Romantism in Ploiesti

Așa arată Ploiești-ul romantic.
Fiindcă așa arată curtea noii Case a Căsătoriilor din oraș.

Dacă mă întrebați pe mine, romantic la mine ar fi o plimbare cu bicicleta, într-o rochie inconștient de lungă, într-un crepuscul de august luminos.
Deci momentan ...

Romantismul meu e plecat în mod clar cu colindul, că nu-i sigur pe-aici,
iar eu sunt cu sorcova.

Dar romantismul de primărie ploieșteană include clar multă tablă, vopsea și fier.

Am ajuns sa inteleg ce inseamna Burnout.

La facultate ne predaseră conceptul de burnout.
Ne spuneau că ar fi fost nu doar un soi de epuizare mentală, ci, mai mult decât atât, o insensibilizare, cauzată tocmai de un consum nervos și afectiv ce și-a depășit cota de alertă.

Ne mai spuneau ei că ar fi vizat în special profesiile ce implicau direct lucrul cu omul, cum e de pildă cazul medicilor.

Și-mi amintesc reacția mea de Tomița Necredincioasa :
nah, ticăloșii ăștia de medici și-au inventat un concept psihologic pentru blazarea și mizantropia lor.


Nici n-am strâns multă experiență într-un call center, că deja mi s-a predat conceptul de burnout pe propria piele. Sau, mai corect spus, pe proprii nervi.

Da, cea mai obositoare muncă e cea cu oamenii.
Fiindcă restul se desfășoară cât de cât după regulile logice.
În schimb a lucra cu oamenii la un serviciu clienți înseamnă a veni în contact în mod special cu :

neîndemânaticii în nevoie de ajutor sporit
scepticii care contestă tot ce li se întâmplă că li se întâmplă doar lor sau protestează că tot ce nu li se                                       întâmplă nu le întâmplă numai lor
și
oportuniștii în căutarea vreunui  chilipir.


Legendă :
undeva în text puteți în locui  3 cuvinte cu termenii
proștii,  paranoicii,  milogii.

Iar dacă nu le-am folosit e dovada că încă burnout nu m-a afectat atât de mult.
Sau cel puțin nu în seara asta.

Tachinarea-i dragoste. Sau prietenie.

Pentru mine nu există mare dragoste fără 'opusurile se atrag'
și nici prietenie fără replici brute (dar niciodată brutale).

Unde-s opusuri în dragoste, acolo e pasiune.
Unde-i inteligență în prietenie, acolo e tachinare.

Despre dragoste și încăpățânarea mea de cuplu bazat pe complementaritate, în altă postare.

Acum doar despre spumantul din prietenie, cu ilustrare.

Îs oameni ce se știu de ani și ani.
Îs dezgoliți unul în fața altuia, își știu defectele dar și slăbiciunile.
Și le exhibă terapeutic, fiindcă în jocul înțepăturilor verbale venite în duel continuu,
există o complicitate a slăbiciunii împărtășite,
și o frenezie a frumuseții defectului îndulcit de timp.

Una din bucuriile vieții, tachinarea.
Dragostele pe bază doar de iub-iubi rozalii
și prieteniile doar pe bază de menajamente dulcegăroase
nu înseamnă la urma urmei decât faptul că cenzura politeții intervine în relație.

Orice nici dragostea nici prietenia nu trebuie să cunoască cenzura sau menajarea temătoare.
Sinceritatea ambalată inteligent nu doar că nu rănește, din contră, îl corcolește pe celălalt în hohotul de râs complice al celor doi și-i detașează din mulțime.

Iar dacă vreți să aveți mostre de tachinări delicioase, inteligente și fără restanțe,
ascultați orice înregistrare a emisiunilor de la Radio România Actualități ale lui Andrei Partoș cu Mircea Vintilă sau Alexandru Andrieș.

Iar dacă-mi sunteți prieteni, fiți-mi complici în râsete cu coduri secrete !

Prea devreme pentru casatorie. Pai nu ?

Îs unii dom'le...așa încrezători în ideea că celibatul face bărbatul adevărat încât tot șed domol și nu-și cer partenera (care oricum n-are nevoie de-un certificat să îi țină-n frâul domesticirii).

Uneori câte un celibatar  berbant din aceștia cedează și ... iaca se aruncă plin de curaj în căsnicie.
Dar își păstrează umorul, ca orice bărbat fain.

