Anul ăsta, ca niciodată, văd că mă tot moşmondesc cu o răceală, nu cine ştie ce (deci atipică pentru mine), dar pe care nici nu mă îndur să o las să plece.
Şi-aşa mi-a ajuns de la răceala asta că azi mi s-a făcut rău de-a binelea, cu greţuri şi toate celea.
Culmea că primăvara e anotimpul meu preferat.
Dar se pare că nu suport uşor venirea ei; schimbările astea de temperatură îmi generează şi mie tot creşteri de temperatură.
Am luat Supradine pentru pofta de mâncare.
Urmarea a fost că mi-am golit stomacul 30 de secunde mai târziu.
N-am rezolvat deci problema cu răceala,
dar cred că am găsit o metodă pentru persoanele ce vor să slăbească : pastilele efervescente de Supradine, chimicalele din ele vor fi de-ajuns.
Dacă voi însă puteţi suporta Supradyn şi chiar vă dau poftă de mâncare ... bravo, chimicalele concernului farmaceutic îşi ating scopul măcar pentru unele persoane !
Cel care pretinde ca stie totul ...
Am avut această discuţie cu mai multe persoane de-a lungul timpului, dar în ultima vreme polemica asta a tot revenit.
Dacă eşti profesor într-un anumit domeniu nu înseamnă că eşti Dumnezeul cunoştinţelor din acel domeniu.
Nici măcar dacă eşti doctor într-un anume câmp al cunoaşterii.
Atunci când pretinzi că ştii totul, deci implicit nu mai ai ce învăţa, în momentul ăla mie mi-e clar că fie eşti mincinos, fie eşti un infatuat imbecil.
Astăzi citeam şi eu ceva şi dau peste cuvântul alunar, sinonim chipurile cu pâş.
M-am amuzat eu un pic de termenii ăştia şi-apoi am pus mâna pe dex :
cuvântul alunar chiar există, se pare că desemnează
fie un vânzător de alune, hihihi, o adevărată specializare în arta comerţului, nu glumă,
fie o pasăre de munte numită şi gaiţă de munte.
Prin urmare astăzi mi-am confirmat încă o dată cât de deşteaptă sunt prin faptul că recunosc că dispun de cunoştinte limitate !
eh, câte feluri de vanităţi nu există pe lumea asta ...
Dacă eşti profesor într-un anumit domeniu nu înseamnă că eşti Dumnezeul cunoştinţelor din acel domeniu.
Nici măcar dacă eşti doctor într-un anume câmp al cunoaşterii.
Atunci când pretinzi că ştii totul, deci implicit nu mai ai ce învăţa, în momentul ăla mie mi-e clar că fie eşti mincinos, fie eşti un infatuat imbecil.
Astăzi citeam şi eu ceva şi dau peste cuvântul alunar, sinonim chipurile cu pâş.
M-am amuzat eu un pic de termenii ăştia şi-apoi am pus mâna pe dex :
cuvântul alunar chiar există, se pare că desemnează
fie un vânzător de alune, hihihi, o adevărată specializare în arta comerţului, nu glumă,
fie o pasăre de munte numită şi gaiţă de munte.
Prin urmare astăzi mi-am confirmat încă o dată cât de deşteaptă sunt prin faptul că recunosc că dispun de cunoştinte limitate !
eh, câte feluri de vanităţi nu există pe lumea asta ...
Potolirea unei constiinte incarcate
marți, 13 martie 2012
Astăzi am chiulit un pic.
Teoretic mă aşteptam să mi se întâmple ceva neplăcut, să fiu admonestată (cine ştie de cine), să mă stropească vreo maşină din cap până-n picioare, mă rog, ceva care să îmi 'predea' indirect lecţia lui 'nu mai face aşa ceva, că uite ce păţeşti!'.
Practic însă ... la orele 14, tocmai când mă pregăteam pentru partea a doua a zilei, la Wyl fm începe programul. Cu 'Master and servant' al Depeche-ilor !
Deci nu numai că nu mi-am primit pedeapsă pentru chiul ba chiar, fiindcă am rămas acasă, am primit Depeche.
Şi cum întotdeauna ceea ce vine pe o cale ocolită, uşor ilegală sau imorală, e mai preţuit decât ceea ce vine firesc, la fel am păţit şi eu azi :
de n-a fost Depeche-ul de azi mai dulce decât de obicei, zău aşa !
