Amalgam meet la Irish Pub The ShamRock

Da' credeţi că doar prin Vrancea se ţin blog-meet-uri ?
Uite că în Ploieşti s-a ţinut ieri seară amalgam meet. De ce îl numesc astfel am să explic îndată.

Întâi însă zău că nu mă pot abţine : are şi Ploieşti-ul ăsta câteva lucruri pentru care e oraşul meu şi eu sunt de-a lui. Wyl fm e unul (risc o cifră, că nu-s în România mai mult de 5 radiouri mai bune). Iar băruleţe ... două care-s pe sufletul meu atât de mult că mi-aş dori să fie ale mele. Irish ShamRock de pe Vasile Lupu e unul dintre aste două băruleţe cu atmsoferă din Ploieşti.
(oricum tre' să-l revizitez cât de curând, că n-am apucat să văd modificările făcute, am uitat. Cu ocazia asta sper să nu-mi stric norocul de a nimeri câte 2 Depeche-uri când merg la Irish Pub.)

Dar începusem cu un amestec neordonat (şi neordonabil) : de băuturi, de blogări, de subiecte şi de filme.
Care va să zică la întânirea bere-capucino-ceaistică a fost vorba despre filme. Multe genuri de filme.
Şi ne-am prezentat fiecare drept reprezentanţi după cum urmează :
Waven şi Kriogen din filmul 'veselia nu merge decât cu beri şi fum'
Aditza din filmul 'pe cât pariu că iar pariez?'
eu şi ValiOvidiu din filmul 'glumim şi noi, dar altfel nu încurcăm planurile şi ne gândim chiar la fotografie când vorbim despre fotografie' (cică am fi din filmul oamenilor naivi)
şi Cojo din filmul oamenilor serioşi care gândesc iar planuri frumoase.

N-a fost prezent 3ditorial, dar Dragoş sper să îşi ţină minte promisiunea snookeristică făcută anul trecut.

Cu ocazia asta am mai aflat şi eu câte ceva :
siteul teatrului Masca e simpluţ într-adevăr, am verificat,
ar trebui să mă mai uit şi eu la teve, cică apar reclame morbide mai nou,
parcul de miniaturi al nemţilor e situat în Hamburg şi se numeşte Wunderland,
dar tot mai fain e cel al belgienilor despre care am uitat eu unde este.

Deşi n-a fost prezent la întâlnirea noastră şi probabil, dacă nu mutăm noi un blogmeet la munte, nu prea poate fi prezent nici pe viitor, trebuie să-i mulţumesc lui Andrei Terecoasa. Mi-a fost de folos cu câteva informaţii, apreciez  gestul.

Să ne mai vedem cu bine !

Barul fain strânge oameni deosebiţi şi idei speciale

Printre scrâşnete de dinţi (o simplă nevralgie ce mă ţine de vreo 4 zile deja) încerc să vă povestesc că mai am şi eu câte o seară faină, mai aud şi eu de nişte iniţiative ce-mi sunt pe plac.

Joi seară ne-am găsit pentru un drinking-blogmeet la Irish Pub. Cel de pe Vasile Lupu, doar n-o fi careva care încă nu a vizitat măcar locşorul ăsta de culturi în stări lichide !

Pe Waven l-am găsit deja acolo.
Mai mult decât atât, ca să vedeţi că personalul de la Irish e profesionist : de cum m-a văzut, fără s-o întreb nimic, chelnăriţa mi-a indicat ultima încăpere, unde se refugiase Waven. Ori intuiţia ei e imbatabilă, ori eu sunt mai uşor de citit decât un pahar cu votcă.

Deşi nu votcă am servit, ci juma de pahar de vin fiert. Cu nevralgia mea deja activată din timpul zilei n-am putut termina nici măcar o cană de vinuleţ roşu - mai am şi eu ratări de la înălţimea statutului meu de beţivă cu care m-a ornamentat un cineva anume.

A mai venit la blogmeet şi Vali Ovidiu, de la care ai multe de aflat despre fotografie în general, la fel cum şi el are de aflat că nu trăim într-o lume a perfecţiunii, deci putem să fim mai îngăduitori cu standardele auto-impuse.
Exact pe când eu plecam grăbită, că deja întârziasem, intra şi Jorje, adică iPloiesti. Sper că nu s-a supărat, dar oricum îmi depăşisem ora de plecare.

