De fiecare dată când aud de cineva care s-a lăsat de fumat încep să iscodesc cum, de cât timp, până unde ajunsese cu dependenţa. Eu una n-am fumat vreodată, dar subiectul cu renunţarea la fumat mă interesează şi mă afumează în mod personal.
Ei bine, din toate mărturiile strânse, oamenii care au reuşit să renunţe s-au lăsat brusc.
"Din momentul ăsta nu mai fumez" este singura metodă ce a funcţionat.
Nu temporizăril, nu răririle, nu monitorizările.
Ci o străfulgerare subită, ca un acces de nebunie, în care individul, fără să-i impună cineva, şi-a decretat "Gata."
Primăvara asta, fără să-mi dau seama sau măcar să-mi propun, am aplicat şi eu aceeaşi metodă pentru o dependenţă de-a mea - internetul.
Mi-am demontat pc-ul (care oricum mă exaspera la cât de prost mergea) fără să-mi propun vreo dată anume să-l reinstalez. Toata pauza a durat mai bine de-o lună.
Şi, spre surprinderea mea, nu i-am simţit lipsa. N-am avut nici măcar o dată impulsul de a-mi remonta pc-ul.
Am făcut o lume întreagă să dispară pentru mine (şi eu pentru ea). Nu m-am gândit în intervalul scurs nici ce s-o fi întâmplat cu lumea rămasă doar în virtual, n-am simţit nevoia de a trimite vreun mail. Net-ul însuşi trecuse dincolo de sfera atenţiei mele.
A fost chiar simplu. Si presupun ca e simplu pentru oricine să procedeze astfel.
Explicaţia, cred eu, e una legată de orgoliu. De obicei suntem prinşi în griji, captivi în probleme, înlănţuiţi de alţii, mereu într-un control incomplet al situaţiilor.
În schimb, decizia de a renunţa la ceva te face Zeul acelui lucru - din dependent de ţigări, brusc eşti cel care le refuză. Din obişnuit cu net-ul eşti cel care decide să se oprească.
E o voluptate imensă în a fi cel care face o lume să dispară. Totul în magia degetului tău care apasă -ori nu- butonul. Te îmbeţi cu iluzia puterii tale, tu, cel care nu poţi să alungi nici măcar ţânţarul gândului că e prea aglomerată intersecţia şi vei pierde minute bune aici.
Însă testul de tărie adevărat e mai pervers de-atât : a te abţine în prezenţa tentaţiei, nu în absenţa ei.
Ei, şi-aici e momentul în care eu am picat testul.
Sunt oricum de felul meu o extremistă - ori ca mine ori deloc, ori perfect ori inutil.
Şi bineînţeles că felul ăsta de a fi nu mă duce nicăieri.
Ce legătură are firea mea cu dependenţele? Iarăşi simplu.
Şi iarăşi probabil cu aplicaţie universală.
Cât timp nu mi-am deschis pc-ul am părut a fi o stoică, regină peste deciziile şi dorinţele mele.
De cum l-am deschis mi s-au evaporat şi coroana de regină, şi biciul de stoică.
Am pierdut iarăşi numărul minutelor petrecute pe net.
Am rătăcit iarăşi de la cărarea site-urilor auto-propuse la începutul zilei.
M-am lăsat iarăşi rotită ca o giruetă de către un mail, un link sau o căutare gugălită.
Probabil că ăsta e omul modern : suntem ai dracu' de tari dacă nu avem oportunitatea care ne face slabi. Cum apare oportunitatea de a ne mai exersa un pic dependenţa, cum ne aruncăm la gâtul ei.
Sau cine ştie? Poate voi aţi găsit calea spre a fi cu măsură. Eu m-am născut fără.
Încă mai exersez cum te poţi vindeca de extremism în toate tentaţiile societăţii ăsteia de consum de timp şi energie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Mai... citind randurile tale parca m-am luminat un pic. Cred ca si eu sunt la fel, si da, iti dau dreptate.
Hai sa ti-o spun si pe a mea. Fumez. Fumez pentru ca-mi place si niciodata nu s-a pus problema sa renunt. Pentru ca nu vreau. Simplu, nu? Nu sunt genul care fumeaza dar vaai as vrea sa ma las. Nu. Ador sa fumez, na, ca am spus-o. Dar daca vreau, ma pot opri. Uite, sunt zile in care nu pun gura pe tigara, pur si simplu nu am chef. Poate chiar saptamani. Si sunt fumatoare inraita. Poate sa fumeze o armata in jurul meu. Si nu e valabil numai in cazul tutunului, ci in aproape orice. Cu mancarea la fel. Inca de la o anumita varsta, din cauza unor probleme, am fost nevoita sa adopt un anumit stil alimentar. Legume, fierturi, nu grasimi, bla, bla. Poate sa manance x langa mine ce o vrea, daca stiu ca nu am voie, pai mi se rupe ( in termeni de cartier ). Nu ma chinui, nu poftesc.
Cu internetul... mai greu. Chiar daca mi-as demonta laptopul, pc-ul... poate ca la serviciu, stand cu netul sub bot si lucrand pe el, tot as da un click acolo... Exact ce spuneai tu. :)
Lillee, asta e inca un aspect, esti o norocoasa - sa nu poftesti cand in jurul tau toti ceilalti fumeaza sau mananca ... e inca si mai greu.
De obicei lumea asa cedeaza, ca sa se integreze in "turma", si asa se duce intentia cu lasatul de fumat, ca doar o tigara acum, daca tot am iesit cu x si se fumeaza aici ... :))
Bravo tie, chestie de vointa !
Screening obligatoriu pentru tulburari de alimentatie (eating disorders screening) pt. cei care mai trec pe aici si pot interpreta gresit chestia cu "vointa":
http://www.something-fishy.org/isf/questionnaire.php
Daca ai doar 1 (UN) raspuns de "DA" de la sectia A PLUS 1 (UN) raspuns de "DA" de la sectia B...trebuie sa iei in serios aceste simptome si comportamente, insemna ca esti la risc pt. Eating Disorders, trebuie sa vizitezi ASAP medicul de familie. 1 raspuns de "DA" la sectia C insemna ca ai probleme fizice nedeterminate si trebuie sa mergi iar ASAP la medicul de familie.
Daca se simte cineva care trece pe aici atat de trist din diverse motive incat sa doresca sa isi faca rau siesi, este obligatoriu sa sune la 112, pe zona Europa, 911 pe zona America de Nord, nr. de telefon de urgenta al Politiei pe alte zone, sau sa contacteze imediat Politia Militara (recunoscuta prin insemnele M P de pe maneca) in zonele aflate in conflict armat.
Suicidul este INTERZIS si ILEGAL (cf. Art. 29 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, si intregul Cod Nuremberg).
Screening pt. idei suicidare:
http://www.stopasuicide.org/downloads/Sites/Docs/StopASuicide_SuicideRiskQuestionnaire_Military.pdf
Roger & out.
=============
Cool blog !
Roamsk, din câte ştiu eu, cei care vor cu adevărat să se sinucidă nu mărtuisesc nimănui gândurile astea.
E drept că e cu totul alt subiect faţă de ce aveam eu în minte când am scris postarea asta, dar uite, cu ocazia asta aflu şi eu că suicidul e ilegal?!?!
Trimiteți un comentariu