A început cu deciziile în viaţa sentimentală,
acum văd că sunt nevoită să iau o decizie majoră şi în ceea ce ar trebui să fie viaţa mea profesională.
La dracu' !
În ambele cazuri, aceeaşi poveste :
dacă iau decizia cu inima, dacă optez pentru ceea ce îmi DORESC eu să fac, atunci aleg o continuare,
în schimb, dacă optez pentru ceea ce E BINE pentru mine, ce e sănătos sau necesar, atunci aleg să las în urmă ce a fost până acum şi să încep de la zero.
Acum, în aprilie, probabil că voi alege iarăşi cu mintea şi nu cu inima. Voi alege un job care nu mă va face fericită, dar de care am nevoie.
Până acum m-am sfătuit numai cu bărbaţi atunci când am luat o decizie mai importantă.
Fiindcă am încredere în judecata bărbaţilor, pentru 'luciditatea' lor nesentimentală.
Nu am ascultat mereu sfatul primit, am făcut ce am crezut mai sănătos pentru mine.
Însă acum, cu profesia ...parcă aş vrea să am un glob magic să privesc în viitor, să ştiu care e 'poteca' sănătoasă pentru mine ...
Ce fel de an nebun e ăsta? De ce atâtea decizii majore?
Vreau şi eu un an ca o plimbare pe o pajişte, nu tot ca o alergare printr-un labirint.
Am îmbătrânit prea mult?
2 comentarii:
cu mintea zic si eu! barem stii o treaba!!! :)
Coco, asta se profileaza ca decizie, o alegere pragmatica.
De fapt, sunt din ce in ce mai constransa sa iau decizia asta
si sa ignor ceea ce imi spune inima.
Apoi O sa vedem cat valoreaza la mine 'creierul' ;)
Trimiteți un comentariu