Şi nici eu n-am opus rezistenţă : am dat volumul tare şi-am dansat pe Depeche de una singură ca la cel mai grozav party !
Cât pe ce să întârzii din pricina dansului meu şi în partea a doua a zilei, după ce chiulisem la început.
Prin urmare stau şi eu să mă mir unde s-au dus poveştile despre conştiinţele încărcate muncite de tot soiul de aluzii până când ajung să-şi mărturisească vina şi să promită că nu o să se mai repete?
Ce-a făcut azi universul?
Că eu sunt pe punctul de a înţelege că, dacă o să repet chiulul, o să mai primesc Depeche.
Teoretic mă aşteptam să mi se întâmple ceva neplăcut, să fiu admonestată (cine ştie de cine), să mă stropească vreo maşină din cap până-n picioare, mă rog, ceva care să îmi 'predea' indirect lecţia lui 'nu mai face aşa ceva, că uite ce păţeşti!'.
Practic însă ... la orele 14, tocmai când mă pregăteam pentru partea a doua a zilei, la Wyl fm începe programul. Cu 'Master and servant' al Depeche-ilor !
Deci nu numai că nu mi-am primit pedeapsă pentru chiul ba chiar, fiindcă am rămas acasă, am primit Depeche.
Şi cum întotdeauna ceea ce vine pe o cale ocolită, uşor ilegală sau imorală, e mai preţuit decât ceea ce vine firesc, la fel am păţit şi eu azi :
de n-a fost Depeche-ul de azi mai dulce decât de obicei, zău aşa !
Şi nici eu n-am opus rezistenţă : am dat volumul tare şi-am dansat pe Depeche de una singură ca la cel mai grozav party !
Cât pe ce să întârzii din pricina dansului meu şi în partea a doua a zilei, după ce chiulisem la început.
Prin urmare stau şi eu să mă mir unde s-au dus poveştile despre conştiinţele încărcate muncite de tot soiul de aluzii până când ajung să-şi mărturisească vina şi să promită că nu o să se mai repete?
Ce-a făcut azi universul?
Că eu sunt pe punctul de a înţelege că, dacă o să repet chiulul, o să mai primesc Depeche.
Bunici, religii, Amos Oz - garantat 100%
luni, 12 martie 2012
Cărţi poate nu mai citeşte multă lume, dar măcar un substitut modern, rapid şi nedureros al cărţilor poate suporta oricine : interviurile cu scriitori talentaţi.
Eu am câteva idei fixe : mă înduioşează ideea de bunici, mă fascinează ideea de evreitate şi mă seduc oamenii care ştiu să spună poveşti.
Interviul cu Amos Oz difuzat la Garantat 100% a întrunit toate condiţiile pentru a fi un moment absolut savuros. Cătălin Ştefănescu e un intervievator tare fain, creează acea atmosferă care-l face pe invitat să se plimbe cu degajare şi sinceritate printre răspunsuri.
Vă sfătuiesc să nu rataţi măcar reluarea lui Garantat 100%, dacă nu cumva şi alte ediţii ale emisiunii.
Dar acum vă las doar o povestioară cu multă substanţă de-a lui Amos Oz.
bunica scriitorului i-a explicat când era mic diferenţa dintre creştini şi evrei în felul următor : atât creştinii cât şi evreii cred în Mesia. Doar că primii cred că Mesia a venit deja, pe când evreii încă îl aşteaptă.
Iar în numele acestei diferenţe de opinii s-a vărsat tare mult sânge de-a lungul secolelor.
Ori problema e simplă, e doar o chestiune de răbdare.
De ce nu aşteaptă şi unii şi ceilalţi venirea lui Isus?, iar dacă acesta va spune 'Mă bucur să vă revăd' atunci e clar, evreii s-au înşelat şi va trebui să îşi ceară scuze.
Însă dacă Isus va spune 'Îmi pare bine să vă cunosc', atunci creştinii nu au avut dreptate şi va trebui să îşi ceară scuze.
Cu bunicii lumea e întotdeauna atât de simplă şi minunată !
p.s. Din păcate eu nu cunosc nici un site care să arhiveze ediţiile acestei emisiuni,
dar vă pot da programul redifuzării interviului cu Amos Oz pe care l-am găsit şi eu :
emisiunea Garantat 100% e reluată miercurea, de la orele 11 şi de la orele 17.45 pe TVR CULTURAL.
Sper să fie şi respectat acest program.
