Vazui leapsa de martisor incuviintata de Dragos aici si recunosc ca m-am gandit vreun minut la martisorul ce mi-a ramas in minte. Nu fiindca am memorie ne-lecitinata momentan, ci fiindca nu prea le am cu conventionalismele.
Si totusi, daca tot tre' sa povestesc ceva ce m-a marcat, mi-am amintit de o intamplare ce m-a pus in incurcatura, pe un 1 sau 8 martie.
Timpul actiunii - clasa a VII-a, inaintea erei moderne.
Unul dintre colegi a venit cu 3 frezii la scoala. N-am priceput nici acum de ce, banuiesc ca erau menite unei profesoare si dintr-un oarecare motiv s-o fi razgandit, asa incat a raspandit cele 3 frezii in cele 3 zari cu colege serioase. Eu fiind chiar cea mai serioasa dintre toate, in mod firesc mi-a revenit o frezie.
Problema era insa spinoasa : cum sa fi mers eu pe atunci, in clasa a VII-a, cu o floare acasa? Ce le spuneam alor mei? Ca mi-a dat-o colegul de clasa?? Imposibil, riscam dezonoarea.
Decat sa spun adevarul, ca baiatul n-a mai vrut sa le dea profesoarei, am preferat sa simplific lucrurile - cred ca am aruncat pe undeva floarea, cert e ca nu m-am prezentat acasa cu o floare a carei explicatie ma depasea.
Interesant e ca nici acum nu duc flori acasa, dar din cu totul alte motive.
Apai asta fu cu martisorul la mine, preia cine ce vrea, cine ce chef are.
(Chiar) Un om de cultura prahovean si o poveste despre roboti
duminică, 27 februarie 2011
Nu-mi prea place mie Nicolae Boaru. L-am auzit prima oara in '98.
Si de fiecare data reteta discursurilor lui e cam aceeasi - ia-ti iute un dictionar cu tine cand vorbeste Boaru, sau chiar doua, plus o lecitina pentru concentrarea atentiei pe piste lingvistice si ideatice multiple.
Asa incat mult timp m-am ferit de intalnirile cu Nicolae Boaru.
Astazi insa l-am descoperit intr-o rubrica pe Alphatv si am ramas cu urechile palnie si cu neuronii pe "on" cat timp a vorbit. Chiar a spus lucruri interesante. Si a folosit mai putine vorbe pretioase decat de obicei. Desi cu digresiunile tot la fel a mers, e un adevarat labirint mental sa il urmaresti si sa nu te pierzi.
Bine, e si aici o strategie oratorica, banuiesc, sa il tii pe ascultator in suspans ca intr-un roman policier, sa te urmareasca pe toate pistele false discursive numai ca sa afle care e sfarsitul propozitiei cu care ai inceput istoria.
Mi-a placut ca azi s-a ironizat chiar si el pentru stilul asta, remarcabil insa ca nu uita niciodata sa finalizeze ceea ce a inceput.
Pentru ziua de azi am aflat, printre altele, despre etimologia cuvantului ROBOT.
Se pare ca a fost inventat de scriitorul ceh Karel Capek in piesa de teatru intitulata R.U.R.
Si ca ar proveni de la verbul "robota", care inseamna munca de serb.
Acum e adevarat ca eu sunt socialista prin vocatie, deci nu e de mirare ca ideile expuse de Nicolae Boaru mi-au uns amaraciunea sociala si pornirile civice.
Cel mai mult mi-a placut urmatoarea fraza, citata cu aproximatia memoriei mele : robotii ce au fost inventati pentru a facilita munca au dus din pacate tocmai la inumanizare. Rezultatul este o aplatizare.
Daca il mai intalnesc pe Nicolar Boaru n-am sa mai fug de vorbele lui. Din pacate nu am retinut ora la care am vazut azi emisiunea pe Alpha tv.
Voi insa, daca vreti mai multe informatii despre istoria termenului si a conceptului insusi de robot gasiti aici pe wikipedia destule chestii interesante.
Si de fiecare data reteta discursurilor lui e cam aceeasi - ia-ti iute un dictionar cu tine cand vorbeste Boaru, sau chiar doua, plus o lecitina pentru concentrarea atentiei pe piste lingvistice si ideatice multiple.
Asa incat mult timp m-am ferit de intalnirile cu Nicolae Boaru.
Astazi insa l-am descoperit intr-o rubrica pe Alphatv si am ramas cu urechile palnie si cu neuronii pe "on" cat timp a vorbit. Chiar a spus lucruri interesante. Si a folosit mai putine vorbe pretioase decat de obicei. Desi cu digresiunile tot la fel a mers, e un adevarat labirint mental sa il urmaresti si sa nu te pierzi.
Bine, e si aici o strategie oratorica, banuiesc, sa il tii pe ascultator in suspans ca intr-un roman policier, sa te urmareasca pe toate pistele false discursive numai ca sa afle care e sfarsitul propozitiei cu care ai inceput istoria.
Mi-a placut ca azi s-a ironizat chiar si el pentru stilul asta, remarcabil insa ca nu uita niciodata sa finalizeze ceea ce a inceput.
Pentru ziua de azi am aflat, printre altele, despre etimologia cuvantului ROBOT.
Se pare ca a fost inventat de scriitorul ceh Karel Capek in piesa de teatru intitulata R.U.R.
Si ca ar proveni de la verbul "robota", care inseamna munca de serb.
Acum e adevarat ca eu sunt socialista prin vocatie, deci nu e de mirare ca ideile expuse de Nicolae Boaru mi-au uns amaraciunea sociala si pornirile civice.
Cel mai mult mi-a placut urmatoarea fraza, citata cu aproximatia memoriei mele : robotii ce au fost inventati pentru a facilita munca au dus din pacate tocmai la inumanizare. Rezultatul este o aplatizare.
Daca il mai intalnesc pe Nicolar Boaru n-am sa mai fug de vorbele lui. Din pacate nu am retinut ora la care am vazut azi emisiunea pe Alpha tv.
Voi insa, daca vreti mai multe informatii despre istoria termenului si a conceptului insusi de robot gasiti aici pe wikipedia destule chestii interesante.
Cum sa canti un cantec de Grammy. Sau sa compui?!
vineri, 25 februarie 2011
Fiindca tocmai am citit si comentat mai devreme despre un cantecel de Grammy din sfera country-pop mi-am amintit ca am si eu o mica povestioara in tema.
Intr-o alta postare spuneam ca din pacate nu cunosc multe dintre cantecele nominalizate la Grammy, dar singurul din lista pe care l-as fi votat eu pentru cantecul anului era Need You Now al celor de la Lady Antebellum. Care a si castigat.
Prin urmare merita 3 minute din atentia voastra urmatoarea curiozitate.
Acum vreo 7 luni de zile auzeam in miez de noapte la radioul meu obisnuit un cantec foarte fain, pe care nu il cunosteam (in sensul de versuri sau cantaret), dar care imi parea cunoscut de-o vesnicie. Cum singura memorie fabuloasa pe care o am e memoria hedonista (ca sa ii spun astfel), am retinut versurile cantecului cu pricina. A doua zi il cautam pe net si aflam ca se numeste Need You Now, cantat de unii, Lady Antebellum.
In momentul in care cantecul a intrat si in playlist-ul de zi al radioului mi-am amintit de unde il stiam :
il auzisem o singura data, in februarie, in cadrul galei Grammy din 2010, cantat live de acea formatie de care nu mai auzisem nici pana, dar nici de atunci incolo. Si imi placuse de la prima ascultare.
Mai tarziu am dat si peste un clip interesant pe youtube si am zambit dandu-mi seama de unde senzatia mea de deja-entendu, deja-aime inca de la prima ascultare a cantecului.
Sper sa deschideti link-ul si apoi sa-mi spuneti si mie, negru pe alb in fata ceea ce credeti.
Oricum, sper sa va si placa, Eye in the Sky a fost un mare hit prin anii '70 din cate am inteles.
(si cum nici o coincidenta nu vine vreodata singura, mai devreme la acelasi post de radio al meu a fost tocmai Alan Parsons Project, desi nu ii mai auzisem de luni de zile).
http://www.youtube.com/watch?v=sS1z2inwJ2o
Intr-o alta postare spuneam ca din pacate nu cunosc multe dintre cantecele nominalizate la Grammy, dar singurul din lista pe care l-as fi votat eu pentru cantecul anului era Need You Now al celor de la Lady Antebellum. Care a si castigat.
Prin urmare merita 3 minute din atentia voastra urmatoarea curiozitate.
Acum vreo 7 luni de zile auzeam in miez de noapte la radioul meu obisnuit un cantec foarte fain, pe care nu il cunosteam (in sensul de versuri sau cantaret), dar care imi parea cunoscut de-o vesnicie. Cum singura memorie fabuloasa pe care o am e memoria hedonista (ca sa ii spun astfel), am retinut versurile cantecului cu pricina. A doua zi il cautam pe net si aflam ca se numeste Need You Now, cantat de unii, Lady Antebellum.