La fel și-n povestioara de mai jos,
dovadă că oamenii inteligenți și simpatici au prieteni la fel de inteligenți și simpatici :

Mircea Baniciu, ajuns pe la 60 de ani, un mare crai din câte spun poveștile din tinerețea lui,
tocmai a fost felicitat pentru căsătoria lui proaspătă cu doamna X.
Omul a explicat că de fapt erau împreună de 12 ani și au și un copil de 10 ani.
Însă un prieten, auzind de mărețul eveniment, l-a întrebat :
''Felicitări. Da' nu crezi că-i prea devreme ?''


snoava e auzită în emisiunea lui Andrei Partoș de vineri noaptea de la Radio România Actualități (și pe care v-o recomand călduros în orice sezon, dar mai ales în edițiile în care-s invitați alde Alexandru Andrieș ori Baniciu)
dovadă că emisiunile inteligente atrag și oameni inteligenți.

Ce vor băieții de la sală de la o fată

Astă seară am auzit pe furiș informația și nu mă pot abține să nu v-o împărtășesc,
că prea  m-am simțit iluminată !

Cum mergeam eu spre sala de sport deghizată în urs brun carpatin (deghizarea mea de fiecare iarnă),
iaca doi flăcăi din ceia cât bradul, care în mintea mea ar trebui să meargă la sapă să slăbească,
nu la sală să se pătrățească (mai rău decât îs deja).

Flăcău voinic nr 1 către flăcău voinic nr 2 :
,,Băi, vreau o fată cu care să am ce vorbi, că m-am săturat de pițipoance. Înțelegi, o fată  normală cu care să am ce să vorbesc."

N-am auzit din răspunsul lui Flăcău voinic nr 2 decât un "Da, bă ...", că deja mă gândeam la subiectele de discuție pe care am fi dorit Flăcău voinic nr 1 să le abordeze cu fata cea normală ne-pițiponcită.

Oare ce să fi fost ???

Pietre semiprețioase pentru accesorii handmade

Uite Mihaela de unde te poți inspira în domeniul hand made! Dacă tot te-ai apucat să-ți faci singură accesoriile, poți arunca un ochi și peste aceste pietre semipretioase ieftine. Eu nu mai am răbdare acum să lucrez hand made. Dar când eram mic adoram să fac asta acasă. Făceam pentru mama. Îi făceam coliere și brățări din diferite mărgele găsite prin casă. Erau tot ale ei mărgeluțele, dar eu îi făceam accesoriile. Nu știu dacă le purta, dar măcar mă recompensa pentru ele. Acum nu aș mai putea să lucrez de unul singur nici măcar pentru mine. Poate dacă aș fi într-un grup, să lucrăm toți ca la o veche șezătoare, poate așa aș avea mai mult spor. Altfel mi-aș găsi cu greu timpul și cheful de a face ceva lucru manual.

De ce iubim accesoriile hand made?

Cred că principalul motiv pentru care femeile, în special ele, iubesc accesoriile hand made, este acela că acestea au o personalitate mai puternică. Se observă că sunt lucrate de mână, uneori au o originalitate aparte și nu în ultimul rând, dacă sunt făcute de persoana care le poartă, au amprenta sentimentală. Știu că sunt oameni care țin mai mult la lucrurile confecționate de ei, indiferent de domeniul de utilizare al acestora. Este și normal la urma urmei. Un obiect făcut de tine are o valoare mult mai mare decât cea materială. Ai investit timp și suflet în confecționarea acestuia. 

Mărgelele astea folosite la confecționarea accesoriilor hand made, au prețuri accesibile. Ideea e că nu-i de ajuns să deții materialele necesare confecționării accesoriilor. Trebuie să deții tehnicile și trucurile necesare realizării unor materiale de calitate. Deși uneori lucrul manual nu echivalează cu perfecțiunea, sunt convins că oricine și-ar dori ca ceea ce iese din mâna lui să fie cât mai perfect, ca să nu lase loc de comentarii răutăcioase. Eu unul îi apreciez pe toți cei care îndrăznesc să-și confecționeze accesoriile cu mânuțele lor și chiar îi îndemn să cumpere mărgele, perle, pietre semiprețioase, șnururi sau alte materiale necesare lucrului manual. La un fel de șezătoare mi-aș mai pune și eu degetele la lucruri migăloase.

