Luna mai 2013 a însemnat pentru mine trei concerte cât trei amintiri până la atacul Alzheimer-ului.
Toate trei au fost programate şi mult timp planificate şi aşteptate.
În schimb, tot luna mai a însemnat şi un nou concert ratat, fix în aceeaşi manieră ca în vara anului trecut.
Nu ştiu dacă Aditza îşi mai aminteşte ironia de care am avut parte la Sighişoara în august : eu îmi doream să asist la un concert de orgă la una din bisericile catolice de acolo. Plecarea din Sighişoara era stabilită sâmbătă pe la prânz, iar concertele erau toate sâmbătă după-amiază sau duminică dimineaţa.
Situaţia de acum, copie la cronometru : plecarea din oraş o aveam stabilită pentru joi după-amiaza, iar joi seara era concertul de muzică klezmer la Sinagogă.
E drept, oricum nu mai aveam simţuri disponibile pentru a rezona puternic la nimic, după concertul DM.
Totuşi, nu pot să nu constat amuzată :
n-am noroc la concerte neprogramate.
Poate la voi funcţionează mai mult lucrurile spontane, la mine dacă nu-s din timp aranjate şi din timp sursă de stres, lucrurile nu se întâmplă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Ai reusit sa vizitezi Sinagoga? Mi-ar place si mie sa ascult live un concert de muzica klezmer.
Eu nu pot sa zic decat ca eu incurajez planificarea, pt ca in afara de faptul ca ne poate face sa ne simtim mai relaxati, (mai ales pe cei dintre noi mai adversi la riscuri si carora nu le place chiar asa mereu o surpriza dupa alta, fie placute, fie neplacute, in orice caz cu un mare grad de incertitudine si suspans), dar si pt ca insasi activitatea de planificare cat mai amanuntita si riguroasa reprezinta un exercitiu cognitiv care, alaturi de scrisul pe bloguri, rezolvat de jocuri rebus, miscarea in aer liber, un program disciplinat de studiu, etc, chiar poate intarzia aparitia si evolutia maladiei Alzheimer !
Trimiteți un comentariu