In momentul in care cantecul a intrat si in playlist-ul de zi al radioului mi-am amintit de unde il stiam :
il auzisem o singura data, in februarie, in cadrul galei Grammy din 2010, cantat live de acea formatie de care nu mai auzisem nici pana, dar nici de atunci incolo. Si imi placuse de la prima ascultare.
Mai tarziu am dat si peste un clip interesant pe youtube si am zambit dandu-mi seama de unde senzatia mea de deja-entendu, deja-aime inca de la prima ascultare a cantecului.
Sper sa deschideti link-ul si apoi sa-mi spuneti si mie, negru pe alb in fata ceea ce credeti.
Oricum, sper sa va si placa, Eye in the Sky a fost un mare hit prin anii '70 din cate am inteles.
(si cum nici o coincidenta nu vine vreodata singura, mai devreme la acelasi post de radio al meu a fost tocmai Alan Parsons Project, desi nu ii mai auzisem de luni de zile).
http://www.youtube.com/watch?v=sS1z2inwJ2o
In ce orasel ziceati ca stam?
marți, 22 februarie 2011
Sau Cum se depisteaza o criza cu ochiul liber
De pe la inceputul anului -cred- in principala intersectie din centrul Ploiesti-ului s-a amenajat o mandrete de Second Hand. Viitorul suna deci imbracat, sau semi-imbracat cel putin.
Alaturi, pe mandretea de cladire mostru-de-modernitate din acelesi sens giratoriu, scrie mare FOR SALE / TO LET, banuiesc ca pentru sutele de englezi care afaceresc prin oras.
Rog ca daca sesizati anunturi similare in franceza sa-mi dati de veste, ca daca-i rost de sute de francezi deja simplul gand ma tulbura.
De pe la inceputul anului -cred- in principala intersectie din centrul Ploiesti-ului s-a amenajat o mandrete de Second Hand. Viitorul suna deci imbracat, sau semi-imbracat cel putin.
Alaturi, pe mandretea de cladire mostru-de-modernitate din acelesi sens giratoriu, scrie mare FOR SALE / TO LET, banuiesc ca pentru sutele de englezi care afaceresc prin oras.
Rog ca daca sesizati anunturi similare in franceza sa-mi dati de veste, ca daca-i rost de sute de francezi deja simplul gand ma tulbura.
O adunatura speciala de pe net
duminică, 20 februarie 2011
Am obiceiul sa subliniez cartile cand gasesc ceva ce imi place sau ce imi aduce o perspectiva noua.
In ultimii ani am importat obiceiul asta si pe net, de cand mi-am diversificat lecturile. Iar din asta rezulta ceea ce veti gasi mai jos.
Fiindca zilele astea nu m-am simtit prea bine, n-am avut energie pentru mai nimic. Cercul vicios insa a functionat si, daca nu mi-a fost grozav fizic, am stat imbufnata cu totul.
N-am avut chef de nimic, asa incat n-am facut decat sa citesc un pic ba pe net, ba dintr-o carticica tare faina in care sunt prinsa acum.
Si printre cele rasfoite pe net am gasit 4 idei pe care vi le las aici, fiindca ori mi-au placut, ori le-am gasit suficient de interesante incat sa le impartasesc.
- de la Eduard "vad fete de romani, rosii, albastri si negri de suparare, mergand cu privirea inainte uitandu-se parca prin tine. Cum ziceam, Tipic Romanesc, ar trebui branduita aceasta moaca natioanala."
- oarecum in prelungirea constatarii asteia, de la Aditza, descriind o incursiune intr-un spital de boli mentale si atmosfera insinuanta "Am incercat sa nu fac mare galagie si doar treceam cu privirea peste camera fara sa ating lucrurile."
- de la Lucian "Curtea Regala e un spatiu sacru, orice dinastie traieste sub aura sangelui"
- si, special lasata la urma de dragul optimismului, de la Waven ideea calatoriei din Vrajitorul din Oz in care fiecare dintre cei de-acolo (inclusiv vrajitorul insusi), desi aflati in aceeasi calatorie, "caută altceva, în altă parte, în alt scop, în alt spațiu."
De-ar fi sa gasim zilnic cate patru lucruri ce ne plac ... ce orgie !
In ultimii ani am importat obiceiul asta si pe net, de cand mi-am diversificat lecturile. Iar din asta rezulta ceea ce veti gasi mai jos.
Fiindca zilele astea nu m-am simtit prea bine, n-am avut energie pentru mai nimic. Cercul vicios insa a functionat si, daca nu mi-a fost grozav fizic, am stat imbufnata cu totul.
N-am avut chef de nimic, asa incat n-am facut decat sa citesc un pic ba pe net, ba dintr-o carticica tare faina in care sunt prinsa acum.
Si printre cele rasfoite pe net am gasit 4 idei pe care vi le las aici, fiindca ori mi-au placut, ori le-am gasit suficient de interesante incat sa le impartasesc.
- de la Eduard "vad fete de romani, rosii, albastri si negri de suparare, mergand cu privirea inainte uitandu-se parca prin tine. Cum ziceam, Tipic Romanesc, ar trebui branduita aceasta moaca natioanala."
- oarecum in prelungirea constatarii asteia, de la Aditza, descriind o incursiune intr-un spital de boli mentale si atmosfera insinuanta "Am incercat sa nu fac mare galagie si doar treceam cu privirea peste camera fara sa ating lucrurile."
- de la Lucian "Curtea Regala e un spatiu sacru, orice dinastie traieste sub aura sangelui"
- si, special lasata la urma de dragul optimismului, de la Waven ideea calatoriei din Vrajitorul din Oz in care fiecare dintre cei de-acolo (inclusiv vrajitorul insusi), desi aflati in aceeasi calatorie, "caută altceva, în altă parte, în alt scop, în alt spațiu."
De-ar fi sa gasim zilnic cate patru lucruri ce ne plac ... ce orgie !
Alta lume, alte vremuri, alte obiceiuri
sâmbătă, 19 februarie 2011
Astazi este inca ziua lui taica-miu. Si desi e sambata a sunat telefonul intr-una, cu urari pentru el.
Si cand te gandesti ca nici unul dintre cei ce-au sunat nu au BirthdayAlarm by Facebook !
Si cand te gandesti ca nici unul dintre cei ce-au sunat nu au BirthdayAlarm by Facebook !
Ceva ce imi place mie mult zilele astea
vineri, 18 februarie 2011
Spuneti-mi caraghioasa, romantica, de-modata, sau cum mai vreti, dar tare imi place reclama la Orange in "promovare" acum.
Bine, ca mie imi place stilul Orange, e adevarat si intentionez sa povestesc despre asta, fiindca pentru mine una e singura campanie publicitara ce si-a atins scopul - m-a fidelizat fata de produsul/serviciul publicitat.
Pentru moment, fiindca n-am stare, chef, zambet, ma rezum sa spun ca in fiecare seara incerc sa nu ratez reclama cu baiatul ce conduce fata inapoi acasa pe ritmurile lui Will you love me tomorrow.
Si din trei finaluri de plimbari vedem cum progreseaza relatia lor - clasic, timid, ca in filmele de-acum 70 de ani.
Imi place mult de tot, va poftesc sa va uitati cu atentie la jocul reactiilor celor doi, fiindca acolo-i toata cheia.
Si mai imi place fiindca arata o relatie ce progreseaza, nu una ce regreseaza cum se cam intampla astazi in general, relatii-turbo cu acceleratie de la 0 la 100 in primele 60 de secunde.
Si ca sa nu existe dubii, nu, asta e o postare platita, Orange nu ma plateste. Ba chiar ca-n banc, eu ii platesc pe ei.
Bine, ca mie imi place stilul Orange, e adevarat si intentionez sa povestesc despre asta, fiindca pentru mine una e singura campanie publicitara ce si-a atins scopul - m-a fidelizat fata de produsul/serviciul publicitat.
Pentru moment, fiindca n-am stare, chef, zambet, ma rezum sa spun ca in fiecare seara incerc sa nu ratez reclama cu baiatul ce conduce fata inapoi acasa pe ritmurile lui Will you love me tomorrow.
Si din trei finaluri de plimbari vedem cum progreseaza relatia lor - clasic, timid, ca in filmele de-acum 70 de ani.
Imi place mult de tot, va poftesc sa va uitati cu atentie la jocul reactiilor celor doi, fiindca acolo-i toata cheia.
Si mai imi place fiindca arata o relatie ce progreseaza, nu una ce regreseaza cum se cam intampla astazi in general, relatii-turbo cu acceleratie de la 0 la 100 in primele 60 de secunde.
Si ca sa nu existe dubii, nu, asta e o postare platita, Orange nu ma plateste. Ba chiar ca-n banc, eu ii platesc pe ei.
Cine ar fi ramas calm in situatia asta are admiratia mea
joi, 17 februarie 2011
Fereasca-va Minerva Mc Gonagal sa aveti nevoie de un act de la vreo institutie a statului !
