Mandrete de oras

Azi, grăbită prin oraş, am dat cu nasul de ditamai camuflajul clădirii ce adăposteşte principalele instituţii ale oraşului şi judeţului :  un afiş anunţându-ne despre anul Caragiale.

Se ştie probabil, Ploieşti-ul are o relaţie specială cu Conu' Caragiale : marele s-a născut prin apropiere şi a mai şi lăsat în istoria literară o emblemă oraşului, provenită dintr-un moment minor, istoric vorbind - Republica de la Ploieşti.

Ştiam eu că e anul Caragiale, dar sunt nelămurită de ce anul ăsta începe de azi - omul s-a născut pe 1 februarie 1852 (deci 160 de ani 'ca clipe', vorba poetului) şi a terminat-o cu lumea asta pe 9 iunie 1912 (deci 100 de ani). 
Şi-atunci pen' ce motiv anul Caragiale începe în data de 30 ianuarie? Sau e o fix o ironie în spiritul său?

Oricum, frumoasă iniţiativa, din genul celora de care cred că avem nevoie.

Au început încă de săptămâna trecută şi nişte colocvii despre Caragiale, mi-ar fi plăcut să particip, dar vremea e cruntă (vedeţi în imagine temperatura din centru de pe la orele 17) şi orarul meu e doldora.
Mă bazez pe faptul că anul Caragiale de-abia a început şi, sănătoşi să fim, Mitică, oi asista şi eu la vară la vreun colocviu din cestea ţinute la mine în oraş. Sună interesant cel puţin !

Încă un rând şi hai noroc !

Partea haioasa a lesinului. Da' nu-mi urmati exemplul!

E doar a doua oară când mi se întâmplă, frustrant e că aş vrea să ştiu cauza.

Acum mă amuz, deşi am încă frisoane, da' tot mai bien cu frisoane decât cu valul de transpiraţie de dimineaţă.
Am simţit că mi-e cam rău, aşa că mi-am luat o pernuţă şi m-am deplasar către baie.

M-am ţinut de pereţi, da' problema a apărut când am deschis lumina şi tot nu s-a făcut lumină.
Îmi zic : 'uite cum se întâmplă toate o dată, fix acum s-a găsit să se ardă şi becul ăsta !'.
Noroc că nu i-am strigat pe ai mei.

Am mers pâş-pâş, mi-am aşezat pe orbecăială perna pe cadă (se arsese becul, vezi bine), şi-apoi am dat drumul la apă rece.
Mi-a sticlit mie ceva în cap când mi-am dat seama că nu aud nici zgomotul apei - deşteaptă cum sunt m-am lămurit singură că era vorba de-o stare cam leşinantă de-a mea.

Mă rog, mi-am trecut starea de 'bec ars' după vreun minut, după vreo 5 mi-au revenit şi urechile la funcţionarea lor de bază (sau secundară, după câtă importanţă acordaţi voi purtării cerceilor).

Iar după vreo oră n-am mai tremurat şi mi-a trecut respiraţia sacadată.
V-am spus, nu ştiu de la ce am stările astea,
însă bine că nu i-am agitat pe ai mei strigându-le să pună bec în locul becului ce ardea bine mersi.
S-ar fi panicat şi în caz de leşin e bine să respiri în voie, nu să-ţi pape ceilalţi aerul rotindu-se degeaba.

Haios mai era şi că în geantă (după ce-mi revenise auzul) auzeam vibrând clar telefonul, eu care nu-mi aud niciodată telefonul.
De unde se vede că leşinul amplifică simţurile după ce le dă în cap mai întâi.

Oricum, nu mă putea ridica în momentul ăla nici dacă ar fi fost Gahan la doi paşi de mine.
Însă mai târziu, de curiozitate, am vrut să văd cine mă sună cu ocazia leşinului : era Orange, departamentul ofertare.
Au băieţii ăştia o sincronizare, mamă-mamă, încă o dată mă merită drept client !


No, cam asta-i cu mine, de-asta cam absentez zilele astea de pe bloguri.
Dar totuşi la final o salut pe Aliceee , ea e în oraşul în care mi-ar plăcea şi mie să fiu.
(cam bruscă încheierea asta, dar revin eu şi prin vizite pe la voi).

Piata Revolutiei - perspective. In loc de blog, o Piata publica

Acum vreo câţiva ani semnam prima mea petiţie. Şi am rămas zgârcită cu semnăturile astea, cred că n-am semnat în total mai mult de 5 până acum.

Revenind la prima petiţie totuşi : era împotriva unei propuneri de a se construi un mall în Piaţa Revoluţiei.
Nu le am eu cu mall-urile în general, dar în cazul de faţă ideea mi s-a părut dizgraţioasă de-a dreptul.
Adică pe locul unde au murit oameni cu nici 20 de ani în urmă (la acea vreme), unii urmau să facă shopping şi să meargă la fast-food.
Nu mai amintesc de raţiunile arhitectonice ale zonei, care din bun-simţ împiedicau orice asemenea construcţie !