Eu am câteva idei fixe : mă înduioşează ideea de bunici, mă fascinează ideea de evreitate şi mă seduc oamenii care ştiu să spună poveşti.
Interviul cu Amos Oz difuzat la Garantat 100% a întrunit toate condiţiile pentru a fi un moment absolut savuros. Cătălin Ştefănescu e un intervievator tare fain, creează acea atmosferă care-l face pe invitat să se plimbe cu degajare şi sinceritate printre răspunsuri.
Vă sfătuiesc să nu rataţi măcar reluarea lui Garantat 100%, dacă nu cumva şi alte ediţii ale emisiunii.
Dar acum vă las doar o povestioară cu multă substanţă de-a lui Amos Oz.
bunica scriitorului i-a explicat când era mic diferenţa dintre creştini şi evrei în felul următor : atât creştinii cât şi evreii cred în Mesia. Doar că primii cred că Mesia a venit deja, pe când evreii încă îl aşteaptă.
Iar în numele acestei diferenţe de opinii s-a vărsat tare mult sânge de-a lungul secolelor.
Ori problema e simplă, e doar o chestiune de răbdare.
De ce nu aşteaptă şi unii şi ceilalţi venirea lui Isus?, iar dacă acesta va spune 'Mă bucur să vă revăd' atunci e clar, evreii s-au înşelat şi va trebui să îşi ceară scuze.
Însă dacă Isus va spune 'Îmi pare bine să vă cunosc', atunci creştinii nu au avut dreptate şi va trebui să îşi ceară scuze.
Cu bunicii lumea e întotdeauna atât de simplă şi minunată !
p.s. Din păcate eu nu cunosc nici un site care să arhiveze ediţiile acestei emisiuni,
dar vă pot da programul redifuzării interviului cu Amos Oz pe care l-am găsit şi eu :
emisiunea Garantat 100% e reluată miercurea, de la orele 11 şi de la orele 17.45 pe TVR CULTURAL.
Sper să fie şi respectat acest program.
L-am asteptat, mi-a fost dor si-acum nu am timp de el
duminică, 11 martie 2012
Aşa om face toţi? Atât de cârcotaşe ne-or fi sufletele mereu? Pe-atât de greu de mulţumit să ne fie pretenţiile de răsfăţaţi ai plăcerilor?
În mijlocul iernii celei reci şi urâcioase mie mi se face mereu poftă de el. De-aducătorul meu de apropiere-de-primăvară : turul Paris-Nice.
Acum vreo lună stăteam bosumflată printre jachete groase şi mă gândeam ce bine-ar fi să fie acum un Paris Nisa , că deja a trecut destul de la precendentul, deja nu mai am răbdare, că doru-i insuportabil etc etc etc
Iar acum suntem pe la juma de martie şi ... a trebuit să vină maică-mea să mă anunţe că va începe turul - asta se întâmpla duminica trecută.
De atunci am reuşit să văd doar două etape. Atâtica. Şi azi se termină.
Ne e dor de locuri, dor de cromatici, dor de sunete, dor de oameni, dor de senzaţii,
ni le închipuim, le blagoslovim că nu vin mai repede, le invocăm caraghios,
iar când ne-ajung din urmă şi ele, apăi atunci nu mai găsim timp, suntem grăbiţi, suntem nervoşi, n-avem dispoziţii sufleteşti, n-avem minute omeneşti.
Fir-ar el, ticălosul ăsta de contratimp sufletesc, ruşine să-i fie, să se mai domolească !
În mijlocul iernii celei reci şi urâcioase mie mi se face mereu poftă de el. De-aducătorul meu de apropiere-de-primăvară : turul Paris-Nice.
Acum vreo lună stăteam bosumflată printre jachete groase şi mă gândeam ce bine-ar fi să fie acum un Paris Nisa , că deja a trecut destul de la precendentul, deja nu mai am răbdare, că doru-i insuportabil etc etc etc
Iar acum suntem pe la juma de martie şi ... a trebuit să vină maică-mea să mă anunţe că va începe turul - asta se întâmpla duminica trecută.
De atunci am reuşit să văd doar două etape. Atâtica. Şi azi se termină.
Ne e dor de locuri, dor de cromatici, dor de sunete, dor de oameni, dor de senzaţii,
ni le închipuim, le blagoslovim că nu vin mai repede, le invocăm caraghios,
iar când ne-ajung din urmă şi ele, apăi atunci nu mai găsim timp, suntem grăbiţi, suntem nervoşi, n-avem dispoziţii sufleteşti, n-avem minute omeneşti.