Bun, stiu, au mai vorbit multi despre asta, da' mie abia acum mi-au sarit capacele.
Deci ai nevoie de o adeverinta de la Casa de Asigurari de Sanatate. Si dupa ce te perinzi pe coridoarele lor, de la o camera la alta, probabil e o strategie ascunsa de combatere a traiului sedentar, in cele din urma primesti numar de inregistrare pe cererea depusa si ... esti anuntat ca ti se va elibera hartia peste doua saptamani.
In conditiile in care hartia cu pricina ti-a fost solicitata de o alta institutie a doua zi.
Descurca-i drace !
Nu mai spui ca tu de fapt ai ceva probleme de sanatate in timpul asta si teoretic ar trebui sa te recuperezi acasa.
Oricum, singurul sfat pe care il pot oferi - daca totusi aveti nevoie de vreo hartie de la o institutie a statului, este sa vizionati un film horror inainte, sa va para mai soft apoi experienta, iar dupa sa va programati o comedie cu imbecili, sa puteti sa radeti indirect de aceeasi experienta.
Bun, stiu, au mai vorbit multi despre asta, da' mie abia acum mi-au sarit capacele.
Deci ai nevoie de o adeverinta de la Casa de Asigurari de Sanatate. Si dupa ce te perinzi pe coridoarele lor, de la o camera la alta, probabil e o strategie ascunsa de combatere a traiului sedentar, in cele din urma primesti numar de inregistrare pe cererea depusa si ... esti anuntat ca ti se va elibera hartia peste doua saptamani.
In conditiile in care hartia cu pricina ti-a fost solicitata de o alta institutie a doua zi.
Descurca-i drace !
Nu mai spui ca tu de fapt ai ceva probleme de sanatate in timpul asta si teoretic ar trebui sa te recuperezi acasa.
Oricum, singurul sfat pe care il pot oferi - daca totusi aveti nevoie de vreo hartie de la o institutie a statului, este sa vizionati un film horror inainte, sa va para mai soft apoi experienta, iar dupa sa va programati o comedie cu imbecili, sa puteti sa radeti indirect de aceeasi experienta.
Leapsa: Zece lucruri marunte ce imi fac viata mai frumoasa
miercuri, 16 februarie 2011
Primii si eu o leapsa de la Dragos. E prima leapsa pentru mine, asa ca am sa ma stradui sa completez cele 10 puncte cu raspundere si angajament, daca tot ziceam ca-i o chestie pioniereasca pentru mine.
Sa vedem ... primele zece lucruri marunte ce imi fac viata mai frumoasa.
Aici deja se cuvine o precizare - anume ca pentru sufletelul meu lucrurile marunte sunt mai importante decat cele grosolan de evidente.
Unuuu - muzica (si radioul)
Doi - dansul, desi e inclus mai sus, pentru mine muzica nu poate fi fara un soi de dans
Trei - primavara clasica (o jinduiesc acum incat mi-am inrosit nasul de atata poftit)
Patru - legat de primavara, plimbarile - cele solitare si pe indelete
Cinci - completare pentru a nu ma arata chiar atat de salbatica - pe-atat de bine cum ma simt numai cu mine mai sunt totusi si plimbarile cu alcineva. Nicusor, daca te simti aici, bine, daca nu atunci o las asa, anonima.
Sase - fotografiile (ale altora, din pacate pentru orgoliul meu)
Sapte - calatoriile, "descoperitul" in general, de locuri, oameni, lucruri, povesti
Opt - ironia
Noua - focul
Zece - poate imi mai da cineva vreo idee faina , nu-mi plac limitarile in lucrurile frumoase
Daca pofteste cineva, poate sa-si ia leapsa asta, eu nu-mi permit sa o dau mai departe fiindca sunt tare racita acum.
Sa vedem ... primele zece lucruri marunte ce imi fac viata mai frumoasa.
Aici deja se cuvine o precizare - anume ca pentru sufletelul meu lucrurile marunte sunt mai importante decat cele grosolan de evidente.
Unuuu - muzica (si radioul)
Doi - dansul, desi e inclus mai sus, pentru mine muzica nu poate fi fara un soi de dans
Trei - primavara clasica (o jinduiesc acum incat mi-am inrosit nasul de atata poftit)
Patru - legat de primavara, plimbarile - cele solitare si pe indelete
Cinci - completare pentru a nu ma arata chiar atat de salbatica - pe-atat de bine cum ma simt numai cu mine mai sunt totusi si plimbarile cu alcineva. Nicusor, daca te simti aici, bine, daca nu atunci o las asa, anonima.
Sase - fotografiile (ale altora, din pacate pentru orgoliul meu)
Sapte - calatoriile, "descoperitul" in general, de locuri, oameni, lucruri, povesti
Opt - ironia
Noua - focul
Zece - poate imi mai da cineva vreo idee faina , nu-mi plac limitarile in lucrurile frumoase
Daca pofteste cineva, poate sa-si ia leapsa asta, eu nu-mi permit sa o dau mai departe fiindca sunt tare racita acum.
Analiza publicitara - cum sa-ti atragi clientii jignindu-i
marți, 15 februarie 2011
De ceva vreme la teve se difuzeaza seria reclamelor la Renault cu tipii homosexuali - primul tip refuza o tipa pe motiv ca lui ii place sa conduca, a doua a fost inca si mai elocventa, o indragostire in trei : el, inca un el si, desigur, masina.
Deci Renault a ales sa isi atraga toti clientii homosexuali, iar pe familisti sa ii includa in categoria primilor probabil.
Mai nou a aparut si reclama la BCR cu individul care isi impinge masina condusa de sotie pana la urmatoarea statie de benzina fiindca acolo nu acceptau plata cu cardul BCR si pierdeau puncte.
Carevasazica astia le lasa homosexualii celor de la Renault, dar tintesc avarii in stadiu cronic de imbecilizare.
Interesante strategiile astea de a-ti atrage public flatandu-l in asa hal.
Apropo, imi explica si mie careva ce vrea sa zica faimosul "cu cine face banking?".
Una ca eu nu cunosc termenul de banking,
a doua ca sloganul mi se pare mai enervant decat "la munte, la mare, in orice-n imprejurare ..." (nu mai tin minte restul),
si a treia ca imi lipseste probabil simtul recunoasterii ziselor geniale de nu inteleg asa un slogan pe buzele tuturor.
Deci Renault a ales sa isi atraga toti clientii homosexuali, iar pe familisti sa ii includa in categoria primilor probabil.
Mai nou a aparut si reclama la BCR cu individul care isi impinge masina condusa de sotie pana la urmatoarea statie de benzina fiindca acolo nu acceptau plata cu cardul BCR si pierdeau puncte.
Carevasazica astia le lasa homosexualii celor de la Renault, dar tintesc avarii in stadiu cronic de imbecilizare.
Interesante strategiile astea de a-ti atrage public flatandu-l in asa hal.
Apropo, imi explica si mie careva ce vrea sa zica faimosul "cu cine face banking?".
Una ca eu nu cunosc termenul de banking,
a doua ca sloganul mi se pare mai enervant decat "la munte, la mare, in orice-n imprejurare ..." (nu mai tin minte restul),
si a treia ca imi lipseste probabil simtul recunoasterii ziselor geniale de nu inteleg asa un slogan pe buzele tuturor.
Acum e ocazia sa radeti pe seama mea
luni, 14 februarie 2011
De obicei rad sau ma enervez de comportamentele/mentalitatile altora, da' hop si eu acum cu momentul meu. Si hai ca am atras de data asta intr-un scurt timp nu mai putin de patru momente din seria "numai mie mi se pot intampla".
Inceputul a fost joi seara : fix cand plecam de la cumparaturi de rochite (a la Sandra Stoicescu) si, fix ce termin sa-mi inchei jacheta mea de iarna ca deja constat fermoarul desfacut.
Initial m-am banuit de nimerirea unei bucle temporale, da' dupa ce m-am uitat mai bine am vazut ca mi se stricase iremediabil fermoarul de la jacheta mea cea groasa.
Deja m-au trecut toate apele in momentul ala.
Daca voi credeti ca ati cunoscut persoane friguroase pana acum, ei bine, eu pun pariu ca intrec pe oricine la capitolul asta : 2 pulovere plus jacheta de munte si tot mi-e frig.
Cum se anuntau geruri pentru saptamana asta si normal ca m-am panicat.
Prin urmare am luat masuri intelepte - a doua zi de urgenta sa imi fie reparat fermoarul, tre' sa stie cineva pe altcineva din oraselul asta unde se cos fermoare de jacheta.
Simplu pana aici, da' la mine nimic nu-i asa simplu, ca altfel ce-as mai povesti pe blog?.
Cum nu-s inca atat de emancipata incat sa am un gigea de ajutor personal sa-mi rezolve comisioanele, vineri am recurs la ajutorul maica-mii - am aflat un locsor in oras unde se cos fermoare, unul de unde se cumpara, am sunat-o pe maica-mea sa-mi ia jacheta si sa mi-o repare.