Omul ce venise cu ideea însă urmărea un scop, şi nu era legat strict sau direct de bani de data asta : vroiau să şteargă din memoria colectivă amintirea reprimărilor şi crimelor (pentru care nici până azi n-a plătit nimeni) şi să elimine un posibil loc în care lumea şi-ar fi manifestat revolta şi nemulţumirile.


Ei bine, azi asociaţia Pro Democraţia a concluzionat că şi românii sunt un popor ce simte nevoia să se manifeste şi care are ce spune. Prin urmare trebuie să i se acorde oricui posibilitatea de a se face auzit public.
Propunerea lor : în Piaţa Universităţii să fie creat un spaţiu disponibil în permanenţă şi oricui să îşi expună părerile, protestele, soluţiile. Fără a fi nevoie de autorizaţii de manifestări, fiindcă e un lucru firesc !

Mulţi dintre noi avem blog ca să ne exprimăm frustrările sau bucuriile, dezamăgirile sau revelaţiile.
Insă blogurile nu-s o soluţie.

In trecut exista agora, spaţiul public în care fiecare îşi prezenta celorlalţi punctul de vedere.
In Londra există Hyde Park.

La noi până acum nu a fost nevoie de aşa ceva - românii sunt mai degrabă un popor pasiv, cu puţine ocazii în care simt nevoia să îşi exerseze simţul social.

Eu nu cred că valul ăsta al nevoii de exprimare la români va persista, e doar o 'febră', contagioasă, de moment.
Insă tot e mai bine o agora faţă de un mall în vechea Piaţă a Universităţii, nu?


nelegat de subiect -
Am cam lipsit zilele astea din lumea virtuală, o perioadă mai agitată pentru mine.
Insă îl salut şi eu pe Dragoş - am înţeles că mi-a fost simţită lipsa la masa hater-ilor, sper ca luna viitoare să fiu prezentă, ca să ne primim cu toţii ecusoanele.

Protestele pe scurt - romanii frumosi si romanii ticalosi

Protestele de până acum îmi aduc o revelaţie la care nu mai speram, o bucurie în legătură cu românii pe care o pierdusem de mult.

Dar până la bucurie încă 4 lucruri revoltătoare :

 - măgăria de denigrare lansată de ticăloşi, cum că oamenii din stradă sunt scoşi acolo de opoziţie.
Apăi din simplul fapt că fiecare a venit pentru altceva, fiecare are altă revendicare, altă sursă principală de nemulţumire - numai lipsa asta de omogenitate a protestatarilor îţi spune că nu i-a chemat nimeni şi nu le-a spus nimeni ce să strige.
Pensionari ce strigau pentru pensiile şi nivelul lor de trai imposibil de susţinut, medici şi profesori nemulţumiţi de halul în care au ajuns, şomeri ce nu găsesc loc de muncă, români întorşi din străinătate ce nu îşi pot deschide o afacere aici din pricina birocraţiei, suporteri de fotbal contra legii accesului pe stadioane, oameni revoltaţi de jignirile permanente şi, cei mai dragi mie, cei ce luptă, în felul lor, paşnic, pentru Salvarea Roşiei Montana.
Nu-i mai punem la socoteală pe cei ce îl susţin pe Arafat, de acolo a pornit, dar cauza aceea a fost depăşită de tot şuvoiul actual.
Iar nemulţumiri, se vede, sunt acumulate o grămadă, pe toate planurile.
Ceea ce ar trebui să fie sugestiv pentru singura categorie pe care a reuşit să o mulţumească guvernarea actuală - ei înşişi.

- legat de insinuarea asta stupidă (cum că oamenii nu ar ieşi în stradă de capul lor), a venit şi zvonul că toţi cei ce ies primesc 1 milion pe seară pentru asta.
Toate-s vechi, şi în '90 se lansase denigrarea studenţilor din Piaţa Universităţii, cum că erau plătiţi de Ion Raţiu.

- aroganţa politicienilor care nu se domoleşte nici acum, ceea ce iarăşi spune totul despre ei : unul a numit protestatarii viermi, altul ciumpalaci, iar Baconski, pe care cv-ul îl recomanda drept intelectual, şi-a demonstrat 'arama', numindu-i 'mahalaua violentă și ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moștenitorilor Securității'

- prostia şi aroganţa unor proftirori care s-au gândit că acuma-i momentul, să se suie şi ei pe val şi să-i ducă mulţimea departe : Irinel Columbeanu şi Dan Diaconescu doi putrezi şi bogaţi (sic) dar şi politicianul Ludovic Orban s-au fluturat şi ei prin mulţimea de protestatari. Păcat că au scăpat fără măcar câteva bastoane pe spinare, ar fi fost ca într-o comedie bufă să-i cotonogească jandarmii.


