De la glumă la isterie nu e decat un pas. Pe care l-am facut.

Noi, românii, suntem oameni simpatici - avem un umor involuntar via prostiei din dotare şi umor voluntar via lenei, a indiferenţei şi a fugii de responsabilitate.

Da' la un moment dat parcă începe să ţi se acrească şi de atâta umor şi oameni şucari şi  hăhăieli.
Să rezumăm ultima păţanie naţională :
- am construit, într-un timp record pentru România, un stadion fantastic pentru România
- l-am inaugurat un pic fără gazon
- imnul României de la meciul cu Franţa de ieri s-a ales deja cu o istorie proprie în ale talk-show-urilor. Politice!

Imnul propriu a fost vărzuit de Marcel Pavel. Nu doar că l-a lălăit în stil pavelesc, cu floricele de frumoasa mea, da' a cântat o strofă de două ori iar alta deloc.
Eu aş tinde să cred că cred că omul pur şi simplu a uitat versurile şi a tot repetat ce şi-a mai amintit, că doar şi lui îi place să se-audă.
Oricum, Pavel are să fie amendat fiindcă există o lege ce stipulează cum se poate cânta imnul.

Doar că, în baza axiomei românii nu e îndeajuns de deştepţi până nu dau explicaţii complicate, Marcel Pavel a motivat că a scos strofa cu Traian din imn pentru ca spectatorii să nu huiduie în aşa moment.
Nu comentez explicaţia asta, că e în sine grăitoare.

Dar asta nu-i totul : mai târziu a venit nu ştiu ce politician care a cerut ca Ponta - un lider din opoziţie - să fie amendat pentru scoaterea lui Traian din text.
Deja nu mai comentez, fiindcă aceia ce iau prea în serios nebunii riscă să nu-i mai considere nebuni şi să le pice-n boală.

Da' totuşi :
am senzaţia că, de la politicieni până la opincă, ca naţie, Ne tot ducem pe topoganul din grădiniţa cea mare.
Şi deşi grădina lui Dumnezeu acceptă multe exemplare, poate n-ar strica să mai luăm şi noi lucrurile în serios din când în când, că de la un anume grad de involuţie încolo n-o să ne mai putem redresa cu nici o glumă.


p.s. Moţul totuşi de pe ... ce-o fi rămâne declaraţia de-un tupeu prostesc a coniţei EBA, o ştiţi, fetiţa preşedintelui care vorbeşte proptind limba română între două silicoane sau botoxuri, nu le ştiu cu astea : "Ce notă a luat Marcel Pavel la bacalaureat?".
N-am inventat eu moţul ăsta, nu mă pricep atât la proze absurde, EBA însăşi s-a revoltat în halul ăsta pe Twitter.


Iar paradoxul tipic românesc e că ne umflăm de indignare pentru o chestiune simbolică şi lipsită de urmări practice, dar nu se întreabă mai nimeni de ce din banii bugetului nostru naţional a fost plătită cu 70.000 euro o firmă care în fapt n-a furnizat mai nimic. In România nu s-a ajuns încă la contracte, se vede treaba, în care furnizorul unui serviciu să fie plătit doar dacă acel serviciu întruneşte anumite standarde calitative.
Cu atât mai mult cu cât acelaşi stat român s-a mai lăsat o dată fraierit, în acelaşi mod, de către acelaşi furnizor de gazoane fără gazon.
Şi încă un românism, aşa, de final : Oprişan, adică nenea deşteptul ce încasează bani oferind în schimb ce se nimereşte să aibă prin bătătură, a replicat referitor la mirarea asta : "e normal ca gazonul să se rupă dacă se fac alunecări."