CUM SE FAC ECONOMIILE IN FAMILIA MEA :
Pe la orele 15 primesc telefonul asteptat de la comisioara de maica-mea : a luat fermoarul, da' de cusut costa 15 roni. Asa ca nu a dus jacheta la croitor, s-a intors cu ea acasa, cu gandul sa o duca la unchiul care are meritul de a avea masina de cusut la care n-a cusut vreodata nimic.
Oi fi eu calma de felul meu, da' in momentul ala deja imi vajaia capul de la febra si-am avut senzatia ca s-a auzit si-un tiuit din urechile mele.
Prin urmare am solutionat problema ca sa-i fac pe plac maica-mii : am facut economie la aia 15 roni de cusut un fermoar nou in oras, iar la orele 17 m-am dus de urgenta in bazar sa-mi iau o pufoaica noua. Doar 100 roni.
SAMBATA SI DUMINICA :
O data in an am si eu ambele zile ocupate cu planuri precum oamenii mari. Si fix in aia o data ma nimereste raceala de ma autocarantinez sub plapuma.
Cine m-o mai invita pe mine sa am un weekend placut ...
LUNI :
De-a lungul noptii de duminica am efectuat un inetersant studiu pe care n-am reusit totusi sa il concluzionez cu o concluzie logica, asta daca nu punem la socoteala injuratura.
Carevasazica ma intreb in continuare : de unde mama ei tuse stie fix cand atipesti ca sa te atace? Cert e ca din toata noaptea de duminica am dormit vreo doua sau trei ore, asta depinde daca atunci cand ma trezeam tusind trecusera doar cinci minute decat atipisem (cum mi se parea mie) sau juma de ora.
Da' cert e ca stiu ca la Wyl fm s-o dat Dr. Alban cu "One love" pe la poate 4 dimineata. Eh, e ca nimeni nu mai stia asta? Unde mai pui ca n-am mai auzit cantecul asta de-o vreme mai buna !
Dimineata m-am trezit senina foc, strangand in pumnul strans un servetel, de zici ca eram Marie-Rose Mociornita intr-un studiou de televiziune.
Dau telefon de urgenta la medicul de familie care, desigur, e plecat la o conferinta zilele astea. Iar medical nu-mi poate da fiindca nu apar inca in lista lui de platitori de cas, pe motiv de angajare prea recenta. Sunt indrumata catre urgenta unde totusi, daca logica mea e inca intreaga, voi intampina aceeasi problema.
CUM SE IROSESTE UN BILET CUMPARAT DIN VREME :
Luni seara in Ploiesti-ul nostru valentinesc trebuia sa se tina un concert de jazz al Teodorei Enache. Nu stiu daca s-o fi tinut au ba fiindca ...
asta toamna a fost Festivalul Castanilor si tineam musai sa merg pentru 3 nume. Am mers cu vreo 5 zile inainte pentru bilet si iaca nasoleala, cica nu mai aveau.
Asa ca acum, la vestea cu Teodora Enache in Ploiesti am fost mai prevazatoare - mi-am luat bilet cu doua saptamani inainte, nici nu fu scump, ca altfel nu era pentru mine (20 roni).
E drept ca Marta Hristea si Luiza Zan sunt vocile mele preferate din jazz-ul nostru, da' lacomia snobului e mare, asa ca nu m-am putut abtine nici de la Teodora.
Pe scurt, va rog sa-mi ziceti si mie daca s-a mai tinut concertul. Fiindca eu am avut bilet. Si tuse. Cam prea multa, de-as fi putut fi chiar backing-vocals.
Inceputul a fost joi seara : fix cand plecam de la cumparaturi de rochite (a la Sandra Stoicescu) si, fix ce termin sa-mi inchei jacheta mea de iarna ca deja constat fermoarul desfacut.
Initial m-am banuit de nimerirea unei bucle temporale, da' dupa ce m-am uitat mai bine am vazut ca mi se stricase iremediabil fermoarul de la jacheta mea cea groasa.
Deja m-au trecut toate apele in momentul ala.
Daca voi credeti ca ati cunoscut persoane friguroase pana acum, ei bine, eu pun pariu ca intrec pe oricine la capitolul asta : 2 pulovere plus jacheta de munte si tot mi-e frig.
Cum se anuntau geruri pentru saptamana asta si normal ca m-am panicat.
Prin urmare am luat masuri intelepte - a doua zi de urgenta sa imi fie reparat fermoarul, tre' sa stie cineva pe altcineva din oraselul asta unde se cos fermoare de jacheta.
Simplu pana aici, da' la mine nimic nu-i asa simplu, ca altfel ce-as mai povesti pe blog?.
Cum nu-s inca atat de emancipata incat sa am un gigea de ajutor personal sa-mi rezolve comisioanele, vineri am recurs la ajutorul maica-mii - am aflat un locsor in oras unde se cos fermoare, unul de unde se cumpara, am sunat-o pe maica-mea sa-mi ia jacheta si sa mi-o repare.
CUM SE FAC ECONOMIILE IN FAMILIA MEA :
Pe la orele 15 primesc telefonul asteptat de la comisioara de maica-mea : a luat fermoarul, da' de cusut costa 15 roni. Asa ca nu a dus jacheta la croitor, s-a intors cu ea acasa, cu gandul sa o duca la unchiul care are meritul de a avea masina de cusut la care n-a cusut vreodata nimic.
Oi fi eu calma de felul meu, da' in momentul ala deja imi vajaia capul de la febra si-am avut senzatia ca s-a auzit si-un tiuit din urechile mele.
Prin urmare am solutionat problema ca sa-i fac pe plac maica-mii : am facut economie la aia 15 roni de cusut un fermoar nou in oras, iar la orele 17 m-am dus de urgenta in bazar sa-mi iau o pufoaica noua. Doar 100 roni.
SAMBATA SI DUMINICA :
O data in an am si eu ambele zile ocupate cu planuri precum oamenii mari. Si fix in aia o data ma nimereste raceala de ma autocarantinez sub plapuma.
Cine m-o mai invita pe mine sa am un weekend placut ...
LUNI :
De-a lungul noptii de duminica am efectuat un inetersant studiu pe care n-am reusit totusi sa il concluzionez cu o concluzie logica, asta daca nu punem la socoteala injuratura.
Carevasazica ma intreb in continuare : de unde mama ei tuse stie fix cand atipesti ca sa te atace? Cert e ca din toata noaptea de duminica am dormit vreo doua sau trei ore, asta depinde daca atunci cand ma trezeam tusind trecusera doar cinci minute decat atipisem (cum mi se parea mie) sau juma de ora.
Da' cert e ca stiu ca la Wyl fm s-o dat Dr. Alban cu "One love" pe la poate 4 dimineata. Eh, e ca nimeni nu mai stia asta? Unde mai pui ca n-am mai auzit cantecul asta de-o vreme mai buna !
Dimineata m-am trezit senina foc, strangand in pumnul strans un servetel, de zici ca eram Marie-Rose Mociornita intr-un studiou de televiziune.
Dau telefon de urgenta la medicul de familie care, desigur, e plecat la o conferinta zilele astea. Iar medical nu-mi poate da fiindca nu apar inca in lista lui de platitori de cas, pe motiv de angajare prea recenta. Sunt indrumata catre urgenta unde totusi, daca logica mea e inca intreaga, voi intampina aceeasi problema.
CUM SE IROSESTE UN BILET CUMPARAT DIN VREME :
Luni seara in Ploiesti-ul nostru valentinesc trebuia sa se tina un concert de jazz al Teodorei Enache. Nu stiu daca s-o fi tinut au ba fiindca ...
asta toamna a fost Festivalul Castanilor si tineam musai sa merg pentru 3 nume. Am mers cu vreo 5 zile inainte pentru bilet si iaca nasoleala, cica nu mai aveau.
Asa ca acum, la vestea cu Teodora Enache in Ploiesti am fost mai prevazatoare - mi-am luat bilet cu doua saptamani inainte, nici nu fu scump, ca altfel nu era pentru mine (20 roni).
E drept ca Marta Hristea si Luiza Zan sunt vocile mele preferate din jazz-ul nostru, da' lacomia snobului e mare, asa ca nu m-am putut abtine nici de la Teodora.
Pe scurt, va rog sa-mi ziceti si mie daca s-a mai tinut concertul. Fiindca eu am avut bilet. Si tuse. Cam prea multa, de-as fi putut fi chiar backing-vocals.
Pentru cei de circa 30 de ani, o relatare savuroasa
duminică, 13 februarie 2011
Vazut adineari la Antena 3, dar prea e cu miez episodul sa nu il las aici si pentru cei care n-au fost pe faza.
Un filmulet mai vechi cu Octavian Paler povestind cu detasarea aceea zambareata si inteleapta urmatoarele
"In seara de 23 spre 24 decembrie 1989 un batranel necunoscut cobora din tren venind din Ardeal cu gandul de a spune cateva cuvinte de la televiziune.