Insă motivul de bucurie şi de optimism şi de redare a încrederii în capacităţile intelectuale ale românilor mi-e dat de interviurile cu oameni simpli din mulţime : de la suporteri la studenţi, de la medici la pensionari, de la birocraţi la directori, majoritatea celor intervievaţi vorbesc bine, au idei, au reacţie, gândesc şi vorbesc mai coerent şi mai expresiv decât toţi jurnaliştii, politicienii şi toate mutrele rutinante ce se perindă pe la televiziuni drept mari guru ai naţiunii.

Şi-n plus, încă o dată, manifestaţiile astea au dovedit că românii au umor şi sunt inventivi - s-au inventat o grămădă de sloganuri mai bune decât ideile pentru care publicitarii îşi iau lefuri frumoase.

Românii, între extreme : unii caractere dezgustătoare, aroganţi şi proşti, dar arivişti,
alţii inteligenţi, cultivaţi şi ironici.
Ghici cine-i sus în societatea românească de azi?

Sarlatanie, farsa, simpla greseala? Factura pentru servicii inexistente

Am primit ieri următorul sms de la un număr necunoscut (nu îl scriu aici că poate totuşi e o simplă confuzie la mijloc) :

' S-a emis proforma 47456 scadenta la 25.01.12 in valoare de 14.73 EUR. Fidelizare pana la 2 luni gratuite, detalii on-line. Hostvision'

Inutil să spun că nu am cumpărat nimic de la nici o firmă, că altminteri nu mă mai miram aşa.

Am căutat şi eu pe net, Hostvision e o firmă de 'Gazduire inregistrare domenii si web hosting'.

Poate e o simplă greşeală la mijloc, dar totuşi nu-mi plac greşelile care mă anunţă că am de dat bani.
Mai ales pentru servicii sau produse pe care nu le-am cerut şi de care nu am beneficiat.
Nu s-ar face vreodată o greşeală să te anunţe că ai câştigat la loto !

Nu vreau să sun la numărul de la care am primit sms-ul, cine ştie ce şmecherie e la mijloc.
E un număr cu 0788 - nici măcar nu ştiu ce reţea are prefixul ăsta?

Dar poate ştiţi voi ceva despre aşa sms-uri. Sau despre firma Hostvision.

Pro si contra - M-am saturat !

Poate e o caracteristică general umană, de animale pasionale ce suntem !
Sau poate că românii sunt mai iraţionali şi mai pătimaşi decât alte neamuri.

Cert e că m-am săturat de replica auzită în orice context - în familie, între prieteni, la muncă, în societate :
'aha, deci nu ţii cu mine, înseamnă că sigur ţii cu duşmanul meu !'.

Cea mai nouă aplicare a replicii ăsteia ce mă scoate din sărite e folosită pentru oamenii ce au ieşit zilele astea pe străzi.
Dacă scandează contra, atunci sigur sunt pentru USL, pentru ceilaltţi !
Prostii ! Iar cine crede asta se îmbată cu ceai !

IRITAREA nr 2 :
Şi tot legat de situaţia asta nervoasă din România de zilele astea, mă mai enervează o chestie : cei care strigă şi îi cheamă şi pe alţii să protesteze sau care scriu despre cât de nenulţumiţi sunt, cică se cheamă 'agitatori'.

REPLICI PE CARE IMI VINE SA LE URLU :

dacă nu sunt pentru X, nu înseamnă că sunt de partea 'duşmanului' lui X.
Pot să nu cred în amândoi, să-mi fie lehamite în mod egal de amândoi, să nu ţin la niciunul.
Să mă nemulţumească şi o opţiune şi opusul ei.
Să am calea mea, de mijloc.
Să vreau să fiu eu, cu opţiunile mele, care nu sunt nici ale lui X, nici ale lui Y.

Cât despre 'agitatori' ... turbez să fii numit astfel.
Să ţi se confişte până şi dreptul de a vorbi despre nemulţumirea ta şi de a încerca să-i trezeşti şi pe alţii mai la realitate!
Să fii numit agitator în loc de protestatar ?
Ce s-a întâmplat cu vorba asta, de ce a dispărut?
De ce mai nou e rău şi imoral să protestezi??

Urari si pentru colegii mei din judet

E încă început de an, deci îmi permit să mai adresez un set de urări personalizate, de data asta către blogării prahoveni, că doar nu îmi uitam eu tocmai conjudeţenii.

