N-o să vă vorbesc mult azi, că-s într-o criză de timp mai mare decât criza economică, aia de face din Black Friday încasări babane în săraca Românie.
Însă cum vremea e nasoală iar blogării ploieşteni socializează doar când e frumos afară, Cojo a venit cu ideea unui compromis - solitary photo-walking.
Am pornit şi eu la plimbarea asta, răcită şi solitară, nu contează, nu pot fi indiferentă la nici o ocazie de a-mi testa frustrările artistice, în special veleităţile de fotograf.
Nah, aşa cum toată lumea cântă, tot românul se pricepe la politică şi fotbal, îmi permit şi eu să-mi dau curs dragostei de aparatul foto fără jenă, fără complexe.
Prin urmare, fiind răcită am redus la maxim photo-walking :
o singură oră de întârziat pe bulevard şi în centrul Ploieşti-ului, miercuri, 23 noiembrie.
Vor veni însă şi acelea, în special pentru cei cărora le e dor de oraş.
Ce e haios e că Aditza mi-a furat ideea de a da nume pozelor făcute, deşi nici măcar nu ştia că eu asta intenţionam.
Bine, eu am trişat un picuţ din start, veţi vedea, fiindcă noiembrie ploieştean al meu (adică tema photo-walking-ului) înseamnă poftă de joacă, de un pic de teatru şi de manevrare a realităţii după poftele ce mă umplu în acest noiembrie, lună mereu specială pentru mine.
Vă las pozişoarele cu povestea lor, dar vă previn că n-am avut timp deloc să umblu la ele, le-am încărcat direct din Picassa.
 |
| infinitul e plictisitor, eu ma intorc de-acolo |
 |
| cu gândul poţi dispărea către oriunde |
 |
| abandonarea măştilor de toate felurile |
 |
| către un foişor îndepărtat cât o vară |
 |
| noiembrie în viaţa unei castane, care nu e nucă |
 |
| rămăşiţele unui trecut elegant |
 |
| hmmm, un oraş cu cavaleri, turnuri, aşteptări |
 |
| porţile creează şi ele legende, nu-i aşa? |
 |
| Între comunismul şi capitalismul vizual-arhitectonice, spaţiul lăsat gol e al ceea ce ar fi putut să mai fie Ploieşti-ul. (dânsa nu face parte din photo-walking, anticipează doar următorul set de poze, unul nostagic,) Majoritatea pozelor sunt cu un soi de dedicaţie oarecum învoluntară, să vedem dacă se simte omul. |
11 comentarii:
Hai, mă, nici măcar 10 poze?! Îi Ploieştiu chiar atât de mic sau de neinteresant? :)
Saramon, la mine are sa urmeze inca un set, dar nu se incadreaza ca atmosfera cu acestea, asa incat am preferat sa le aman pe acelea, care sunt destul de unitare.
Tot pozele mele sunt mai faine :D
:) Bogdan, si tu, ca si mine, ai trisat un pic : doar ai folosit un model ;)
Da si nu prea. Cred ca m-as plimba daca m-as nimeri cu alta treaba pe acolo. Adica daca m-ar aduce o alta nevoie in Ploiesti. Sper sa nu va suparati, dar altfel n-as veni doar sa vizitez. Pozele de mai sus nu ma conving sa o fac fiindca sunt prea generice. Ele au eventual vreo semnificatie pentru cei care oricum cunosc Ploiestiul. In afara poate de ultima si antepenultima fotografie, nu-s definitorii pentru oras. Ar putea fi facute oriunde, in orice oras European. Sper sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu-s frumoase, sunt foarte frumoase. Dar nu-mi arata nici o particularitate demna de vizitat al Ploiestului.
Vladimir
Poza cu portile nu stiu pe unde e facuta!!
E pe bulevard, pe langa CNMV.
@Mihaeladr- pe langa statuia lui Radu Stanian,chiar pe partea aceea cu statuia.
Eu m-as plimba prin orice loc in care-a ramas ceva din vechiul Ploiesti.
Cutiile de beton ma ingrozesc...
Carei cladiri apartine turnul ?
B.D., "turnul" e parte a Casei Casatoriilor. :)
Urmeaza si fotografiile integrale ale cladirilor astora , plus o alta serie de cladiri, dar momentan trec printr-o perioada foarte aglomerata si mi-am permis sa mai aman.
Cutiile de beton ... uf, is multe , din ce in ce mai multe pe-aici.
da, m-as plimba fara sa stau pe ganduri si la fel ca multe alte orasele din Romania imi sunt dragi pentru ca toate au un mic coltisor de rai.
Trimiteți un comentariu