Desi erau o groaza de oameni ce vorbeau poporului din acele studiouri, batranelul necunoscut nu a fost lasat sa intre.
Asa incat a trimis o scrisoare prin una din garzi.
Ceva mai tarziu a coborat crainicul Televiziunii, George Marinescu [cel care la doua zile dupa ce citea stirile despre cel mai iubit fiu al poporului si-a facut mea culpa pentru stirile citite de-a lungul anilor].
Batranelul necunoscut i-a spus cum se numeste - Ioan Gavrila Ogoranu. A adaugat si faptul ca a luptat timp de 17 ani in munti.
Crainicul reciclat l-a intrebat contra cui a luptat.
Si i-a cerut sa ii trimita o scurta autobiografie."
Nu comentez nimic, mi se pare prea relevanta in sine amintirea pentru cei ce stiu cine au fost personajele. Pentru restul e cam imposibil de explicat ilaritatea impertinentei imbecile.
Un filmulet mai vechi cu Octavian Paler povestind cu detasarea aceea zambareata si inteleapta urmatoarele
"In seara de 23 spre 24 decembrie 1989 un batranel necunoscut cobora din tren venind din Ardeal cu gandul de a spune cateva cuvinte de la televiziune.
Desi erau o groaza de oameni ce vorbeau poporului din acele studiouri, batranelul necunoscut nu a fost lasat sa intre.
Asa incat a trimis o scrisoare prin una din garzi.
Ceva mai tarziu a coborat crainicul Televiziunii, George Marinescu [cel care la doua zile dupa ce citea stirile despre cel mai iubit fiu al poporului si-a facut mea culpa pentru stirile citite de-a lungul anilor].
Batranelul necunoscut i-a spus cum se numeste - Ioan Gavrila Ogoranu. A adaugat si faptul ca a luptat timp de 17 ani in munti.
Crainicul reciclat l-a intrebat contra cui a luptat.
Si i-a cerut sa ii trimita o scurta autobiografie."
Nu comentez nimic, mi se pare prea relevanta in sine amintirea pentru cei ce stiu cine au fost personajele. Pentru restul e cam imposibil de explicat ilaritatea impertinentei imbecile.
Noi metode de lucru in organizatii - funny if it wasn't scary
Din seria schimbarilor induse de criza in campul muncii asta seara am auzit de doua noi tendinte tot mai raspandite la nivel organizational :
- instalarea de softuri pe computerele angajatilor care sa monitorizeze siteurile pe care se plimba respectivii in timpul orelor de program
- montarea de camere de luat vederi pentru aceeasi monitorizare permanenta a acelorasi natarai care n-au putut ajunge decat angajati la altii.
Bine, sunt convinsa ca unii patroni sclipitori foloseau metodele astea inainte sa-i stranga criza cu eficientizarea resurselor.
Cu prima sa zicem ca n-am nimic de comentat, fiindca niciodata nu mi-a trecut prin cap sa ma dau pe net in orele de program, din multiple motive, unele ce tin de o usoara paranoia probabil.
Insa cu chestia cu monitorizarea video ... hopa, aici am cam multe de comentat.
De pilda i-as invita pe patronii cu pofte din astea voyeuriste sa-si bage camerele de filmare in _ _ _ (las la alegerea fiecaruia umplerea spatiilor libere, in functie de cat de revoltata ma credeti in stare).
Nu cred ca daca am un contract de munca desigur cu un angajator asta inseamna si dreptul sa ma filmeze la discretie. Si nu cred ca ii da dreptul si la imaginea mea.
E drept, s-ar putea sa fie aici de vina si alergia mea la camere video. Cumva sunt o anacronica ce reactioneaza la camera de filmat precum primii "cobai" ai fratilor Lumiere ce se temeau ca acea cutie neagra le sugea sufletele.
Acum dincolo de inconstientul meu cu probleme vizibile ma gandeam la urmatoarea paralela :
se pare ca in curand jumatate din societate va munci in timp ce cealalta jumatate o va privi cat, daca si cum mai ales o face,
in conditiile in care pana nu demult ne plangeam ca jumatate dintre noi vorbeau iar cealalta jumatate, ticalosii nemernici de abjecti securisti, ne ascultau.
De unde se vede ca am progresat totusi. Vorba cantecului - Video Killed the Radio Star.
Totusi stirea difuzata era optimista : camerele de luat vederi nu sunt amplasate si in toaletele firmelor.
No, era sa mai zic ceva ... da' e tarziu.
- instalarea de softuri pe computerele angajatilor care sa monitorizeze siteurile pe care se plimba respectivii in timpul orelor de program
- montarea de camere de luat vederi pentru aceeasi monitorizare permanenta a acelorasi natarai care n-au putut ajunge decat angajati la altii.
Bine, sunt convinsa ca unii patroni sclipitori foloseau metodele astea inainte sa-i stranga criza cu eficientizarea resurselor.
Cu prima sa zicem ca n-am nimic de comentat, fiindca niciodata nu mi-a trecut prin cap sa ma dau pe net in orele de program, din multiple motive, unele ce tin de o usoara paranoia probabil.
Insa cu chestia cu monitorizarea video ... hopa, aici am cam multe de comentat.
De pilda i-as invita pe patronii cu pofte din astea voyeuriste sa-si bage camerele de filmare in _ _ _ (las la alegerea fiecaruia umplerea spatiilor libere, in functie de cat de revoltata ma credeti in stare).
Nu cred ca daca am un contract de munca desigur cu un angajator asta inseamna si dreptul sa ma filmeze la discretie. Si nu cred ca ii da dreptul si la imaginea mea.
E drept, s-ar putea sa fie aici de vina si alergia mea la camere video. Cumva sunt o anacronica ce reactioneaza la camera de filmat precum primii "cobai" ai fratilor Lumiere ce se temeau ca acea cutie neagra le sugea sufletele.
Acum dincolo de inconstientul meu cu probleme vizibile ma gandeam la urmatoarea paralela :
se pare ca in curand jumatate din societate va munci in timp ce cealalta jumatate o va privi cat, daca si cum mai ales o face,
in conditiile in care pana nu demult ne plangeam ca jumatate dintre noi vorbeau iar cealalta jumatate, ticalosii nemernici de abjecti securisti, ne ascultau.
De unde se vede ca am progresat totusi. Vorba cantecului - Video Killed the Radio Star.
Totusi stirea difuzata era optimista : camerele de luat vederi nu sunt amplasate si in toaletele firmelor.
No, era sa mai zic ceva ... da' e tarziu.
Am pariat mereu pe ele, si-acum uite de cat de sus cad
Acum maxim cinci ani de zile nici nu concepeam sa nu stiu tot ce apare nou in muzica, indiferent de gen. Eram la curent cu topurile, noii artisti, versurile, preluarile etc
In ultimii ani n-am mai avut timp pentru asa ceva, presupun ca net-ul isi are mare parte din vina.
Canalele muzicale de la teve nici nu stiu daca mai sunt transmise, UPC-ul ma poate fraieri cat pofteste aici.
Radioul fara de care nu pot, Wyl fm, difuzeaza noutati cu mai mare zgarcenie decat Hagi Tudose cu coada pisicii.
Asa incat pana anul trecut ma refugiasem in premiile Grammy ca sursa exclusiva de a afla noutatile bune ale unui an in muzica.
Grammy, de atatia ani de cati le tot urmaream eu, erau cele mai elitiste premii muzicale, puteai fi sigur ca de acolo afli muzica de calitate. Pot exemplifica, dar nu despre asta e vorba, tre' sa ma credeti pe cuvant ca Grammy-urile au recompensat mereu calitatea in detrimentul vanzarilor, vedetelor, popularitatii si senzationalismelor din muzici.
Anul asta am uitat pana si de Grammy, atat de naspsa m-am schimbat, de nu=mi place nici mie de mine.
Noroc ca asta seara la teve am nimerit stirea despre nominalizari.
Am recurs si eu la net pentru lista asta si m-am ingrozit : nici premiile Grammy nu mai sunt ce-au fost !
Pai nominalizarile sunt intre aberanta Lady Gaga, Cee Lo Green (Nicusor, sper ca esti pe faza!), unu' B. o. B. de care nici n-am auzit (Nicusor, puteai sa imi fi zis si de asta, sa nu ma mai socheze atat numele lui, daca tot ma tii la curent cu noutatile n-o lasa la juma de masura !), duetul lui Eminem cu Rihanna "I love the way you lie" ...
Numai porcarioare subtirele, nimic sa ramana un clasic de-aici!
Totusi, tre' sa recunosc aici ca si Facebook-ul e bun la ceva - anul trecut Stefan imi recomanda noii lui preferati, Arcade Fire. Vad ca intre timp au ajuns nominalizati chiar la albumul anului, ceea ce inseamna ca am prieteni cu urechi chiar mai fine decat rafinatele mele.
Preferatii mei raman in numar de trei din tot ce am citit din lista Grammy-urilor 2011 (intristator, ingrijorator de putin pentru iubitoarea de muzici bune care sunt) :
- Empire State of Mind - Jaz-y and Alicia
- Need you now - Lady Antebellum
- King of Leon in general.
Insa despre "Radioactive" al celor de la Kings of Leon si despre "Need you now" al celor de la Lady Antebellum voi ai scrie eu, fiindca acelasi lucru dubios nu-mi da pace la ambele cantece. Ma intreb daca ghiciti ce anume, in cazul in care stiti cantecele.
In ultimii ani n-am mai avut timp pentru asa ceva, presupun ca net-ul isi are mare parte din vina.
Canalele muzicale de la teve nici nu stiu daca mai sunt transmise, UPC-ul ma poate fraieri cat pofteste aici.
Radioul fara de care nu pot, Wyl fm, difuzeaza noutati cu mai mare zgarcenie decat Hagi Tudose cu coada pisicii.
Asa incat pana anul trecut ma refugiasem in premiile Grammy ca sursa exclusiva de a afla noutatile bune ale unui an in muzica.
Grammy, de atatia ani de cati le tot urmaream eu, erau cele mai elitiste premii muzicale, puteai fi sigur ca de acolo afli muzica de calitate. Pot exemplifica, dar nu despre asta e vorba, tre' sa ma credeti pe cuvant ca Grammy-urile au recompensat mereu calitatea in detrimentul vanzarilor, vedetelor, popularitatii si senzationalismelor din muzici.
Anul asta am uitat pana si de Grammy, atat de naspsa m-am schimbat, de nu=mi place nici mie de mine.
Noroc ca asta seara la teve am nimerit stirea despre nominalizari.
Am recurs si eu la net pentru lista asta si m-am ingrozit : nici premiile Grammy nu mai sunt ce-au fost !
Pai nominalizarile sunt intre aberanta Lady Gaga, Cee Lo Green (Nicusor, sper ca esti pe faza!), unu' B. o. B. de care nici n-am auzit (Nicusor, puteai sa imi fi zis si de asta, sa nu ma mai socheze atat numele lui, daca tot ma tii la curent cu noutatile n-o lasa la juma de masura !), duetul lui Eminem cu Rihanna "I love the way you lie" ...
Numai porcarioare subtirele, nimic sa ramana un clasic de-aici!
Totusi, tre' sa recunosc aici ca si Facebook-ul e bun la ceva - anul trecut Stefan imi recomanda noii lui preferati, Arcade Fire. Vad ca intre timp au ajuns nominalizati chiar la albumul anului, ceea ce inseamna ca am prieteni cu urechi chiar mai fine decat rafinatele mele.
Preferatii mei raman in numar de trei din tot ce am citit din lista Grammy-urilor 2011 (intristator, ingrijorator de putin pentru iubitoarea de muzici bune care sunt) :
- Empire State of Mind - Jaz-y and Alicia
- Need you now - Lady Antebellum
- King of Leon in general.
Insa despre "Radioactive" al celor de la Kings of Leon si despre "Need you now" al celor de la Lady Antebellum voi ai scrie eu, fiindca acelasi lucru dubios nu-mi da pace la ambele cantece. Ma intreb daca ghiciti ce anume, in cazul in care stiti cantecele.
De mare efect pentru profesionisti
vineri, 11 februarie 2011
M-am uitat un pic la teve asta seara, insa in casti aveam tot radioul.
Cu toate astea sesiunea teve a fost foarte interesanta.
Mubarak era anuntat ca va tine o conferinta de presa in seara asta. Si a tinut-o.
Toate televiziunile titrau initial, peste mutra lui Mubarak citind niste foi, ca presedintele Egiptului isi anunta demisia.
Dupa inca zece minute aceleasi toate televiziuni titrau, peste aceeasi mutra, citind probabil din aceleasi foi : "Mubarak NU demisioneaza."
Eu ce sa inteleg de aici? In afara de faptul ca presa s-o facut de cacao.
Sa inteleg ca presa transmite o conferinta pe care nu mai are rabdare sa o asculte si o relateaza fara sa o asculte?
Sau ca stiu deja ce se va intampla in cadrul conferintei, si atunci ma intreb de ce totusi o mai transmit.
Carevasazica astia sunt aia care ne furnizeaza stirile si se asteapta sa ii credem.
No dragi profesionisti CNN-isti , iaca v-a dat teapa to'ar'sul Mubarak - v-a dat pe surse ca se duce si-apoi on air s-o sucit fix pe invers si mai sta!
La mai mare !
Cu toate astea sesiunea teve a fost foarte interesanta.
Mubarak era anuntat ca va tine o conferinta de presa in seara asta. Si a tinut-o.
Toate televiziunile titrau initial, peste mutra lui Mubarak citind niste foi, ca presedintele Egiptului isi anunta demisia.
Dupa inca zece minute aceleasi toate televiziuni titrau, peste aceeasi mutra, citind probabil din aceleasi foi : "Mubarak NU demisioneaza."
Eu ce sa inteleg de aici? In afara de faptul ca presa s-o facut de cacao.
Sa inteleg ca presa transmite o conferinta pe care nu mai are rabdare sa o asculte si o relateaza fara sa o asculte?
Sau ca stiu deja ce se va intampla in cadrul conferintei, si atunci ma intreb de ce totusi o mai transmit.
Carevasazica astia sunt aia care ne furnizeaza stirile si se asteapta sa ii credem.
No dragi profesionisti CNN-isti , iaca v-a dat teapa to'ar'sul Mubarak - v-a dat pe surse ca se duce si-apoi on air s-o sucit fix pe invers si mai sta!
La mai mare !
Dati-mi un sfat. Sau o caracterizare.
marți, 8 februarie 2011
De vreo saptamana, de cand se cam topeste, indiferent cat ma stradui, ajung acasa stropita pana la genunchi aproape.
Ma uit pe blugii mei, ma uit la ai celorlalti, si nu inteleg.
Bine, in fata arat prezentabil, doar pe "verso" sunt in picatele.
Totusi. Zau ca nu topai in mocirla, desi Singing in the rain e unul din filmele mele preferate.
De ce prezint eu oare atata atractivitate pentru noroi?
Ma uit pe blugii mei, ma uit la ai celorlalti, si nu inteleg.
Bine, in fata arat prezentabil, doar pe "verso" sunt in picatele.
Totusi. Zau ca nu topai in mocirla, desi Singing in the rain e unul din filmele mele preferate.
De ce prezint eu oare atata atractivitate pentru noroi?
Puteati veni sa vedeti si voi Rosia Montana la Irish Pub
duminică, 6 februarie 2011
Numai ce am scris mai devreme despre minerit, ca ziua de azi mi-a oferit o foarte interesanta completare a subiectului.
Ati auzit cu totii de Rosia Montana si poate ati vazut si spoturile teve prin care Gold Corporation isi tot facea reclama despre cum vrea ea binele comunitatii si cum, evident, tre' sa ni-l faca un pic cu forta, ca altfel nu ne-ar tot scoate ochii cu asta.
Si poate, la fel ca mine, nu stiti mai nimic despre subiect fiindca e prea stufos sa cauti argumentele fiecaruia, in afara de faptul ca unii vor sa-si bage utilajele in zona, iar altii vor sa ii bage verbal prin alte zone pe astia cu utilajele.
Acum vreo 3 ani am cunoscut pe cineva cu buletin de Rosia Montana. Eram foarte curioasa in legatura cu zona si cu povestea cea controversata. Remy mi-a spus atunci ca localnicii sunt pentru demararea proiectului, fiindca alte locuri de munca nu erau si asta ar fi fost cam singura oportunitate pentru ei.
Ei bine, asta seara intr-un pub din orasel s-a organizat vizionarea unui documentar, Noul Eldorado, exact despre povestea Rosiei Montana, intr-o ora si un sfert.
Din pacate documentarul era realizat de unguri, de unde se vede treaba cam cat ne intereseaza pe noi propria ograda.
Foarte interesant documentarul si destul de complex, in sensul in care prezenta ambele pozitii, fara vreun comentariu suplimentar. Chipurile destul de obiectiv stilul, cu toate astea concluzia pentru orice om normal nu poate fi decat una singura, zic eu.
Ca sa mentionez de la inceput pozitia mea :
- sunt foarte atasata de natura si de tot ce au construit altii mai bine inaintea noastra. Asta nu inseamna ca sunt ecologista, ca nu ma activez pe la nici o societate si nici cu vorbaria nu le am. Inseamna doar ca tin la munti, la verde, la copaci, la cladiri vechi, cu cat mai darapanate cu atat mai mult. Mai ales ca unde darami nu poti niciodata reconstrui. De criteriile pragmatice pentru a nu distruge natura nici nu mai vorbesc.