Fir-ar el, ticălosul ăsta de contratimp sufletesc, ruşine să-i fie, să se mai domolească !
Amos Oz - as fi putut sa-l intalnesc, acum am sa-l vad la tv
Amos Oz e unul din scriitorii mei preferaţi. A avut o viaţă interesantă până să ajungă scriitor nominalizat al Nobelului pentru literatură.
Are o mare sensibilitate în romanele lui, îl pot recomanda oricărei vârste.
Pe 27 februarie a fost la Bucureşti, în câteva conferinţe cu acces liber. Mi-a părut tare rău că timpul nu mi-a permis să merg să îl ascult.
Am posibilitatea însă, mai palidă ce-i drept, de a-l vedea şi asculta în seara asta, duminică, la TVR, de la orele 23.10, timp de o oră la Garantat 100%.
Sper numai să rezist, că am avut un weekend cam nasol.
Are o mare sensibilitate în romanele lui, îl pot recomanda oricărei vârste.
Pe 27 februarie a fost la Bucureşti, în câteva conferinţe cu acces liber. Mi-a părut tare rău că timpul nu mi-a permis să merg să îl ascult.
Am posibilitatea însă, mai palidă ce-i drept, de a-l vedea şi asculta în seara asta, duminică, la TVR, de la orele 23.10, timp de o oră la Garantat 100%.
Sper numai să rezist, că am avut un weekend cam nasol.
Martie numai cu aniversari
sâmbătă, 10 martie 2012
Serios că Martie pare a fi o lună propice aniversărilor.
La mine în familie e o zi de naştere.
Pentru Dragoş, adică 3ditorial e iarăşi sărbătoare : e luna de naştere a blogului său.
Pentru mine 3ditorial înseamnă 2 lucruri : belşug de ironie şi ... o pagină galbenă liniată, ca un caiet cu însemnări ordonate.
Culmea e că ironia pe 3ditorial e cultivată şi azi, dar pe o pagină înălbită, de unde rezultă că memoria mea vizuală are o capacitate limitată şi nu se adaptează înnoirilor.
Numai eu nu m-am aniversat în martie, din pricini mărunte dar adunate.
Drept care n-am ce face, trebuie să aştept zile mai propice pentru a mă sărbători eu, iar până atunci să le urez sărbătoriţilor mulţi ani şi spor în toate cele !
Completare de speranţă personală : prin zona Ţintea-Băicoi sper totuşi să ajung anul ăsta, dacă am reuşit anul trecut să ratez motocrosul de pe acele dealuri, iar luna asta să ratez Photowalk-ul.
La mine în familie e o zi de naştere.
Pentru Dragoş, adică 3ditorial e iarăşi sărbătoare : e luna de naştere a blogului său.
Pentru mine 3ditorial înseamnă 2 lucruri : belşug de ironie şi ... o pagină galbenă liniată, ca un caiet cu însemnări ordonate.
Culmea e că ironia pe 3ditorial e cultivată şi azi, dar pe o pagină înălbită, de unde rezultă că memoria mea vizuală are o capacitate limitată şi nu se adaptează înnoirilor.
Numai eu nu m-am aniversat în martie, din pricini mărunte dar adunate.
Drept care n-am ce face, trebuie să aştept zile mai propice pentru a mă sărbători eu, iar până atunci să le urez sărbătoriţilor mulţi ani şi spor în toate cele !
Completare de speranţă personală : prin zona Ţintea-Băicoi sper totuşi să ajung anul ăsta, dacă am reuşit anul trecut să ratez motocrosul de pe acele dealuri, iar luna asta să ratez Photowalk-ul.
Cand sa cadorisesc si eu de ziua barbatului ...
vineri, 9 martie 2012
E a treia zi când încerc să trimit un folder prin transfer.ro.
Mi-am zis că azi e sigur cu noroc, că tot spun unii că e ziua bărbatului pe 9 martie, deci chipurile transfer.ro m-a amânat până azi ca să pot trimite folderul sub formă de cadou (fără fundă).
Duminică mi s-a oprit încărcarea încă de la început,
ieri la 31%,
iar azi la 34%.
Oare de câte ori trebuie să încerc ca să meargă nenorocirea asta de transfer.ro?
