Asta seara a avut loc un vernisaj foto la noi in orasel. Cum intamplarile cu tenta culturala sunt atat de rare din pacate in Ploiesti, incerc sa nu ratez prea multe.
In special la expozitiile foto imi face placere sa merg, fiindca sunt mare iubitoare de imagini statice, cu magice puteri de miscare ... in privitor.
Asa incat imi trecusem cu "musai" pe lista vernisajul expozitiei "Jurnal de Calatorie" organizata in foaierul Teatrului Toma Caragiu. Cu atat mai mult cu cat sunt o creatura cu dor de duca eu insami. Doar ca socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din foaier.
Am si fost da'n acelasi timp nici n-am fost la expozitie.
Adica am ajuns acolo la timp, asta insemnand cinci minute inaintea orelor 18 de "incepere".
Si spre surprinderea mea am descoperit un hol arhiplin cu liceeni (purtau toti aceeasi uniforma). Frumosi si frematatori ca toti cei de varsta lor, insa mult prea multi pentru o expozitie foto care cerea un spatiu de expunere si o distanta pentru vizibilitate.
Si mai ales mult prea statici : fiecare grupusor parea ca isi alesese un panou cu fotografii in dreptul careia sa stea de vorba(cu dosul la imagini). Nu se putea circula decat cu greu printre ei si oricum fotografiile ajungeau sa fie privite din lateral, de unde gaseai un coltisor liber.
Al doilea motiv de discofort pentru mine este unul intalnit in fapt si la vernisajul de anul trecut a Foto Clubului Ploiesti - la expozitiile cu autori multipli e de dorit ca in dreptul fiecarei fotografii (sau al panoului, daca e dedicat unui singur fotograf) sa fie trecut numele autorului. E o chestie de respect pentru creatorii respectivi.
Din pacate nici in seara asta nu mi-am putut da seama la toate fotografiile cui apartineau, nu aveau nici o legenda.
Iar a treia remarca "indispusa" este legata de neuniformitatea prezentarii fotografiilor.
Am fost si anul trecut la evenimentul lansarii clubului de fotografie Coket si ramasesem foarte placut impresionata de maniera eleganta de expunere a imaginilor.
Anul acesta insa doar o parte din fotografii erau expuse tot atat de elegant, in vreme ce restul erau total neingrijit expuse, de parca nu ar mai fi fost timp sa fie la fel puse in valoare toate.
Din cate se vede nu spun nimic despre fotografiile propriu-zise pentru simplul fapt ca nu le-am prea vazut.
Am stat acolo circa 10 minute, nu am asistat nici macar la discursurile organizatorilor expozitiei, desi cateva vorbe despre intentiile si contextul si povestea unei expozitii mi se par binevenite oricand.
Am avut vreme in cele 10 minute numai pentru a culege cele trei minusuri organizatorice de mai sus.
Iar pentru a culege impresiile si despre fotografiile expuse mi-am rezervat o a doua vizita la "Jurnal de Calatorie", intr-o zi mai neaglomerata. N-am avut rabdare in seara asta sa astept pana se mai elibera un pic spatiul. (Mi-am mai taiat o calitate din lista, obisnuiam sa zic ca sunt macar rabdatoare.)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu