De unde ne vin cuvintele. Nu si sentimentele totusi.

luni, 20 august 2012

Am o slăbiciune teribilă pentru wikipedia, cred că doar un labirint din arbuşti mi-ar satisface la fel de mult plăcerea de a mă rătăci. Oricum, labirint natural sau wikipedia, mă găseşti peste câteva ore tot pe-acolo, rătăcind cu savoare.

Astăzi am descoperit că Pieta înseamnă de fapt milă în italiană. (da, nu ştiu boabă de italiană, nici de spaniolă - n-am cultura lingvistică a telenovelelor).

Şi-atunci mi-am dat seama : pieta în italiană, pitie în franceză dar, suprinzător chiar şi în engleză este pity. Numai la noi ... milă.
De unde până unde? M-am frisonat o presupunere, să vezi că mila ne vine de la ruşi.

Am căutat şi da, milă are o etimologie din slavă.
Până şi etimologia funcţionează după legile lui Murphy :
dintre toate, ce cuvânt ne puteau da ruşii? Ori ni l-au dat ei, ori l-am luat noi.
Cert e că na, avem milă de la ruşi. Cuvântul. Dar cu acoperirea în sentiment cum stăm?

9 comentarii:

Aliceee Traveler spunea...

:)))) Hai ca asta e buna

coco spunea...

tareee...

Anonim spunea...

Eu zic ca prea ai cercetat in amanunt :D

MOni spunea...

Eu eu am o pasiune pentru statistica, deci cred ca pot spune ca iti inteleg atractia pentru wiki.

legume congelate spunea...

si eu pierd ceva timp pe wiki, dar nu asa de mult, pentru ca nu prea imi permite programul. mai mult in week-end pot face asta. oricu, interesanta descoperire.

cabinet veterinar spunea...

Noi suntem un popor cu multe cuvinte imprumutate de la foarte multe popare, deoarece am fost cuceriti de destui de la care a ramas cate ceva...

incaltaminte spunea...

Si noi avem in romana, i se spune pita:))

windwhisperer spunea...

Don't worry about knowing a lot , you know what is useful , and that's what counts :)
what a pity ;)

Maria spunea...

Ar trebui sa pui un buton sa pot raspunde la comentarile unora direct.
Sunt cuvinte ce au fost preluate pur si simplu fara sa fie vorba de cuceriri... sunt mai placute ori nu au putut fi explicate.

Trimiteți un comentariu