Mi-am zis că azi e sigur cu noroc, că tot spun unii că e ziua bărbatului pe 9 martie, deci chipurile transfer.ro m-a amânat până azi ca să pot trimite folderul sub formă de cadou (fără fundă).
Duminică mi s-a oprit încărcarea încă de la început,
ieri la 31%,
iar azi la 34%.
Oare de câte ori trebuie să încerc ca să meargă nenorocirea asta de transfer.ro?
Sinaia, orasul meu verde
duminică, 4 martie 2012
N-o fi Sinaia cel mai curat oraş, n-o fi cel mai impozant, n-o fi cel mai fistichiu.
Dar pentru mine, Sinaia poate fi numită fără ezitări 'Capitala Verde a României', dacă tot ne-a întrebat Umbrela Verde cu cine votăm.
S-ar putea crede că mă afectează patriotismul local.
Dincolo de componenta asta însă, dincolo de întânirile mele cu ea, există argumente pentru fiecare dintre voi să regăsiţi verdele Sinăii.
În mod atipic pentru destinaţii montane, Sinaia nu e propriu-zis o staţiune montană. E mai degrabă un orăşel în munţi.
O poveste întreagă întinsă între gara din Sinaia şi cota 1400 !
Apăi se vedem pentru ce se face Sinaia îndrăgită :
începe blajin şi glumeţ, cu o fostă fabrică din celea comuniste, Mefin-ul după care mă ghidez eu că trebuie să-mi pregătesc bagajele.
Continuă însă cu o adevărată provocare pentru organismul unui călător : Sinaia e atât de teresată încât de la gară urci un rând de trepte până la primul hotel. De unde mai urci un set de trepte până la Mănăstirea Sinaia. De unde urci iară până la Peleş. De unde ... hai că v-aţi prins, fiecare palier vă oferă o altă privelişte a oraşului ăsta.
Ce mai e Sinaia ?
- e orăşel al munţilor şi brazilor, e verde jur de-mprejur cât cuprinde, la propriu
- e orăşel al artizanilor şi al unor tradiţii româneşti, câte mai pot fi ele regăsite prin târgurile cestea
- e însă şi-un orăşel al cosmopolitismului, prin mulţimea turiştilor străini pe care-i auzi pretutindeni
- e drum către cotă pentru alpinişti
- e drum către istoria vremurilor elegante pentru una ca mine : fosta Gară Regală, Peleşul şi Pelişorul
- e drum către copilul din tine : expoziţia de mini-trenuleţe din cadrul fostei Gări Regale.
Faci sport, călătoreşti în timp, te visezi prinţesă, te răsfeţi în natură, te murdăreşti cu fructe de pădure în coşulete împletite vara, hrăneşti veveriţe lacome, încerci să afli misterul cazinoului mai mereu închis, te plimbi cu titi-carul,
ohooo, câte încă pe care vroiam să vi le spun ! Dar concluzia rămâne :
Sinaia e verde prin toată viaţa asta pe care ţi-o oferă, tu numai deschide-ţi simţurile pentru ea !
Dar pentru mine, Sinaia poate fi numită fără ezitări 'Capitala Verde a României', dacă tot ne-a întrebat Umbrela Verde cu cine votăm.
S-ar putea crede că mă afectează patriotismul local.
Dincolo de componenta asta însă, dincolo de întânirile mele cu ea, există argumente pentru fiecare dintre voi să regăsiţi verdele Sinăii.
În mod atipic pentru destinaţii montane, Sinaia nu e propriu-zis o staţiune montană. E mai degrabă un orăşel în munţi.
O poveste întreagă întinsă între gara din Sinaia şi cota 1400 !
Apăi se vedem pentru ce se face Sinaia îndrăgită :
începe blajin şi glumeţ, cu o fostă fabrică din celea comuniste, Mefin-ul după care mă ghidez eu că trebuie să-mi pregătesc bagajele.
Continuă însă cu o adevărată provocare pentru organismul unui călător : Sinaia e atât de teresată încât de la gară urci un rând de trepte până la primul hotel. De unde mai urci un set de trepte până la Mănăstirea Sinaia. De unde urci iară până la Peleş. De unde ... hai că v-aţi prins, fiecare palier vă oferă o altă privelişte a oraşului ăsta.
Ce mai e Sinaia ?
