la 95 de ani.
Ieri seară a citit câteva din amintirile sale, majoritatea legată de scenă şi de vremea de aur a teatrului.

Radu Beligan, cu o voce mai slabă, încă pune accent pe anumite cuvinte,
încă îi lucesc ochii atunci când ajunge la cuvântul curiozitate,

încă cochetează cu femeile, dar într-o manieră clasică, simulînd sărutul după ce sărută mâna doamnei,

încă răsfăţîndu-se ca să se facă iertat cu adorare.
'Scenariul' presupunea ca Radu Beligan să îşi citească de pe foi amintirile, iar la răstimpuri anumite fotografii şi filmuleţe erau arătate.
Când a venit vorba de Lucia Sturdza Bulandra a făcut o pauză, s-a uitat şi el la poza de pe ecranul din spatele lui şi-a spus sec : 'Asta e!', coborînd-o pe marea doamnă, cu tot cu pălăria ei gigantică din orgoliul în care părea cocoţată.

Însă la următoarea întrerupere, după ce s-a uitat alături de noi la o filmare, când să reia lectura amintirii ... tăcere. Şi tot aşa vreun minut, căutînd pe foaie cu ochii ca pe o hartă. După ce trec secundele de tăcere, cu un răsfăţ mimat într-o autoînvinovăţire, Radu Beligan spune :  'Am pierdut rândul.' Simplu şi firesc.

Însă, dovadă că 95 de ani e doar o vârstă biologică, iar luciditatea e încă uimitoare într-un spirit vivace,
următoarele dăţi când a privit la pozele de pe ecran, Radu Beligan a marcat de fiecare dată rândul la care rămânea înainte de a-şi ridica privirea de pe foaie.

Am văzut toate astea fiindcă am stat în primul rând.

Şi-am mai văzut şi la final 'negocierea' silenţioasă dar încăpăţânată dintre el şi asistenta lui personală, în care aceasta nu a venit să-l conducă de braţ, iar el a trebuit să facă singur paşii către cortină.

Data viitoare am să vă sun povestioara spusă de Maestru, cum e când ai noroc : nici nu trebuie să joci ca să câştigi la loterie !

Dar până atunci vă spun aşa : când mai sunteţi deprimaţi, demoralizaţi, epuizaţi psihic sau fizic,
luaţi un bilet la spectacolele lui Radu Beligan : omul ăsta te face să te ruşinezi cu orice gând de renunţare şi oboseală ai avea !
Iar depresie se poate trata şi cu ruşinea activată, vă spun eu ! Doar să vină din partea unei persoane cu adevărat speciale !

Vă las ca ilustrare un alt bătrân care ne ridiculizează felul în care măsurăm vârstele, un alt bărbat care m-a sedus, într-o seară de septembrie 2012.
Şi poate aveţi timp şi pentru versuri ...

Nemteste,da ? Azi dau interviu pentru medicul de familie.

Când eram mică în sala de aşteptare a medicului de familie, numit pe atunci în mod onest pediatru, puteai găsi la orice oră şi în orice zi o scenă undeva între un azil de nebuni şi circul nostru vă prezintă.
De acolo m-am ales eu cu fobia de copii mici, deşi eram şi eu tot copil mic.

Dar în fine, lăsăm diagnosticările mele psihiatrice şi trecem la subiectul ce ne arde. Cam la propriu.
În ultimii ani s-au tot luat măsuri organizatorice, cred că şi legislaţia s-a modificat în sensul ăsta,
aşa încât acum mergi la medicul de familie cam doar pe bază de programare.

Dar tocmai aici apare problema.
Carevasăzică ai răcit şi, ca prostul, nu ai anticipat că o să răceşti.
Aşa că suni pentru programare abia după ce te-ai autotratat cam o săptămână, fără vreun rezultat.

Ei, vă credeţi poate suficient de deştepţi cât să obţineţi o vizită pentru o răceală la medicul de familie ?
Tare-aş vrea să vă văd ! Vă trebuie artă fraţilor !!
Tre' să treceţi de un riguros interviu de selecţie pentru programare, susţinut telefonic cu doamna asistentă.
Iar ca să o convingi pe doamna asistentă că nu mai poţi aştepta încă o săptămână tre' să aduci nişte argumente forte, gen simptome 'mortale'.

Dacă treceţi selecţia pentru programare cu bine, adică dacă obţineţi dreptul de a vă vizita medicul în aceeaşi săptămână, deja succesul obţinut este atât de mare încât parcă s-a dus juma de răceală.

Să nu-mi ziceţi că la voi nu-i aşa ?!

Cum sa te faci dat afara, desi ai platit biletul

Iaca, dacă nu mă grăbesc să-mi trimit tusea la plimbare,

mi-e teamă că luni am să-i bruiez atât de mult spectacolul Maestrului (unul e Maestrul)

încât au să mă dea oamenii afară cu biletul meu plătit cu tot.

Nu mai spun şi că locul e în primul rând, deci risc să-l contagiez cu viruşii mei chiar pe Maestru !

Paradisuri toxice revizitate dupa 30 de ani

Ce redescoperire am făcut! Ce revalorizare a copilăriei mele !!

Fiind răcită faza 'blană'  nu pot face altceva decât să mă uit la youtube şi să mă legăn precum un personaj imbecil din Enigma Otiliei.
Şi-aşa am dat peste clipul de mai jos.
Mai bine lăsaţi cititul şi daţi play, merită din plin !

L-am pus pe replay de o oră deja !
Nu-mi vine să cred că arătau aşa natural, aşa elegant, aşa inocenţi !

Nu-mi dădusem seama ce voce are el, când îşi începe strofa parcă-mi umple mie plămânii !!! (iar în răceala mea de-acum, chiar am nevoie de tratamente alternative)

Dar şi ea !! Nu spun că purta un soi de fluture în păr, deci acum se explică freudian mania mea cu florile din păr : era vorba doar de o amintire uitată din prima copilărie.
Dar ce sprâncene nepensate, cât de naturală era !
Şi deşi nu era deloc o frumuseţe clasică, era plăcută pur şi simplu datorită eleganţei ăsteia naive.


Însă în spatele unei fericiri calme e greu de spus ce se ascundea.
Mie mi s-a strâns stomacul văzînd apoi filmarea lor din 2013, reuniţi după vreo 20 de ani,
după despărţirea lor şi după moartea fetei lor în urma unor poveşti cu droguri etc

Din anii '80 (cu iz de ani '70)  plonjezi direct în realitatea anilor 2000 :
s-o dus dracului nu doar tinereţea, s-or dus şi frumuseţea şi naturaleţea şi inocenţa ...
Doar 30 de ani distanţă, dar nimic nu mai e vrăjit.
Cât de mult ne poate schimba viaţa, cât de urâte pot deveni poveştile-paradis !

Să te saluţi cu celălalt după 30 de ani cu o strângere de mână, ca doi străini ...

 pe la o oră şi 24 minute