Monster high - jocuri online pentru copii și adulți

Încep să devin fan jocuri online. Și nu mă refer aici la jocurile mai deosebite de pe facebook (unele dintre ele sunt interesante, cel puțin alea pe care le joc eu) ci la cele pe care le găsești pe site-uri dedicate. Jocurile simple care îți dezvoltă agilitatea, abilitățile de toate felurile, și uneori îți mănâncă zilele din cauza dificultății. Acele jocuri mi-au captat atenția în ultima vreme. Nu mă joc online chiar joculețe tip dress up (deși m-am prostit puțin și cu acelea) ci mă delectez din seria jocurilor Monster High http://www.xjocuri.com/jocuri-monster-high.html. Sunt jocuri care se încarcă repede și nu durează prea mult. Dar trecerea nivelelor, mă ține în priză și parcă aș mai da drumul la un joc, la un nivel, la un record doborât.

Jocurile pentru copii încă mă mai antrenează

Mereu mi-a plăcut să încerc jocuri noi. Nu m-am plictisit niciodată să mă joc. Încă mai am jocuri preferate din perioada copilăriei pe care le mai joc. Unele dintre ele nu mai funcționează pe laptopul meu. Cică nu au fost realizate pentru astfel de dispozitive avansate. Nu înțeleg prea bine chestiile astea tehnice, așa că nu-mi mai pun multe întrebări și trec la joacă/ Printre joculețele Disney cu Hannah Montana sau supercățelul Bolt, mai deschid uneori și un joc cu Ben 10 și-l pun pe Ben să treacă prin diferite aventuri. Bat recorduri, trec nivel după nivel și mă destresez după o zi de serviciu.

Nu mă mai înțeleg uneori cu nepoata care vine peste mine să se joace și ea. Trebuie să o las, pentru că la urma urmei, sunt jocuri mai degrabă potrivite vârstei ei.

Și acum că v-am împărtășit ultima mea nebunie nevinovată, mă întorc la jocul meu întrerupt. Poate bat recordul personal data viitoare.

Cum am petrecut de Blackfriday cu Flanco de 2 bani

Frustrată cum mi-s că n-am nici un talent în doze peste medie, 

dar și panicată că-mi trec anii și nu-mi explorez îndeajuns pasiunile,

anul ăsta am cedat moftului :

mi-am comandat un DSLR. La Flanco, pen' că au avut o ofertă bună.

Moft o fi el, da' totuși mofturile mele-s temperate ca să se pupe cu bugetul, care-i mediu spre modest.

Așa că am vânat cel mai ieftin DSLR de Blackfriday.

L-am aflat la Flanco și l-am comandat pe 22 noiembrie.

Pe 23, chiar a doua zi, primeam pe mail confirmarea livrării către firma de curierat.

Ohooo, mi-am zis, ce înseamnă o firmă ce se respectă, ăștia au semnat un contract special cu o firmă de curierat, să le preia comenzile și duminica !

Și-o crescut inimioara-n mine de mândria unui asemenea serviciu clienți, scuipa-i-aș mi-am zis, să nu-i deochi.

Continuarea e pe modelul crește inimioara-n mine, ca să inhalez suficient pentru un HUO reușit !

Până pe 26 noiembrie încă nu-mi sosise nici un colet.

La telefonul de contact lăsat (la mișto) pe site-ul Flanco nu răspundea nici măcar robotul.

La mail-ul trimis pe 27 noiembrie mi-o răspuns ... automessage-ul că mail-ul meu fuse recepționat.

Până pe 30 noiembrie, la o 8 zile de la efectuarea comenzii și la 7 zile de la confirmarea livrării,

eu n-aveam nici DSLR-ul și nici măcar un răspuns despre starea comenzii.

Le-am trimis un mail că mi-am anulat comanda.

Si la ăsta mi s-a răspuns. Tot cu auto-message reply.

Si nici ăsta nu fu citit, fiindcă pe 2 decembrie m-o sunat firma de curierat, că am un colet de la Flanco.

Le zisei povestea și că-mi pare rău pentru curier, nu pentru Flanco.

Poate la anu' Flanco nu se mai bagă în chestii ce-l depășesc.

Dacă tot n-ai servicii pe măsura promisiunilor, nu te bagă în horă, că te faci de flan-coco.

Sau te pomenești că până la anul Flanco învață și el să gestioneze relația cu clientul ...