- e orăşel al munţilor şi brazilor, e verde jur de-mprejur cât cuprinde, la propriu
- e orăşel al artizanilor şi al unor tradiţii româneşti, câte mai pot fi ele regăsite prin târgurile cestea
- e însă şi-un orăşel al cosmopolitismului, prin mulţimea turiştilor străini pe care-i auzi pretutindeni
- e drum către cotă pentru alpinişti
- e drum către istoria vremurilor elegante pentru una ca mine : fosta Gară Regală, Peleşul şi Pelişorul
- e drum către copilul din tine : expoziţia de mini-trenuleţe din cadrul fostei Gări Regale.
Faci sport, călătoreşti în timp, te visezi prinţesă, te răsfeţi în natură, te murdăreşti cu fructe de pădure în coşulete împletite vara, hrăneşti veveriţe lacome, încerci să afli misterul cazinoului mai mereu închis, te plimbi cu titi-carul,
ohooo, câte încă pe care vroiam să vi le spun ! Dar concluzia rămâne :
Sinaia e verde prin toată viaţa asta pe care ţi-o oferă, tu numai deschide-ţi simţurile pentru ea !
Cum e treaba cu Babele si psihologia - leapsa adaptata
joi, 1 martie 2012
Acu' ceva vreme, mai veselă vreme, primeam o leapşă de la Bogdănelu'. Era legată de obiceiul de a pune grâu la încolţit de Sfântul Andrei.
Doar că eu nu pun niciodată grâu la încolţit. Pentru că am pisică în casă (posesorii de pisici vor identifica relaţia de cauzalitate).
În schimb, de azi încep Babele. Obicei atât de tradiţional, încât nu se ştie sigur ce şi cum.
Numai eu cunosc vreo 3 modalităţi de determinare a zilei de Babă proprie - cum sună asta !
Una dintre ele înlătură posibilitatea de alegere a unei zile şi spune că Baba ţi-e în ziua rezultată prin scăderea zilei de naştere din ziua proprie.
La mine deci, născută sub semnul lui 9, Baba mea ar fi chiar azi.
Onorez prin urmare leapşa primită şi mă identific cu gândire pozitivă :
potrivit zilei Babei mele, trec din extremă în extremă, dar ce e mai bun vine la mine mai târziu.
Am început deci ziua cu un cer de ninsoare. Cer, poate chiar şi ninsoare. Nu ştiu, că mai nou oboseala mă determină să fiu cuminte şi să adorm înainte de 12 noaptea.
Însă până la miezul nopţii, când am privit eu, ningea.
Azi în schimb, lumină din plin, cum îmi place mie, soare care se lăfăie, nu glumă. Şi-a mai topit şi zăpada.
Ceea ce mă face să cred anul ăsta în predicţia Babelor : că s-or mai topi ele şi din 'zăpezi', dar tre' să am răbdare, că întăi e vremea cea urâtă.
Totuşi : oare cum s-o stabili cu adevărat Baba fiecăruia?
Doar că eu nu pun niciodată grâu la încolţit. Pentru că am pisică în casă (posesorii de pisici vor identifica relaţia de cauzalitate).
În schimb, de azi încep Babele. Obicei atât de tradiţional, încât nu se ştie sigur ce şi cum.
Numai eu cunosc vreo 3 modalităţi de determinare a zilei de Babă proprie - cum sună asta !
Una dintre ele înlătură posibilitatea de alegere a unei zile şi spune că Baba ţi-e în ziua rezultată prin scăderea zilei de naştere din ziua proprie.
La mine deci, născută sub semnul lui 9, Baba mea ar fi chiar azi.
Onorez prin urmare leapşa primită şi mă identific cu gândire pozitivă :
potrivit zilei Babei mele, trec din extremă în extremă, dar ce e mai bun vine la mine mai târziu.
Am început deci ziua cu un cer de ninsoare. Cer, poate chiar şi ninsoare. Nu ştiu, că mai nou oboseala mă determină să fiu cuminte şi să adorm înainte de 12 noaptea.
Însă până la miezul nopţii, când am privit eu, ningea.
Azi în schimb, lumină din plin, cum îmi place mie, soare care se lăfăie, nu glumă. Şi-a mai topit şi zăpada.
Ceea ce mă face să cred anul ăsta în predicţia Babelor : că s-or mai topi ele şi din 'zăpezi', dar tre' să am răbdare, că întăi e vremea cea urâtă.
Totuşi : oare cum s-o stabili cu adevărat Baba fiecăruia?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