- sunt o sceptica altoita pe o idealista. Asta inseamna ca vreau ca lumea asa cum o stiu eu sa nu se schimbe si cred ca ar fi posibil, doar ca sunt convinsa ca lumea de azi se invarte dupa bani, si acolo unde interesele materiale sunt mari, David nu-l poate nicicand dobori pe Goliath, ca sa citez din documentar.
Prin urmare nici aici nu cred ca soarta Rosiei Montane mai poate fi intoarsa, o data ce o mare corporatie si-a atintit ochii incoace. Totusi, ma multumesc cu mizele mici, am invatat ca doar la ele mai poti spera. In cazul de fata veti vedea unde am ajuns cu miza mea.
Sa va povestesc pe scurt un pic documentarul :
in Rosia Montana locuitorii se impart, cum e si firesc, intre cei ce vor si cei ce nu vor sa-si abandoneze casele.
Gold Corp. cumpara casele satenilor, le da preturi bune sau le ofera direct case noi in schimbul celor vechi.
In afara de cumparari se mai recurge, firesc, la presiuni psihologice, la insistentele de genul "azi nu vrei banii astia, insa maine nu vei mai lua nimic si tot vei pleca."
Socant a fost sa vad frumoasele cladiri tipic ardelenesti cu placuta albastra pe ele : "PROPRIETATE A GOLD CORP.".
Cum Dumnezeu sa fie o corporatie proprietara a unei intregi ulite intr-o localitate din Ardeal, asta ma socheaza.
In fine, normal ca pe unele dintre acestea au trecut deja la demolari, fiindca ....
zacamintele de aur ce se vor exploatate aici se afla exact sub localitate.
Insa exploatarea aurului nu se face prin galerii subpamant precum la carbune, ci in cratere terasate, dupa cum vedeti in ilustrarea pe care am gasit-o si eu pe un site.
Ceea ce inseamna ca intreaga localitate va fi rasa pur si simplu.
Desigur, satenii, cei incapatanati, se plangeau fie ca nu se pot stramuta mormintele rudelor, fie darama bisericile, insa astea nu sunt argumente care sa ma induioseze. Cei care spuneau ca vor sa moara in casa in care s-au nascut sau batrana care nu vroia sa renunte la adunatura de barne pe care o ridicase ea insasi, astea n-au cum sa nu te impresioneze.
Ca date concrete, in zona exista deja o alta exploatare, Rosia Poieni - suprafata de 2 km, adancime de 300 m.
La Rosia Montana se preconizeaza o suprafata de 8 km cu adancime de 400m.
Cica exploatarea va dura 17 ani.
Exploatare care se face pe baza de cianura, cu lacul de reziduri aferent, numai ca a mai existat unul si la Baia Mare prin 2002 care la un moment dat o avut chef pur si simplu sa se deverseze singur prin Tisa si de-acolo tot asa.
De cealalta parte aveam reprezentatii companiei care ne prezentau si citez cum exploatarea gandita de ei, care va fi cea mai mare din Europa, va fi unica si prin faptul ca va aduce "improvement for the environment"!
Si mai aveam locuitorii in carne si oase care ne spuneau cat bine le-or facut lor banutii lui Gold Corp, ce firma serioasa e, cum si-au luat ei si casa noua in alta parte, si masina la ficior.
Plus o batrana dezghetata, ardeleanca tipica, care isi "refacuse viata" prin Cluj si acum nu mai vroia decat sa-si mute sotul cu mormant intr-un cimitir de prin Cluj, ca ea altfel radia de fericire.
Sa va redau spusa unui individ in halat vorbind dintr-un birou aseptic in fata unei harti frumoase cu zona exploatarii unde, spunea halatul albastru, dupa ce lucrarile in zona vor fi terminate, pe locul iazului de decantare vor creste copacii si florile. Nu comentez poanta, sa nu ziceti ca sunt partinitoare.
Am mai aflat din documentar cum in zona nu iti poti deschide nici un magazin, nici vreo pensiune, ca nu primesti avizul de la Primarie, PUZ-ul era menit demolarii corporatiste probabil.
O alta chestia interesanta aflata din documentar si legata si de postarea anterioara :
un loc in minerit in subsol inseamna mai bine de 4 noi locuri de munca la suprafata.
Haios e ca locuitorii zonei ce se opuneau se organizasera cumva, insa erau condusi tot de doua straine, o belgianca si o alta tipa care, venind in Ardeal, se indragostisera de zona si ramasesera.
Una din ele isi facuse o pensiune in incercarea de a demonstra ca se poate trai acolo si din turism.
Un localnic insa o infirmase mai devreme in documentar, spunand ca nu vine nimeni in saracia aceea.
Bine, ma si gandeam cati oare din cei ce se organizasera contra lui Gold nu vizau de fapt sa ridice rascumpararea oferita, la romani e posibila orice culme a lichelismului.
Dupa vreo juma de ora de vizionare Nicusor imi atrage atentia ca toti astia vorbesc de aur, insa nici unul din localnici n-avea nici macar o verigheta.
Nu trec multe minute si un satean spune : "Aurul asta e blestemul nostru. Ne-a invrajbit unii contra altora, cei care vor sa vanda cu cei care nu vor. Vedeti ca eu nici nu port aur pe mine!".
Mirarea mea cea mai mare insa ramane in continuare una de ordin cantitativ : la ce dracu' ii trebuie omenirii atatea tone de aur? Ca doar bijuterii deja exista, de ce mai scobim pamantul dupa alte zacaminte? Chiar nu ne mai ajung?
Mi-a ramas insa in minte, in afara de naivitatile mele vesnice, o vorba a unuia din localnici, legata de argumentul locurilor de munca create : "Munca ce distruge ceva nu merita!".
Acum ar mai fi multe de povestit.
Cristina, cea care a adus documentarul, mi-a oferit si cateva explicatii la final.
Astazi, 6 februarie, a fost in fapt ziua Rosiei Montana, adica 1850 de ani de la atestarea istorica. Iar ziua asta a fost sarbatorita in 17 orase din tara cu astfel de proiectii, iar in Bucuresti bineinteles cu manifestari mai complexe.
Am gasit pe net blog-ul celor ce promoveaza pastrarea Rosiei Montana. Va invit sa ii vizitati aici
Din cate am vazut, organizeaza inclusiv excursii in zona.
Ei bine, tocmai asta a fost efectul pe care l-a avut documentarul asta pentru mine :
dincolo de faptul ca sunt sceptica in privinta intereselor foarte banoase a unei mari companii,
dincolo de argumentele ca acolo se vor distruge fauna (destul de bogata de altfel),
dincolo de faptul ca in zona sunt chiar monumentele istorice (ce au fost intre timp declasate) ale vechilor galerii romane aurifere, ca si ei tot "civilizatori" din astia erau, numai ca pe vremea aia inca se lucra cu dalta doar,
dincolo de faptul ca statul roman, ca de obicei, tot nu va castiga nimic din aceasta "investitie" (hahaha, da' ce termen totusi!),
dincolo de riscul pentru mediu al unui nou accident ecologic,
dincolo de toate astea ramane faptul ca ... nu va mai ramane nimic din zona.
In documentar se spune clar : localitatea Rosia Montana va fi rasa, iar exploatarea va ciunti 4 pa-tru munti, reducandu-i la starea de cratere terasate.
Nicusor spunea, vazand peisajele, ca parca e Stapanul Inelelor (desi tot el a zis ca nu l-a vazut niciodata).
Intr-adevar, zona muntilor astora din Ardeal, cu localitatile celea imbatranite si izolate, cu satele in care, vorba unuia de era dornic sa se mute, "trebuie sa faci focul 6 luni pe an", locurile astea sunt de o frumusete calma cum nu prea stiu unde mai gasesti. Chiar daca nu au maretia peisajelor nou-zeelandeze.
Asa ca mie una atat mi-a trebuit ! Si, cum ziceam, dupa o ora de vazut documentar despre Rosia Montana, nu doar ca am ramas contra explotarilor ce induc progresul, insa VREAU SA VAD MUSAI ZONA !
Vestea proasta pentru mine e ca documentarul data din 2003, asa ca cine stie cat voi mai gasi deja din ceea ce se vedea acolo, din casele scorojite, unele monumente?
Ramane sa va hotarati si voi, eu mi-am ales o destinatie de excursie frumoasa si autentica !
Nu pot sa nu imi opresc totusi imaginea ce imi tot revine in minte - tot Stapanul Inelelor, noua mea mitologie, Gandalf ezitand sa intre in minele din Moria, temandu-se de ele.
Si spunand ca acolo se vede lacomia oamenilor.
Revin prin urmare la nedumerirea mea : la ce ne trebuie atata aur? la ce-l folosim? de ce sfredelim in halul asta pamantul pentru o resursa care nici macar nu e vitala?
Poate voi vedeti altfel situatia, pentru mine e un infern
Am vazut mai devreme un scurt reportaj despre viata minerilor. N-am de gand sa vorbesc despre accidentul de ieri, in care au mai murit inca cinci mineri la Uricani in urma unei explozii.