Într-o ordine oarecare :

pentru Waven - să nu îşi abandoneze încrederea în idei frumoase, poate îi va fi chiar urmat exemplul

pentru Dragos, adică 3ditorial - să îşi exerseze mai des ironia şi în scris şi în viu grai, dar şi continuarea frumoasei poveşti cicliste pe care a început-o anul trecut !

pentru Aditza - să nu se lase pe tânjeală, că Superblog anul trecut i-a adus o serie tare frumoasă, şi blogul lui ar merita să-l întreţină la fel de frumos

pentru Cojo - ei, aici urarea e mai puţin în legătură cu blogurile şi mai mult pentru evenimentul important din familia lui

pentru Bogdan Doicin - să îşi valorizeze cât mai bine noul domeniu cu articole pe tente psihologice, în special

pentru Haotik şi pentru Dana - aici urarea este şi pentru ei, dar este şi o dorinţă de-a mea, fiindcă tare mult mi-a plăcut atitudinea pe care au avut-o în cursul anului trecut, atunci când şi-au luat apărarea unul altuia şi au demonstrat ceea ce ar trebui să însemne a fi alături de jumătate, dincolo de orice ar zice oricine (rareori mai vezi comportamentul ăsta azi), le urez să îşi păstreze atitudinea asta, mai mult însă, mi-ar plăcea să mai regăsesc şi la alte cupluri solidaritatea asta (nu găsesc cuvântul potrivit)

pentru MihaelaDR - să îşi regăsească locurile ploieştene dragi, să ne mai vedem şi noi, sănătoase şi încrezătoare, şi să se reia proiectul RepublicaPloiesti (asta vreau şi eu)

pentru Adelin tizul meu - să-l aud mai vesel, mai ales după sesiunea de vară şi multă baftă şi cu noul blog (nu aveam totuşi cum să pun link către o casă neinaugurată)

pentru Rareş, adică Ghimpele - să nu uite să se şi bucure de adolescenţa lui, asta fiindcă e mult prea blazat şi mult prea matur pentru vârsta lui

pentru Tibi, adică Saikoo - muzici bune, stări şi distracţii şi încă un pic de B.B. King, dar să fie şi pentru mine un pic de B.B. King !

pentru Silviu, adică Errmy - să îşi mai exerseze ochiul fotografic, chiar are talent şi ne mai bucurăm şi noi de viziuni inedite ale locurilor pe care le ştim prea bine şi ne par banale

şi pentru Andrei din Comarnic - multă baftă la examene şi să reuşească acolo unde îşi doreşte, dar să îşi păstreze mândria locală, e o marcă proprie deja.

Ei cam astea au fost acum !

Ceata la malurile Romaniei. Multimi nemultumite. In sfarsit !

In România în sfârşit a ieşit lumea în stradă.
În multe oraşe, mulţimi de oameni mărşăluind.
Mitinguri neautorizate -fiindcă sunt 'spontan' organizate prin reţelele de socializare. In frig.

Mă bucură teribil să văd lumea în sfârşi reacţionând.
Mă înspăimânta ideea că nimic nu ne mai poate scoate în stradă,
că nimic nu ne mai înlătură apatia aia rău prevestitoare.

Da' acu' mă întreb şi eu dacă cei care au ieşit în stradă au idee pentru ce au ieşit, dacă au vreun obiectiv comun, dacă s-ar putea coagula vreodată într-o comunitate, dintr-o mulţime.

În prezent unii au ieşit pentru susţinerea lui Arafat. Îl admir teribil pe omul ăsta, iar pentru SMURD am donat şi eu amărăţii ăia de 2%.
Însă nu pricep ce înseamnă să ieşi pentru a-l susţine pe Arafat.

Alţii au ieşit ca să strige contra lui Băsescu. Ohooo, pot înţelege şi asta.

Mă întreb însă câţi au ieşit strict legat de ceea ce-i afectează direct, adică acea propunere a unei noi legi a sănătăţii.
Câţi dintre ei au înţeles sau ştiu baremi ce prevedea proiectul ăla.
Câtor manifestanţi le pasă de legile date.

E bine să spijinim şi un om, şi ideea de SMURD, dar sunt lucruri mai importante.
De pildă să reacţionăm contra propunerilor legislative ce ne afectează pe toţi.
Chiar dacă sunt mai aride decât domnul Arafat şi mai greu de înţeles decât ideea de a desfiinţa Smurd-ul.

Vreau să spun că pe mine una mă sperie mai mult ideea de asigurări medicale facultative, ceea ce înseamnă că la un salariu de mizerie voi fi asigurată doar contra răcelilor.
Contra cancerului ... Dumnezeu cu mila, că dacă n-ai salariu cât să-ţi plăteşti asigurarea facultativă ...

Şi tare mi-e că ideea asta va reveni, chit că acum au retras proiectul de lege.
Iar atunci nu va mai ieşi nimeni în stradă !

Duca-se pe pustii politicienii toti si capitalismul romanesc - protest la capatul dezamagirii

Salariile de profesor le ştiţi, profesorii sunt ăia pe care face pipi societatea :
că prea se dau culţi şi-s proşti de mor de foame,
că prea sunt plini de ei şi inutili societăţii, fiindcă nu ştiu să facă nimic concret,
că prea consumă bani de la buget fără să-i merite.

Profesorii sunt ăia de care râd de sus toţi maneliştii, toţi burtoşii, toţi 'patronii' tarabagii, toţi ăia de zvârlă cu bani în general.

Profesorii îs rebuturile societăţii, că n-au ştiut să facă decât să-nveţe.

