Tocmai ce-am citit o fabulă bună despre purici, după ce ieri seară mă distrasem cu o poezie cu un purice.
De câteva minute s-a terminat şi finala Roland Garros 2012. A câştigat-o Sharapova.
Am urmărit ambele discursuri ale fetelor şi abia acum mi-am dat seama de un fapt paradoxal :
tenisplayer-ele mulţumeau sincer antrenorilor şi preparatorilor fizici. E o recunoştinţă pentru persoanele care le-au ajutat să ajungă în vârf.
Ori, dacă stăm să ne gândim, antrenorii şi preparatorii fizici sunt aceia care trag de ele pentru exerciţii, care nu le permit să se gândească la odihnă, la trândăvit, la antrenamente fuşerite.
Fiindcă tot rămăsesem prinsă în universul fabulei, mi-a apărut în minte secvenţa unui cal biciuit să sară peste obstacole, iar la final discursul în care calul mulţumeşte recunoscător biciului că l-a strunit bine.
Cam asta-i cu sportul!
Câţi dintre noi ne-am dori atâta o performanţă încât să ne lăsăm biciuţi pentru a progresa?
Câţi am îndura tratamentul ăsta stoic, având conştiinţa necesităţii lui?
Parte cu biciuirea luaţi-o la figurat, desigur, dar parte a caracterului tenace şi a mentalitaţii de sportiv. În general, desigur. Că nu mi-l imaginez pe Mutu mulţumindu-i lui Piţi că i-a închis toate tentaţiile nesportive şi l-a făcut să transpire la antrenamente, deşi el, se ştie, are talent cu carul.
De la fabula literara la fabula sportiva
sâmbătă, 9 iunie 2012
Publicat de
Mihaeladm
la
18:52
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
fabula,
mentalitate de sportiv,
sport
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Eu personal imi dau seama de valoarea unui antrenor personal. Ma rog, momentan nu ma simt indeajuns de motivat sa cheltui din banii mei personali sa angajez unul pt mine, dar zau daca nu as fi recunoscator daca s-ar oferi cineva pe gratis sa ma motiveze si pe mine sa invat sa ma relaxez in mod mai competent pt ca am impresia ca la asta chiar ca sunt cam incompetent, cf diversi manageri de-ai mei, ba chiar si cf tata, care de cativa ani buni ma tot tine in indemnuri sa "invat sa am grija mai bine de mine"...desi in ultima vreme a venit, nu stiu de unde, si cu o alta pretentie SI MAI MARE, cica sa fiu sau sa invat sa devin Fericit...zau, de unde le scoate si pe astea, cred ca de la CNN...dar ma si pune in incurcatura pt ca zau daca eu am acordat atentie deosebita acestui concept pana acuma, si acum ma simt obligat sa studiez despre el de pe wikipedia, ca sa aflu ce naiba pot sa fac si in legatura cu aceasta indatorire filiala de ultim moment, pt ca totusi eu am incredere ca tata imi vrea binele, asa in general, si nu am motive sa il suspectez de intentii rele fata de mine, dar zau daca nu ma pune la studiat, plus acum sa ma intreb daca exista cumva un coach competent pt a ma motiva sa stiu si sa ma relaxez mai bine si sa devin si fericit, ca sa nu dau bani, sau sa depun efort de a trebui sa interactionez cu 2 coach-i profesionisti...
Trimiteți un comentariu