E prima oara de pe vremea jurnalelor din Epoca de Aur cand mai vad filmari direct din subterana.
Marturisesc, ma ingrozesc numai imaginile, numai gandul ca oamenii astia muncesc sub pamant.
Acum cateva saptamani, la expozitia foto a lui Florin Andreescu, spuneam ca ma frapase forta bruta degajata de minerii surprinsi in unul din raidurile lor violente in Bucuresti, la inceputul anilor '90.
Cu toate astea, nu-i invinovatesc, nu-i pot acuza.
Cred ca oricine ar munci in subteran, fara soare, fara aer curat, murdar, cu pamantul ce pica pe el si cu moartea permanent deasupra sa, ar deveni mai mult sau mai putin un animal.
Pana si un inger s-ar abrutiza lucrand in mina!
Oamenii astia merg practic zilnic la munca asa cum se merge la razboi - nu stii daca te mai intorci in viata.
Insa acum, vazand imaginile din mina, aud ca norma de lucru e de 6 ore zilnice si vad ca munca fizica (una din cele mai grele din categoria asta, necesita multa forta) inseamna in fapt sa gauresti pamantul (carbunele in fapt) si sa-l tot scoti pe benzi de acolo.
Si stau sa ma gandesc cu groaza : cum Dumnezeu nu ni se surpa solul de sub picioare cand e sfredelit zi de zi, cu forte proaspete la fiecare sase ore, de-atatia zeci de ani?
Nu e si asta o minune?
E prima oara de pe vremea jurnalelor din Epoca de Aur cand mai vad filmari direct din subterana.
Marturisesc, ma ingrozesc numai imaginile, numai gandul ca oamenii astia muncesc sub pamant.
Acum cateva saptamani, la expozitia foto a lui Florin Andreescu, spuneam ca ma frapase forta bruta degajata de minerii surprinsi in unul din raidurile lor violente in Bucuresti, la inceputul anilor '90.
Cu toate astea, nu-i invinovatesc, nu-i pot acuza.
Cred ca oricine ar munci in subteran, fara soare, fara aer curat, murdar, cu pamantul ce pica pe el si cu moartea permanent deasupra sa, ar deveni mai mult sau mai putin un animal.
Pana si un inger s-ar abrutiza lucrand in mina!
Oamenii astia merg practic zilnic la munca asa cum se merge la razboi - nu stii daca te mai intorci in viata.
Insa acum, vazand imaginile din mina, aud ca norma de lucru e de 6 ore zilnice si vad ca munca fizica (una din cele mai grele din categoria asta, necesita multa forta) inseamna in fapt sa gauresti pamantul (carbunele in fapt) si sa-l tot scoti pe benzi de acolo.
Si stau sa ma gandesc cu groaza : cum Dumnezeu nu ni se surpa solul de sub picioare cand e sfredelit zi de zi, cu forte proaspete la fiecare sase ore, de-atatia zeci de ani?
Nu e si asta o minune?
Pentru soferi condamnarea ar trebuie sa fie pieton pentru un an
joi, 3 februarie 2011
De trei zile constat acelasi fenomen dimineata, la o trecere de pietoni de pe bulevard :
se face verde pentru prostanacii numiti pietoni, numai ca sirul de masini circula in continuare intr-o vajaiala maxima.
Alaltaieri am numarat 8 masini trecand grabite pe verdele nostru, ieri 10.
Nu era de ajuns ca imbecilii care au facut sincronizarea stopurilor au lasat pentru traversarea unei strazi exact atatea secunde cat sa traversezi cand faci jogging ! (Si eu am un mers destul de alert. Daca vreti va pot spune si care sunt stopurile la care nu apuci sa ajungi pe trotoarul celalalt ca se face rosu.)
Presupun ca se tinde spre construirea de pasarele la traversarea bulevardului, macar dimineata.
Deh, la mijloc tre' sa fie mandria de ploiestean : pai ce?, doar bucurestenii sa aiba poduri in oras?
Carevasazica noua moda impune ca soferul, care desigur e un individ grabit, doar nu un lenes ca pietonul, sa aiba prioritate pe toate culorile, ce pedala lui !
Pana acum ma straduiam sa incep sa traversez de cum se facea verde, sa nu ma claxoneze ceilalti ca mi s-a schimbat culoarea si eu n-am alergat pe trecere.
Dar acum fereasca Sfanta Miercuri sa pasesti de cum vezi verde, ca ajungi foarte repede, da' nu stiu cat iti doresti sa ajungi de fapt la stirile de la ora cinci si la spital, ca doar acolo ai sanse.
Ce ma mira pe mine e ca grabitii astia de soferi, in frenezia lor imbecila de a sari un nou stop, vin cu o viteza incat, daca un pieton nu se uita in stanga si pune pasul la verde, nici sa vrea sa incerce franele tot n-ar reusi !
Deci ora de educatie rutiera mai noua (da' vezi ca eu am facut scoala in alte vremuri!) zice asa :
pietonule, la stop primele secunde de verde ale tale revin celor n soferi care au rosu da' n-au chef de el !
Relativitatea culorilor traiasca, doar nu suntem pictori ! Faca-se voia soferilor, ca doar cine are motor nu mai are nevoie de alte organe !
se face verde pentru prostanacii numiti pietoni, numai ca sirul de masini circula in continuare intr-o vajaiala maxima.
Alaltaieri am numarat 8 masini trecand grabite pe verdele nostru, ieri 10.
Nu era de ajuns ca imbecilii care au facut sincronizarea stopurilor au lasat pentru traversarea unei strazi exact atatea secunde cat sa traversezi cand faci jogging ! (Si eu am un mers destul de alert. Daca vreti va pot spune si care sunt stopurile la care nu apuci sa ajungi pe trotoarul celalalt ca se face rosu.)
Presupun ca se tinde spre construirea de pasarele la traversarea bulevardului, macar dimineata.
Deh, la mijloc tre' sa fie mandria de ploiestean : pai ce?, doar bucurestenii sa aiba poduri in oras?
Carevasazica noua moda impune ca soferul, care desigur e un individ grabit, doar nu un lenes ca pietonul, sa aiba prioritate pe toate culorile, ce pedala lui !
Pana acum ma straduiam sa incep sa traversez de cum se facea verde, sa nu ma claxoneze ceilalti ca mi s-a schimbat culoarea si eu n-am alergat pe trecere.
Dar acum fereasca Sfanta Miercuri sa pasesti de cum vezi verde, ca ajungi foarte repede, da' nu stiu cat iti doresti sa ajungi de fapt la stirile de la ora cinci si la spital, ca doar acolo ai sanse.
Ce ma mira pe mine e ca grabitii astia de soferi, in frenezia lor imbecila de a sari un nou stop, vin cu o viteza incat, daca un pieton nu se uita in stanga si pune pasul la verde, nici sa vrea sa incerce franele tot n-ar reusi !
Deci ora de educatie rutiera mai noua (da' vezi ca eu am facut scoala in alte vremuri!) zice asa :
pietonule, la stop primele secunde de verde ale tale revin celor n soferi care au rosu da' n-au chef de el !
Relativitatea culorilor traiasca, doar nu suntem pictori ! Faca-se voia soferilor, ca doar cine are motor nu mai are nevoie de alte organe !
Moda verii 2011 la Antena 3 - aproape-nud, office style
Ma tot uit la cum o imbraca pe Sanda Stoicescu in ultima vreme si incep sa fiu din ce in ce mai curioasa : oare cu ce au s-o imbrace la vara??
Egiptul bate China
miercuri, 2 februarie 2011
Eu care sunt atat de atasata de chinezi incat in ultimii ani deschid o sticla si pentru anul lor, abia asteptam prin urmare sa vina el 2 februarie.
Ma informasem din timp cand e trecerea, sa nu ma prinda cumva anu' nou fara sticla, nu de alta, dar eu tin la traditii.
Cand colo in seara asta site-ul yahoo nu e deschis de vestea Anului Iepurelui ce sta sa ne inceapa pe toti, ci de turbulentele din Egipt.
Acum fireste, intrebarea mea e ... eu ce fac cu sticla?
Ma informasem din timp cand e trecerea, sa nu ma prinda cumva anu' nou fara sticla, nu de alta, dar eu tin la traditii.
Cand colo in seara asta site-ul yahoo nu e deschis de vestea Anului Iepurelui ce sta sa ne inceapa pe toti, ci de turbulentele din Egipt.
Acum fireste, intrebarea mea e ... eu ce fac cu sticla?
Super Mircea Badea
marți, 1 februarie 2011
Badea despre situatia din Egipt, dupa ce breaking-news-urile au difuzat discursul lui Mubarack anuntand ca nu va mai candida la alegerile din decembrie anul asta :
"Poporul a invins - l-a fortat pe dictator sa ramana la putere!"
Cand nu spune prostii teribiliste, Badea e genial !
"Poporul a invins - l-a fortat pe dictator sa ramana la putere!"
Cand nu spune prostii teribiliste, Badea e genial !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