Profesorii îs ăia la care ţipă societatea că nu le educă imbecililor odraslele, că ei n-au timp de asta, tre' să facă bani.

S-au scumpit trenurile, CFR-ul a introdus 'modernizarea' în preţul biletelor, nu ştiu dacă ştiţi.

Ei bine, eu n-am maşină - depind de CFR , deci depind şi de rutele şi de preţurile lui.

Şi adineauri mi-am făcut un calcul :
din salariul de profesor pot petrece 3 zile cu cazare, drum şi masă la Sighişoara (plecând cu trenul din Ploieşti).
Din TOT salariul dintr-o lună !

Să dea dracu-n când oi mai merge la vot, pentru o nouă iluzie !
Şi pentru ca un nou politician, de la partidul roz sau gri să ajungă sus iar eu să rămân tot în mizeria asta economică.

Să dea dracu'n replica 'ia-ţi încă un job, nu sta!' !
N-am o viaţă ca să mi-o petrec între două joburi, fără să am timp măcar să-mi mai dau seama unde-s eu între joburi !

Să dea dracu'n el de capitalism românesc în care toţi maneliştii nespălaţi şi agramaţi şi tupeişti şi imbecili şi agresivi şi limitaţi sunt sus într-o statistică a nivelului de trai.
Într-o ţară (că biata de ea n-are nici o vină, de vină sunt numai politicienii şi noi, că am tot tolerat) în care tot 'gunoiul' societăţii a ajuns în vârf şi s-a ajuns să se râdă de profesori sau medici.

Suntem cu susu-n jos, români, şi tuturor li se pare firesc !

Sunt într-unul din momentele în care mi-am pierdut motivaţia, nu fiindcă-s obsedată de bani sau statut material, ci fiindcă ce rost are o viaţă trăită doar ca să subzişti, dacă nu poţi face lucrurile ce îţi aduc bucurie şi de care eşti conştient că nici măcar nu-s mari extravaganţe?

O lună întreagă de muncă = 4 zile cazare + drum până la Sighişoara. C'est tout!

Recomand : mangaiati aceste forme, fie ele si fara fond

Cred că aţi auzit măcar o dată de chestia asta, care totuşi nu mai e ceea ce îi spune numele că ar fi.

In lumea de azi însă eticheta bate realitatea, brandul bate produsul,
iar teoria formelor fără fond e la putere.

Aşa se face că bine-cunoscutul raliu Paris - Dakar nu mai are astăzi legătură nici cu Paris-ul, nici cu Dakar-ul. Deşi sub acest nume îl ştie toată lumea, e ceea ce i-a creat legenda şi a stârnit interesul.

Iniţial s-a renunţat la condiţia ca raliul să mai plece din Paris. Eu aşa ţin minte.
De când a plecat din Lisabona (parcă din raţiuni financiare, atotputernicele), şi-a schimbat numele în simplul Raliul Dakar. Incă Se termina totuşi la Dakar.

Pe urmă însă, pe când cu o rebeliune parcă prin Mauritania, au scos şi Africa de pe listă, de teama atentatelor.

Aşa încât raliul cel faimos a ajuns să se desfăşoare în America de Sud.
Şi nu mai ajunge nici la Dakar acum.

Totuşi, nu i-au mai schimbat numele încă o dată, a păstrat titulatura de Dakar Rally.
Pentru a-şi păstra faima, fanii, pentru puterea brandului o dată creat.
Deşi acum forma e goală de conţinut.

Dar eu vă mărturisesc cu plăcere : chiar şi goale de conţinut, urmăriţi aceste forme, că merită !
Sunt transmise pe Eurosport pe la miezul nopţii, în perioada aceasta a anului se desfăşoară raliul. De data asta în America de Sud.
Chit că nu vă plac dunele, deşertul, sau preeria, sau ce-o mai fi.

Totuşi, peisajele Americii de Sud sunt spectaculoase, în sine aventurile merită văzute că-s ocazii rare şi pline de suspans chiar, dar mai mult decât imaginile legendare, raliul ... Paris-Dakar este o experienţă umană remarcabilă, cu testarea limitelor, cu încredere, cu nebunie de pasionaţi, cu stoicism şi tenacitate, cu bărbaţi ce se luptă cu piedicile naturii întocmai ca-n basme, unele readapatate modernităţii modernizate !


Eu în seara asta n-am să-l pot urmări, mi-a fost tare rău azi, aşa încât poate mi-l povesteşte cineva.

S-au facut romanii turisti, bravooo!

Deci (simt nevoia să încep stupid cu 'deci' fiindcă şi ceea ce urmează pare inexplicabil) în România se ştie, turismul e domeniu strategic.
Ce nu mă aşteptam eu (nu ştiu restul) era ca planul ăsta să reuşească !
Ori, dacă totuşi nu a reuşit ... explicaţi-mi voi mie următorul fapt :

eu an de an îmi cumpăr mersul trenurilor.
Au fost ani întregi în care nu l-am folosit deloc, dar faptul că am mersul trenurilor pe birou mă face să-mi domolesc conştiinţa apăsătoare de călător ne-călătorit.
Pentru cine nu ştie, chestia asta de care vorbesc e o cărticică ieftină (vreo 10 roni - cca 2 euro), tipărită, ce se reînnoieşte mereu prin decembrie.