Revenind la ceea ce s-a vorbit la blogmeet, nu vă grăbiţi nicicând să credeţi că un drinking-meet e lipsit de discuţii şi pluteşte doar în aburii gradelor !
Din contră, la întălnirea asta am auzit şi eu în sfârşit primele două idei ce-mi plac, îmi par că au şi substrat, au şi implicare socială dar şi farmec.
Waven le-a prezentat, îl voi lăsa pe el să dea detalii.

Eu doar atât am să-i spun lui Waven : sunt ploieşteancă împăcată cu statutul ăsta al meu, nu doresc să plec din oraşul ăsta, iar dacă ar exista vreo ocazie de promovare a Ploieşti-ului îmi voi face timp cu entuziasm.
De felul meu nu particip decât la iniţiativele în care cred.
Cele legate de Ploieşti îmi plac, cred un pic şi în eventualul lor impact de recalibrare a mândriei locale.
Deci voluntariatul pentru oraşul ăsta, pentru imaginea lui, voluntariat chiar şi sub forma unei zile întregi pe care i-o dedici, sigur nu am nimic de protestat la idei de genul ăsta !

Aşa încât pun la bătaie entuziasmul meu pentru aşa iniţiative !

Iar la final îmi permit să recomand ploieştenilor cu gusturi bune să-şi deplaseze depresiile către Irish Pub, băruleţul ăsta e unul din rarele ce au o atmosferă, după gustul meu e chiar singurul din Ploieşti ce a reuşit minunea asta cu atmosfera; deşi tind să cred că asta se conturează nu prin locaţie, nu prin personal, nu prin decor, nu prin meniu, ci prin calitatea oamenilor ce stau la vorbe-în-pahare pe-acolo.

p.s. posibila formă de mituire pe care mi-a propus-o Irish a constat în două Depeche-uri în doar 40 de minute sau cât am stat acolo joi seară.
Hai noroc şi la mai mare cu realizările, că iniţiative încep să apară chiar şi în Ploieşti!

Ziua mea de azi văzută seara nu e aceeaşi cu ziua mea de azi întrezărită dimineaţa

Când ai apucat de ţi-ai făcut un blog ţi-ai asumat şi o responsabilitate. Să-l îngrijeşti, estetic, să-l pliveşti de buruienile anonime ce sar cu ocări, dar mai ales să-l resuscitezi aproape zilnic în măsura în care lumea de azi moare un pic între fiecare calup de informaţie vitală preţ de o efemeritate.

Câteodată însă n-ai subiecte.
Alteori n-ai timp.
Uneori n-ai inspiraţie.
Iar alteori dă buzna câte o veste de la vreun prieten sau vreo rudă şi orice chef de blog o tuleşte ruşinat.

Astă-seară am fost la un blogmeet. O nouă întâlnire a prahovenilor.
I-am reîntâlnit pe Waven , pe Dragos 3ditorial , pe Tibi , pe Bogdan Cojo , pe Vali Ovidiu , pe George sau Jorje , pe Haotik. A lipsit Aditza.
A fost şi Kriogen prezent, dar cunoştinţă poate apucăm să facem data viitoare.
Şi-au mai fost Dana şi Livia.
Avurăm şi un invitat de data asta în persoana lui Chinezu.
N-o să vă spun ce s-a băut.
De fapt, n-o să vă mai spun nimic în seara asta.

Sunt unele zile şi unele veşti care te fac să pricepi că mare parte din ceea ce facem sunt inutilităţi pe care le facem noi să pară importante. Lucruri ce vin şi se duc, indiferent câtă emfază le acordăm.
Să-ţi fie oamenii dragi sănătoşi, asta e ceea ce contează cu adevărat; pe urmă avem pe ce broda zâmbete, băute, glume, poveşti, amintiri, minciunele.

Anunt exclusiv pentru bloggerii prahoveni

Astazi mi-am auto-impus zi de carantina pentru net si zi de gospodarit cu elan.
Vad ca mi-au reusit ambele.

Totusi, timp pentru un mic anunt pe blog imi pot sustrage.
Sambata viitoare, pe 25 iunie, orele 17, va avea loc o noua intalnire a bloggerilor prahoveni.
Poate foloseste cuiva vestea asta.
Detalii gasiti aici.

Habar n-am ce se discuta, pe ce ton si in ce termeni la intalnirile astea. Deci nu-i o recomandare, doar o veste seaca.

Si-acum gata cu timpul meu de net azi.
Semnat Harnicuta