Săptămâna asta se rezumă în mod egal şi în mod contagios între mine şi pc-ul meu.
Trei zile nu mi-a mers el, trei zile nu i-am prea mers eu lui.
De fapt, de vreo câteva zile nu prea merg decât pe-o stare de melancolie, sau de blazare, sau de meditaţie, sau niciuna din astea dar undeva între ele.
Fără vreun motiv evident pentru a mă simţi astfel.
Dar şi fără vreun motiv evident de exuberanţă - vara aproape s-a dus, căldură nu prea mai e pe cât am eu nevoie pentru mersul către munţi de care am nevoie. Iar cineva s-a decis să arate că e demn de a fi numit neserios şi mă va lăsa să călătoresc de una singură.
E o senzaţie bizară şi agasantă, de parcă aş fi între două trenuri -
pe primul l-am lăsat în urmă cu impresia că l-am pierdut,
pe cel de-al doilea îl aştept dar întârzie,
şi pe un peron din Nowhereland măsor paşi inutili cu nerăbadare, dar când mă întorc pentru a relua paşii în sens opus încetinesc simţind că am ratat ceva, că dacă nu coboram din primul tren aş fi fost mai departe acum ...
nu între două trenuri.
N-am nimic împotriva aşteptării.
Dar de mică m-a iritat să schimb trenurile.
Mie nu-mi plac decât trenurile directe !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Lasa ca vacanta binemeritata, te va pune intr-un Express, fara oprire. Cuseta inclusa.
Da, ne-ar placea tuturor o viata cu senzatie prelungita de vacanta, cu stil ca in trenul Orient Express si cu viteza sporita prin haltele cu suparari ! Depinde mult si de noi, asta uitam deseori. :)
Şi monotonia te-ar exaspera...
'Trei zile nu mi-a mers el, trei zile nu i-am prea mers eu lui.' sună foarte bine și câteodată mi se potrivește de minune.
Adelin, da, ai dreptate. Tocmai de-asta resimt agitatia asta usoara, ca si cand ma nemulteste cam totul, nu-mi gasesc locul ...
Cred ca daca as sti ca mai dureaza vremea calda inca doua luni m-as linisti. Sau poate nu. :)
Zodrac, ma bucur ca mi-ai inteles starea. Desi sper sa nu avem parte prea adesea de ea.
Hm, din pacate nici eu nu am fost suficient de norocoasa sa gasesc bilet la un tren direct. Iar opririle in garile mici si prafuite chiar sunt iritante. Calatoria e insa lunga si plina de neprevazut...
Nice, daca nepravazatul ar implica o lume eleganta, manierata, atunci as fi de acord cu toate schimbarile de tren.
De obicei sunt optimista, dar acum cred ca am intrat sub o luna mai sceptica de felul ei ce ma indeamna sa cred ca norocul se gaseste doar in trenurile directe, iar nepravazutul dintre nu inseamna decat amanari, iluzionari ... cred ca ma intelegi.
Vorba ceea, astept luna din provincie ! ;)
Trimiteți un comentariu