La ce serveşte mersul trenurilor în România?
Simplu : la jocuri cu estimări de genul 'dacă în carte scrie că vine la şi 10 minute, atunci oare o să ajungă până la şi jumătate?'.

Bun, deci v-am explicat până aici de ce-s fană mersul trenurilor.
Şi-acum e rândul vostru.

De ce anul ăsta am mers la vreo 3 zile după lansarea noului mers al trenurilor şi ... de la agenţia CFR mi-au spus că e deja epuizat ?
Cică n-avea rost să încerc - nici la gară nu-l mai aveau deja.
Şi nici nu mai aduc, fiindcă s-au epuizat toate stocurile din ediţia de anul ăsta.

?!
De când a devenit deci românul aşa turist amorezat de ţara lui ?!
Iar Doamna Udrea ştie ?

Sa nu mai aud de critici catre bugetari

Există o serie de bugetari năpăstuiţi ca vai de mama lor, şi cu salarii şi cu respect şi cu program.
Da' lumea în general alege să-i invidieze şi să-i înjure.

No poftim de-un exemplu, să vă mai echilibraţi perspectivele despre cât de uşor e la stat.

La biblioteca judeţeană 'Nicolae Iorga' -despre care merită să mai scriu- doamnele nu au avut liber decât fix zilele declarate sărbători legale.
Iar ca favor ... sămbătâ, pe 24 decembrie (deci ajunul Crăciunului), li s-a permis să plece la orele 11 în loc de 13 !
Vineri, pe 23, au avut program absolut normal, în vreme ce tot oraşul duhnea de lume la cumpărături.

În schimb, la o altă bibliotecă ne-bugetară din Ploieşti, vacanţa de iarnă a început pe 22 decembrie şi se va sfârşi mâine, pe 9 ianuarie.
Să vă când am să ajung şi eu să returnez cărţile ...

Ideea ar fi să nu mai judecăm pripit şi în aceeaşi oală toate categoriile de bugetari, că m-am săturat să se vorbească de lenea şi salariile lor grozav de mari !

Ce a oferit Maica Rusie copiilor români

Lăsaţi-mă să fiu un pic nostalgică şi să vă ofer nişte poze !

Nu mă prea pot aduna azi, deci am să caut să fiu scurtă la vorbă.

Vrăji sau Vladimir m-a provocat să demonstez cu imagini ceea ce îi povestisem într-un comentariu. Spunea el că jucăriile de producţie autohtonă ale copiilor ruşi erau nişte 'gioarse' (frumos cuvânt!).

Ori eu am primit cadou de la Maia, acum mulţi ani, unul din cele mai estetice cadouri.

Nu erau cosmetice (pe vremea aia nu existau butaforiile numite cosmetice pentru copii.)
Nu era nici vreo păpuşă (tot pe vremea aia nu se purta să dai schelete numite Barbie la fetiţe.)

Era o maşinuţă albă, cum nu mai văzusem şi nici de-atunci n-am mai văzut alta.
Micuţă, vreo 7 cm, un soi de machetă mai degrabă.
Atât de mult m-a fascinat ... prima maşină la care se puteau deschide uşile, ba chiar şi portbagajul şi capota sau cum îi zice, avea şi 'motor', ba chiar şi bară de protecţie şi un număr de înmatriculare.

Aşa de frumoasă era încât am vrut să ştiu unde-i făcută.
Ei bine, în mijlocul mirajului americănesc (care ne fascina pe toţi pe atunci) şi al afluxului de chinezisme ... surpriză : maşinuţa mea de la Maia era produsă tocmai în marele URSS !

Îi spusesem lui Vladimir că am o super-jucărie Made in CCCP, nu ştiu de ce reţinusem că asta scrie pe ea.

Am pozat şi 'caroseria' ştanţată a maşinii, sper să se poată citi : TBLISI (parte a URSS atunci), made in USSR.

Bara de protecţie s-a mai estompat cu timpul.

Masurarea nivelului de blazare - pandemia prezentului

Majoritatea lucrurilor pe care le facem, multe dintre cele ce ne plac 'vorbesc' despre cum suntem în realitate.

Mă gândeam acum că-s unii de îşi doresc din ce în ce mai mult, mai mare, mai rapid, mai bogat etc
Tristeţea ironică a paradoxului este că toate astea îţi tocesc de fapt simţurile.
Cu cât o să ai o maşină mai rapidă, cu atât ai să uiţi plăcerea de a merge pur şi simplu.

