Poate-s eu exagerată să nu spun 'te iubesc'. Poate.
Poate-s eu nepricepută să-mi exprim sentimentele. Cu siguranţă.
Cum spui 'te iubesc', îmi imaginez şi eu nişte situaţii.
Tatălui, care oricum e om sobru şi nu suferă sentimentalismele?
Pică varianta aici, că doar ţi-a zis că-l enervează declaraţiile.
Mamei care gestionează desigur bugetul familiei?
Probabil ceva de genul 'Mami, eu te iubesc. (pauză pentru respiraţie şi pentru impactului mărturisirii, am văzut eu că aşa rostesc la teatru după o replică importantă. sau înainte uneia importante?...) Am şi eu nevoie de nişte bani!'.
Bunicii?
'Buni, să ştii că te iubesc! Mai ai dulceaţă din aia de care mi-ai dat acum şase luni când am trecut pe la tine?'.
Prietenului bun, cel pe care îl simţi ca o parte din tine sau cu care ai vrea să semeni ?
Asta mi se pare încă şi mai greu. Cum să-i spui omului ăsta că îl iubeşti fără să fie rost de tăvăliri prin iarbă? Şi de ce să rişti o prietenie pentru o declaraţie stupidă?
Că doar tu tot enorm o să ţii la omul cu pricina, iar el tot două cepe degerate o să dea pe tine şi dacă-l iei cu iubesc-ul şi dacă nu.
Din câte vedeţi, nu pun problema lui 'te iubesc' către iubit sau iubită.
Acolo sunt de părerea poetului - e mai bine să spui mai bine după : ... 'ce mult te-am iubit, Paraschivo'
Da' la voi? La voi când e momentul potrivit să spui 'te iubesc'?
p.s. am numit-o declaraţie stupidă fiindcă e o înşiruire de sunete atât de folosită în zilele noastre în raport cu sentimentul pe care îl denumeşte încât mi se pare golită de orice conţinut, cam de valoarea lui 'mi-e foame'.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20 comentarii:
eu cred ca mult mai greu este de gasit momentul in care sa spui "nu te mai iubesc!"
Da, si mie in lb romana expresia "te iubesc" imi suna mult mai importanta si solemna, (deci si ceva mai greu de zis chiar tocmai catre oamenii care iti plac si pe care ii iubesti cu adevarat in mod autentic intim), decat I love you, care mi se pare mult mai usor de zis asa efectiv aproape oricui, ma rog cu nuantele de rostire emotionala respective in functie de cuii ii zici si de ce, (desi poate ca asta este si din cauza filmelor majoritare in lb engleza...ca am citit undeva ca unul a scris ca oamenii habar nu aveau ce e aia dragostea pana cand sa nu le explice initial cantaretii trubaduri, si mai recent Hollywood-ul si afiliatii lui...ma rog, probabil ca se referea la dragostea erotica, habar nu am, ca eu citisem in alta parte ca grecii antici chiar diferentiau in aceste feluri diferite de dragoste, deci cred ca ala cu Hollywood-ul si cu trubadurii chiar a exagerat, dar cred ca era doar un profesor contemporan de sociologie sau de critica literara, si astia moderni nu conteaza ce zic, pt ca joburile pt ei sunt fie alea de stat in mall sa faca survey la oameni ca sa ii determine sa cumpere samponul X in loc de samponul Y, fie alea sa ii toace la cap pe oameni sa citeasca cartile care vor ei in felul in care vor ei, adica sa ii bage si pe ei cineva in seama, pt ca cui naiba ii pasa de criticii literari, acum cand fiecare poate sa isi publice ce carte vrea, si nici nu mai e nevoie sa citim asa de multe carti, pt ca ce zice in majoritatea din ele zice si mai simplu de inteles si pe Google si/sau in reviste cu poze si/sau la TV).
