Un comentariu al lui Rudolph mi-a amintit păţania mea cu serviciul de ambulanţă.
Acum câţiva ani am mai avut o dată o criză de fiere. Asta înseamnă vărsături ale secreţiei bilei (un lichid galben şi amărui), înseamnă o durere de cap teribilă. Şi, cel puţin în cazul meu, o secătuire totală de forţă, aproape de leşin. De durut, în afară de cap, nu mă doare nimic.
S-a întâmplat, la fel ca acum, pe vreme de caniculă. Ţin minte că mă uitam la Turul Franţei când am simţit că începe toată starea asta.
N-am leşinat dar mi se întunecase privirea. M-am speriat teribil şi am chemat Salvarea.
A venit prompt, tanti mi-a făcut o injecţie cu vitamine, să mai ies din starea de cârpă blândă.
Injecţia 'energizantă' a prins bine. Ceea ce n-a prins bine au fost medicamentele prescrise.
Erau unele pentru stomac. Le-am luat.
Două săptămâni mai târziu ajungeam la Urgenţă, suspectă de ocluzie intestinală. Nu deţineam aşa ceva. Pur şi simplu medicamentele prescrise de doctoriţă îmi făcuseră mai mult rău decât bine.
De-atunci m-am lecuit să mai sun la Salvare dacă mi-e rău. De mierlit oricum poţi s-o mierleşti şi fără ajutorul Salvării.
Totuşi iau măsuri când am crize. De pildă mâine ar fi trebuit să mă prezint la un blogmeet organizat de Waven. Cred că acum îs mai câştigată cu trei ore de odihnă decât cu o ieşire la terasă.
Criza de bila, iata de ce nu mai chem Salvarea
joi, 28 iunie 2012
Publicat de
Mihaeladm
la
19:48
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
criza de bila,
de'ale mele,
fiere,
iesire la terasa,
salvare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Ai grijă că începe Le Tour și trebuie să vedem o etapă împreună. Te las pe tine să alegi pe care :)
Trimiteți un comentariu