De patru zile nu ştiu cum se face dar eu, tocmai eu, care am oroare de alergat, fug după autobuz.
Cred că, adunat, am alergat vreo sută de metri.
Dar de azi gata, că azi l-am şi ratat.
Oricum, cred că nu doar eu, ci până şi şoferii de pe autobuze s-au plictisit să se tot întrebe 'de ce o fi făcând nebuna aia jogging îmbrăcată şi pe urmă se mai şi suie în autobuz?'.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Asa,merci ca mi-ai amintit,ca dimineata,ca niciodata nu m-am mai trezit inainte de a suna ceasul,dar nici el n-a sunat si m-am trezit pe la 7.Asta m-a facut sa vad ca ma incadrez,deci maine la fel, dar sa pun ceasul totusi sa sune,ca vad,ca organismul meu incepe sa copieze broasca.Oare ea o fi de vina?Doarme somnul acela mai lung si doarme chiar la coltul patului meu.
Mda, graba strica treaba, de cate ori am alergat dupa autobuz am cazut si mi-a mers rau tot anul. Nu mai fac prostii, mai bine intarzii. :P
Nu alerg eu după autobuz ... Vine altul, deci nu e problemă.
HAA, ia uite s-au civilizat fata de vremea cand stateam eu in Bucuresti si-mi conduceam doamna la facultate. Atunci asteptau sa terminam cursa in dreptul usii si apoi le inchideau (cu noi afara bine-nteles) :D. Nu zic, ii inteleg, nevasta-mea era adorabila injurand.
Vladimir
cand eram si eu mai mic aveam veleitati atletice si fugeam dupa tramvaie sau autobuze.
frate-miu a tras un sprint de a ajuns tramvaiul din urma si cand s-a suit, la intrebat vatmanul "daca poti sa fugi asa tare, la ce-ti mai trebuie sa mergi cu tramvaiul?"
Trimiteți un comentariu