Multi au inlocuit ''te iubesc'' cu un bun ramas. De exemplu, isi suna iubita/iubitul, la final spune ''te iubesc'', chiar daca tocmai flirta cu altul/alta. Nu-mi place asa si cred ca nimanui nu i-ar placea, insa pentru noi e important sa ne stim iubiti. Eu il folosesc foarte rar, nu vreau sa-i pierd valorea, asa ca il spun atunci cand sufletul nu se mai poate abtine. Altii ar spune ca nu e bine nici asa, insa cred in: mai putine cuvinte si mai multe dovezi. Cel mai des ii spun catelusei mele ca o iubesc, desi ea simte asta cand n-o cert, orice tampenie ar face. Momentul potrivit ar fi acela in care simtim cu toata fiinta noastra ca iubim persoana respectiva exact asa cum este ea.
La fel ca si tine am fost intr-o situatie de genul, cea mai grea mi s-a parut cea in care i-am spus pentru prima oara iubitului meu ca il iubesc.Consider ca in ipostaza asta simti persoana de langa tine si numai unul dintre voi trebuie sa o faca atunci cand e tensiunea cea mai mare de efectiv simti cum iti ies cuvintele pe gura.M-am simtit extraordinar cand am spus-o.
e complicat, eu zic cand simt asta... imi bag ceva in chestii gen " va considera ca e prea devreme", "cum naiba a trecut atata timp si n-ai facut-o?"... Uneori da poti sa strici totul, fiindca femeile sunt sclifosite :). Oricum e un castig si asta :), nu-ti mai pierzi timpul ca oricum nu iesea nimic.
Despre "un te iubesc!" cum ziceai tu, unui prieten... e inadmisibil, unei prietene in gluma dese ori merge :D
la mine cam are valoare de "multumesc", ceea ce inseamna ca zic des. Insa stie el foarte bine cand o zic serios si ar fi bine s-o si creada dupa 16 ani impreuna.
Am ras copios si mi-am imaginat ca oarecum, eu te-am provocat sa scrii asta cu acel comentariu :)
Sunt ca si tine. Te iubescul din mine parca DUREA, nu vroia sa iese, sa fie spus. Era legat de amigdale, se tine cu toate puterile :)
Tata nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste si deci nici eu nu i-am spus lui. N-a fost un tata rau, o nu....doar ca a devenit alcoolic in urma cu multi ani....
Mama imi arata mereu ca ma iubeste si STIAM, simteam. Credeam ca si eu ii arat ei.
Bunica si ea-imi arata mereu ca ma iubeste . Evident , credeam ca si eu ii arat.
Apoi.......poate c-ar trebui sa scriu intr-o zi o postare despre asta
Da, e greu sa spui te iubesc :) dar te simti atat de bine dupa!!!!!
Rata :)) vezi ca eu am rezolvat simplu cu dificultatea lui "nu te mai iubesc".
Atata vreme cat nu pronunt premisa, nu-s nevoita sa rostesc nici concluzia. :)))
Rudolph sa stii ca aici te contrazic, nu stiu cat de bine am sa ma pot exprima (nu ma concentrez eu bine nici in conditii optime, dar cand sunt 32 de grade in casa!).
Cred ca ceea ce ai citit e o idee sustinuta de criticii si istoricii literari. Intr-adevar, se pare ca trubadurii au instituit ceea ce se numeste 'courtly love' sau 'l'amour courtois'. E genul de iubire neimplinita care avea anumite canoane - cavalerul trebuia sa le respecte, facea parte din codul cavaleresc.
De aici deriva o intreaga traditie in literatura europeana si la urma urmei in mentalul colectiv.
Traditie pe care desigur ca unii au ironizat-o mai tarziu.
De ce spun ca te contrazic? Pentru ca eu cred in aceasta teorie. Evul Mediu timpuriu se pare ca a fost macinat de lupte si de molime, nu prea aveau timp oamenii de rafinamente.
Trebuia cineva sa vina sa ii invete sau sa le insufle pofta rafinamentelor in dragoste.
In sensul asta cred ca era afirmatia ca oamenii nu stiau ce e dragostea pana nu au auzit la trubaduri, in sensul accentului pus pe maniere si pe imagine.
Cat despre parerea ta despre sociologi :))))) Rudolph, aici m-ai atins ! Mie sociologia mi se pare una din cele mai interesante stiinte, dar nu in forma in care e aplicata azi, de care ai vorbit si tu.
Indecenta, tare frumos spui tu, cred ca se aplica si la oameni : ceilalti simt ca ii iubim cand nu le reprosam vreo tampenie facuta, cand sarim peste suparari.