Anul ăsta am petrecut Revelionul în aer liber, în centrul Ploieşti-ului. Pentru prima oară pentru mine aşa ceva.
Şi mi-am dat seama că-i simplu de cele mai multe ori să te bucuri.
Dacă mai ştii cum s-o faci !
Dacă n-ai pierdut de-a lungul timpului măsura numai cu perfecţiuni, superlative, eleganţe, opulenţe, extravaganţe, 'exoticării' !

Am avut parte de unul din cele mai frumoase Revelioane (în condiţiile în care eu am alergii la sărbători în general, de toate felurile).
Artificii frumoase, care mă ţineau un pic şi pe jar (deşi mi s-a explicat că temerea mea nu e justificată)
şi o Direcţia 5 ce mi-e dragă de ani de zile, cu liniile ei melodice sentimentale şi optimiste şi mai ales cu versurile potrivite pe vocea soliştilor, pe armonii şi pe sufletul meu naiv.

Cristi Enache, pe care îmi doream de mult să-l văd într-un concert, e chiar artistul pe care mi-l imaginam.
Îl asemăn eu cu Dave Gahan, cu dragul meu Dave, şi compliment mai mare la un solist eu nu ştiu să fac.
Cristi al Direcţiei 5 are vocea caldă la fel ca şi pe discuri, dar are dăruirea pe care o are şi Dave pe scenă, bucuria aceea de a cânta pe care n-o simţi la mulţi solişti.

Deci se poate, din puţine ingrediente să compui o bucurie pentru o seară :
în compania potrivită sunt de ajuns focurile de artificii şi o oră de cântare bună (sau mie atât mi-a fost de ajuns), în chiar centrul oraşului tău.

Oricum, a fost o bucurie să văd şi centrul oraşului atât de plin, niciodată nu am văzut atâta lume la noi - circulaţia a fost oprită şi practic oamenii reocupaseră firesc inclusiv şoseaua.
Vă pot lăsa şi două linkuri către două filmuleţe pe youtube (ce nu îmi aparţin), văd că Aditza nu a considerat pozele suficient de bune cât să posteze şi el câteva :
Direcţia 5
şi artificiile revelionului 2011-2012 Ploiesti.

Urari personalizate pentru cativa blogari

Dintre blogurile cu care încerc şi eu să ţin pasul la lecturi (pe care implicit le şi recomand) că tot suntem iarăşi la un început când se iau decizii şi se re-evaluează direcţii, le urez şi eu, fiecăruia în parte, după cum urmează :

lui Nice (de la care am şi preluat ideea asta, cu cerere aprobată) îi urez să i se întoarcă înmulţite senzaţiile şi culorile şi reveriile pe care le oferă la ea pe blog
lui Aliceee, fiindcă şi-a stabilit deja lista de dorinţe şi a făcut-o publică, să i se împlinească tot mai multe dintre ele şi-apoi să ne povestească şi nouă, că doar despre asta-s blogurile !
lui FJ13 (am să o includ aici şi nu la prahoveni, cred că ştie ea de ce) să îşi păstreze privirea ironică spre lucruri şi atitudinea stoică în viaţă, mulţi ar trebui să le învăţăm şi noi

lui Adrian Georgescu, de fapt lui ca reprezentat al gazetarului cu talent şi al presei adevărate -redută tot mai restrânsă, să readucă tot mai mulţi cititori către calitate, către miez, către cuvânt, către bucuria descifrării jocului cu vorbele

lui Raul ceva motive noi de încredere în viitorul locurilor la care ţine atât
lui Mircea o lume cu mai puţine măşti, mai firească, deşi atunci mi-ar fi dor de analizele lui fine de psihologie comună despre de-mascarea comportamentelor noastre

lui Mihai, adică Umograf, să colecţioneze tot mai multe dovezi de frumos şi bine, din toată ţărişoara asta, dacă se poate, nu doar din cele 2 regiuni ce îl definesc pe el
lui Pato să aibă rezultate atât de bune la facu încât să petreacă vacanţe multe pe munţi, ca variaţiuni ale Dunării lui

lui Schtiel şi lui VizualW să întâlnească în realitate cât mai multe imagini la fel de magice precum cele pe care le selectează dintr-o lume virtuală
lui Sudessa, fiindcă apreciază atât de mult cochetăria şi eleganţa, să le
lui Danap cât mai multe veşti bune de anunţat, evenimente culturale de degustat şi-apoi de comentat şi răspândit

Iar mie mi-aş dori o cât mai bună relaţie cu timpul şi sporul, astfel încât să pot citi şi afla câte ceva despre cât mai multe, aşa cum reuşeşte miraculos RudolphAspirant !

Mai sunt şi alţii, din păcate însă anul trecut blogul meu de suflet, RepublicaPloiesti, s-a închis. Sper într-o revenire, şi ştiu că nu doar eu !

Retrospectiva 2011 si previziuni 2012

Nu ştiu de ce ne purtăm mereu atât de urât cu anul ce trece, de parcă ne-am grăbi spre neant.

