Nu va zgarciti cu lucrurile bune, traiti-va azi placerile !

Astăzi, de 8 septembrie, ar fi fost încă o aniversare pentru Maia, bunica mea. O cheamă Maria Emilia, fiindcă aşa o va chema mereu.
Dar sărbătoarea asta nu a mai prins-o.

Nu obişnuiesc să dau pomeni, nici nu ştiam până anul ăsta cum se procedează. Nici n-aş fi vrut să învăţ.
Aşa încât am să o pomenesc prin postarea asta şi printr-o lumânare, sunt convinsă că ştie că ne-am gândit la ea astăzi şi nepoţii şi copiii.

Ce legătură are Maia mea cu voi?
Are. Maia era genul de om care putea avea o legătură cu orice e bun şi frumos şi optimist pe lumea asta.

La ceva timp după, am mers să golim cămara, să vedem ce putea fi dat altora, ce era de aruncat şi ce putea fiecare să mai ia înapoi din lucrurile date.
Şi-am găsit în cămară o mulţime de borcane cu dulceţuri, cu piure de castane cu tot soiul de bunătăţi.
Cum Maia avea pensie mică, copiii îi mai duceau din când în când de mâncare bunătăţi, iar lui Maia îi plăceau dulciurile. Toată lumea se aştepta că devora borcanele de cum rămânea singură, la cât de rar avea parte de ele, pentru Maia erau adevărate delicatese.

Dureros a fost când am deschis cămara : o grămadă de borcane nedeschise măcar.
Maia le păstra.
Pentru zile negre, pentru a-şi amâna bucuria, cine ştie de ce, dar le păstra neatinse pe multe dintre ele.
Deşi erau pentru ea. Şi nu s-a mai bucurat de ele.

De-asta vă spun : bucuraţi-vă azi, trăiţi cu plăcere, nu vă refuzaţi mofturi, răsfăţaţi-vă.
Şi, mai ales, nu lăsaţi borcanele vieţii nedeschise !