'Te iubesc' pe post de la revedere am auzit si eu, initial am crezut ca fusese vorba de o cerere in casatorie prin telefon. :))
Pato :)) cu "te iubesc" zis in gluma iar e riscant, ce te faci daca te crede? :))
Oare ce o fi mai penibil :
sa ii spui sincer 'te iubesc' si sa rada,
sau sa ii spui in gluma si sa o ia in serios?
Kadia, tu si Vladen iesiti din discutie. Va citesc pe amandoi si va potriviti atat de bine incat la voi e firesc orice ati face : si daca e cu valoarea lui 'multumesc' :) si daca e mormait indescifrabil. :)
Aveti amandoi un simt ludic care va acorda pe aceeasi lungime de unda, mai rare cazurile de cupluri precum voi.
Hapi, da, tu m-ai provocat sa scriu despre asta. :)
Stii ce ma mira la tine? Ca ai o sensibilitate foarte mare pe care preferi sa o transformi in umor.
Am constatat asta la o postare mai veche la care aproape mi-au dat lacrimile.
Despre experienta mea ... bunica e singura care sper tare mult sa stie ca o iubesc, desi nu i-am spus-o niciodata, iar acum e prea tarziu.
Eu sunt inca in faza in care vorbele astea se tin de amigdale :)) cum ai spus tu.
In plus, cunosc persoane pe care chiar le-ar pune intr-o incurcatura sa le spun asta, fiindca asa le e firea. :)
Eu i-am spus bunicii! Anul trecut pe holurile spitalului inainte sa mearga la operatia de cataracta
Si mie mi-e greu sa spun asta familiei sau rudelor. Mi se pare un pic fortat, mai ales ca nu le-am spus niciodata. De altfel nici ei mie, dar pentru asta stiu ca sentimentul exista.
Sotului meu in schimb ii zic tot timpul, poate pentru ca exista o altfel de apropiere intre noi. Prima data i-am spus dupa o luna de relatie, atunci cand am realizat ca asta simt (era ora 3 noaptea, era suparat pe mine, asa ca am luat un taxi sa ma duc la el si pe drum mi-am dat seama ca n-as fi facut asta pentru nimeni altcineva). Ca in filme, ce sa zic. El imi spusese cu vreo 2 zile inainte... intr-un sms. :))))))
Hapi, daca as fi stiut ca urmeaza un moment crucial pentru bunica mea i-as fi spus. Dar n-am stiut, unele momente nu se anunta prin nimic. Mai ales cele mai importante momente. Cred totusi ca simtea. Uf, dureros punctul asta.
Anda, ma bucur sa aflu ca nu sunt ultima persoana din lumea asta care are o relatie mai putin "declamativa" cu familia.
In schimba povestea ta cu felul in care ai reusit sa-i spui omului iubit ... frumosss de tot! Chiar frumos, senzatiile astea spontane si navalnice sunt mici minuni!
Când spun te iubesc? Hm, simplu. Când simt. Eu pun problema unei iubite. Deși, dacă mă gândesc bine am învățat că nici atunci când o simți nu-i prea bine să o spui.Căci pentru mamă/tată/bunici nu pot să îl spun. Îi iubesc, ei știu asta însă nu pot să le-o spun
Andrei, ma mira ca spui si tu acelasi lucru, anume ca nu le poti spune parintilor si bunicilor ca ii iubesti. Am crezut mereu ca de vina e doar faptul ca nu am crescut cu seriale americane in care oamenii isi declara iubirea dimineata, la pranz si seara.
Persoanei iubite ... si aici ma tem sa o spun, poate am o putere de abtinere mult prea mare. Cat despre faptul ca nu e bine sa spui 'te iubesc' nici macar atunci cand simti, da, cred ca exista iubiti/iubite carora e mai bine sa nu le-o spui. Desi e bine sa simti cat mai des ca iubesti. :)
"Cand spun TE IUBESC se naste in inima mea iubirea,Cand spun TE IUBESC visele devin realitate,Cand spun TE IUBESC sentimente ascunse se revarsa in universul meu,Cand spun TE IUBESC vad miracolul ce se petrece in viata zi de zi.....asculta-ti inima....
Trimiteți un comentariu