2011 ... să vedem câteva caracteristici, nu musai 'cele mai', fiindcă mă irită noţiune asta :
pentru mine a fost un an rupt nebuneşte în două jumătăţi (n-o să scriu aici despre mine însă),
pentru Ploieşti a însemnat un stadion nou,
pentru România a fost dezamăgirea că românii sunt de plastilină, nu reacţionează la nici o măsură ce se ia împotriva lor, sunt apatia întruchipată,
pentru învăţământul românesc a însemnat un an în care s-a vrut să se mai arate un pic sperietoarea,
pentru lume a însemnat sfârşitul unui război , încheiat neclar şi dus în zadar - cel din Irak,
pentru blogosferă a însemnat bloguri frumoase dar şi valuri prin încăierări de 2 câte 2,
iar pentru blogosPHeră a însemnat tentativa de a organiza o comunitate ... de români, deci grea tentativă (iar 'curajosul' e Waven).

Câştiguri pentru mine?
Am avut mai multe experienţe în premieră,
am învăţat chestii noi din varii domenii (ceea ce nu înseamnă că m-am maturizat),
m-am reataşat de România într-un mod firesc, vizitând-o,
mi-am amânat câteva dorinţe,
şi mai ales nu mi-am pierdut bucuria de a încerca, de a vedea, de a auzi, a afla.

M-au dezamăgit câţiva oameni, am dezamăgit şi eu la rândul meu,
am aflat că nu trebuie să încerci să-i mulţumeşti pe ceilalţi în ciuda propriilor dorinţe.

Am şi oameni ce m-au ajutat anul ăsta şi cărora le mulţumesc, doi în special.

Despre pierderi nu vreau să vorbesc aici.

Previziuni 2012 ?
Păi fiindcă vorbeam despre dorinţe amânate, nu ştiu dacă anul ăsta am să ajung în Roşia Montana,  una nealterată de noi săpări hrăpăreţe.
Aşa încât legat de RM, dar nu numai, de lumea în care trăim, o singură previziune, nu pesimistă, ci realistă despre 2012 :
'And so we're told this is The Golden Age
And gold is the reason for the wars we wage'

Sunt versurile unui cântec (ce are deja aproape 20 de ani) şi-un adevăr pe care sper ca toţi mai mulţi să-l conştientizeze, pentru a putea schimba ceva la direcţia asta perdantă , în care materialismul e tot ceea ce contează şi în numele căruia călcăm unii pe alţii.

Cum incepe Noul An la romani - cu demolarea vechiului

Să fim mai buni o zi din an, mai optimişti o altă singură zi ... cam aşa poţi rezuma Crăciunul şi Anul Nou.
Aş prefera să fim mai degrabă răi o singură zi şi pesimişti o altă singură zi, decât aşa.

În schimb, adevărul e că suntem neschimbaţi chiar şi în prima zi a noului an, vorbăria goală e pentru seducerea naivilor şi pentru adormirea conştientului propriu.

Iaca exemplu, ştirea lui 1 ianuarie 2012 pentru mine :
http://www.ziare.com/stiri/accident/o-cladire-de-patrimoniu-s-a-prabusit-la-obor-1142623
Exemplul ăsta poate fi folosit şi pe post de 'vai de halul lui de jurnalism!'.
Dar din păcate asta nici măcar nu contează în cazul de faţă.

Monumentul istoric protejat sub statutul de anonimat de către jurnalist este Moara lui Assan.
Construită în anul 1853, e ceva ce orice comunitate normală nu ar şti cum să păstreze mai bine.
La noi însă e într-o stare avansată de degradare de ani de zile.
Acum doi ani, pe vremea când mergeam destul de des în Bucureşti, unul din drumuri a fost destinat special vizionării unei expoziţii fotografice Moara lui Assan, în speranţa sensibilizării publicului faţă de situaţia nefericită în care se afla.

Azi însă, oamenii muncii din Bucureşti n-au ţinut cont nici de sărbătoare legală, nici de început de an şi au ieşit la ... muncă.
Au tăiat una din grinzile de susţinere (pentru a o vinde la fier vechi, ce altceva?) şi astfel unul din pereţi s-a prăbuşit.

Nu fiindcă ţin eu atâta la istoria mută prezentă lângă noi - cea regăsibilă în arhitectură, ci fiindcă aşa am învăţat eu că se termină orice poveste bună, despre o lume ideală :
sper ca zidurile Morii lui Assan să se fi prăbuşit peste ticăloşii ce furau de-acolo !
şi în general sper ca zidurile să-i prindă sub ele pe cei ce încearcă să le dezintegreze.


Rămân şi eu cu o nedumerire : cum e protejat în România un monument istoric, în afară de o semnătură pe un act ce îi acordă această titulatură?
Ce înseamnă de fapt monument istoric pentru mentalitatea românului? Ceva ce trebuie să se protejeze de la sine? Sau ceva ce trebuie să se refacă tot de la sine după ce a fost lăsat spre vandalizare?

Aveţi un link aici către un site interesant unde găsiţi şi despre Moara lui Assan