Nedumerirea mea sociala

marți, 11 ianuarie 2011

S-a dat lege pentru impozitarea, printre altele, a vrajitoriei.
La inceput tigancile au fost revoltate. Una dintre individele astea, o uscativa din celea de nu-ti dai seama de sunt batrane sau le-au imbatranit conditiile speciale de munca, graia in fata camerei de filmare doua argumente revoltate, anume ca ele nu si-au capatat stiinta in scolile statului si-apoi, daca tot le vor lua impozite, atunci sa li se dea si pensie.
Nu va puneti cu needucatii, ca isi stiu astia drepturile mai bine decat o sa mi le intuiesc eu vreodata! Bine, cateodata isi stiu chiar si drepturile pe care nu le au, dar asta-i alta chestiune si nu ei sunt subiectul nedumeririi mele acum.

Ca tigancile au fost revoltate la inceput, asta e o reactie fireasca.
Dar ca in faza a doua presa in majoritatea ei se arata revoltata de asa o initiativa, asta eu una n-o mai pricep.
Inteleg sa sesizezi caracterul incomplet al legii, lipsa metodologiei, dificultatea aplicarii, insa nu pricep cum de s-a ajuns sa se conteste insasi ideea legii tocmai de catre presa.

Zau daca vad vreun motiv pentru care manelistii si vrajitoarele sa nu plateasca taxe ca tot omul. Iar aici chiar e vorba de banet, nu gluma.
Cred ca pur si simplu presa a intrat intr-o spirala a criticarii deciziilor guvernului si tot dandu-i cu contestarea in numele pensionarilor, a bugetarilor, a mamicilor a ajuns sa se strambe la orice hotarare a guvernului.

Ca cititoare infocata a lui Harry Potter propun ca vrajitoarele sa fie exceptate de la achitarea impozitelor catre stat doar in masura in care pot trece testul de selectie pentru Vaj-Hat pe maturi autohtone. Daca nu-l trec insa, atunci rezulta ca nu traiesc intr-o lume paralela cu a noastra, deci aici tre' sa sa-si plateasca taxele.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu