Fiind răcită faza 'blană' nu pot face altceva decât să mă uit la youtube şi să mă legăn precum un personaj imbecil din Enigma Otiliei.
Şi-aşa am dat peste clipul de mai jos.
Mai bine lăsaţi cititul şi daţi play, merită din plin !
L-am pus pe replay de o oră deja !
Nu-mi vine să cred că arătau aşa natural, aşa elegant, aşa inocenţi !
Nu-mi dădusem seama ce voce are el, când îşi începe strofa parcă-mi umple mie plămânii !!! (iar în răceala mea de-acum, chiar am nevoie de tratamente alternative)
Dar şi ea !! Nu spun că purta un soi de fluture în păr, deci acum se explică freudian mania mea cu florile din păr : era vorba doar de o amintire uitată din prima copilărie.
Dar ce sprâncene nepensate, cât de naturală era !
Şi deşi nu era deloc o frumuseţe clasică, era plăcută pur şi simplu datorită eleganţei ăsteia naive.
Însă în spatele unei fericiri calme e greu de spus ce se ascundea.
Mie mi s-a strâns stomacul văzînd apoi filmarea lor din 2013, reuniţi după vreo 20 de ani,
după despărţirea lor şi după moartea fetei lor în urma unor poveşti cu droguri etc
Din anii '80 (cu iz de ani '70) plonjezi direct în realitatea anilor 2000 :
s-o dus dracului nu doar tinereţea, s-or dus şi frumuseţea şi naturaleţea şi inocenţa ...
Doar 30 de ani distanţă, dar nimic nu mai e vrăjit.
Cât de mult ne poate schimba viaţa, cât de urâte pot deveni poveştile-paradis !
Să te saluţi cu celălalt după 30 de ani cu o strângere de mână, ca doi străini ...
pe la o oră şi 24 minute
3 comentarii:
Mda, pe el l-am mai vazut, dar pe ea nu!!!
De ce te miri? Sunt 30 de ani!!!
Dar mie mi-a placut ff mult. Adica desigur ca sunt mai batrani, dar pe mine m-au impresionat pozitiv nu negativ. Si cedaca au dat asa mana oarecum stangaci unul cu altul, de fapt chiar acea stangacie mi s-a parut induiosatoare, asa ca o sfiala, care arata cat de autentic atasati au fost unul fata de celalalt in trecut si ca au impartit si bune si rele, si se vedea ca el inca se uita asa nostalgic o clipa dupa ea, si si ea a fost impresionata la un moment dat, desi in prima clipa fusese oarecum preocupata asa o clipa si fata de performanta ce o astepta in fata audientei, dar asta face parte dintr/o usoara deteriorare cognitiva acceptabila pt varsta si situatia respectiva prezentata, adica nu mi s-a parut ceva aiurea sau anormal, sau artificial, ba chiar total uman si autentic, si de aia pe mine m-a impresionat pozitiv.
Ea nu mi s-a parut niciodata un mare talent, dar cum spui, impreuna erau... deosebiti! Imi pare rau pentru drama de familie prin care au trecut, din cate stiu, nu este confirmata, oficial, moartea fetei lor... inca se spune ca traieste, pe undeva prin America Latina, daca nu ma insel. M-as bucura sa stiu ca este asa! De fiecare data cand ascult muzica tineretii mele, simt asa, o gheara, in inima, care ma strange... si ma strange... si ma doare! Nostalgia, de!
Trimiteți un comentariu