Rege pentru o zi, la Baia Rosie, in statiunea Slanic. Daca meriti si tu ...

Tot sunt în vacanţă şi asta are să fie cam singura postare pe o săptămână ...
De data asta am să vă ofer cu zgârcenie şi trei poze,  fiindcă vreau să vă puteţi da seama cât de bine m-am simţit weekend-ul ăsta, într-o mini-vacanţă.

Cu o mini-călătorie către Slănic Prahova, mai precis către resortul Baia Roşie.

Eu ca individă sunt genul Cenuşăreasă - ador călătoriile, drumeţiile, dar cu rucsăcel, cazare pe la pensiuni.

Ei bine, de data asta a fost contrariul. Am plecat către Baia Roşie cu oarece reţineri, că n-am să mă simt în largul meu, fiindcă nu era genul meu de destinaţie. Resort de patru stele.
M-am întors suprinsă de propria-mi reacţie : aflaţi că până şi Cenuşăreasa poate să trăiască precum o prinţesă, nu face nazuri la confort.
Hai că vă detaliez ingredientele unui weekend cu adevărat reuşit.

Hotelul Baia Roşie se află în Slănic, adică la 39 km de Ploieşti. Cam o oră de mers. Există şi microbuze la fiecare 45 de minute. Pentru cei ce vin cu maşinile au şi parcare.

Iar accesul e uşor, căci resort-ul este amplasat chiar pe drumul judeţean.

Poate vreţi să ştiţi ce se poate face în Slănic.
Păi au oamenii câteva atuuri :
salina, cu baza de tratament, pentru cei cu probleme respiratorii e chiar recomandarea medicului

zonă frumoasă, dealuri verzi, deloc greu de urcat; iar un pic în sus pe deal ajungeţi să simţiţi şi aerul acela de verdeaţă după care eu una râvnesc an de an

vreme numai bună, caldă zona, dar fără canicula oraşului.

De ce tot numesc Baia Roşie resort şi nu hotel?
Simplu : fiindcă nu-i doar un hotel.
Aveţi piscină acolo, aveţi chiar şi un lac sărat.
Apoi aveţi spaţiul de joacă pentru copii, puteţi să-i lăsaţi acolo în siguranţă, au unde să-şi consume energia.
Au chiar şi posibilitatea de a se plimba pe ponei prin incintă, asta mie îmi sună tare fain.

Desigur, majoritatea merge pentru plajă, pentru piscină, pentru efectele benefice ale apei sărate.

Eu n-am însă voie la soare, plajă, bronzări. Prin urmare sunt dovada că şi fără stat la soare tot găseşti moduri de a-ţi petrece reconfortant timpul în Slănic.

Noi pe când am ajuns sâmbătă am şi nimerit o ploaie. Iarăşi norocul zonei : ploile se pare că nu ştiu să dureze pe-acolo, şi nici nu vor să strice temperatura.
Aşa încât deja pe la orele 16 plecam, pe o nouă porţie de soare, către dealurile din jur. Bucuria a fost că soarele revenit după momentul de ploaie a furnizat şi căldură din belşug, de parcă n-ar fi plouat între timp.

După ce te întorci din drumeţie plăcerea de a avea la dispoziţie o cameră luxoasă e amplificată :
aveţi aer condiţionat în cameră, iar în şifonier găsiţi cam tot ce vă trebuie ca turişti uituci : halate şi papucei, ba chiar şi perii pentru haine şi pantofi. Iar la baie aveţi până şi foehn.
Mini-barul din cameră prinde şi el bine de tot. Eu una, dacă tot n-am onorat barul de jos, am ales să consum de la mini-barul din cameră o votcă, se achită la plecare.

Tot în Slănic, ceva mai sus, dacă vreţi mai multă agitaţie, aveţi cealaltă posibilitate : Baia Baciului. Iarăşi plajă, iarăşi lac şi nebunii acvatice. Dar mai ales, după gustul meu, nişte foişoare foarte faine.

Eu una prefer locaţiile mai restrânse.
Resortul de la Baia Roşie îmi pare ideal pentru familii venite cu tot cu copiii, dar şi pentru cupluri de doi.

Ca una pasionată de arhitectură (inclusiv peisageră şi decoraţiuni interioare) am găsit tare interesantă tematica resortului - toată grădina este plină de statuete, miniaturi din mitologie.
Culmea însă că nu am resimţit nici o atmosferă grecească însă, doar una aristocrată.

Până şi fundalul sonor e unul rafinat, pe placul oricui are bun-gust. Eu am propus să dansăm un pic pe terasă, da' am fost temperată acru că nu ne pricepem. Aşa că am ascultat Pro fm Gold în mod sedentar.

Momentul ăsta cu dansul refuzat a fost seara, când  am luat cina pe terasă. O adevărată plăcere din nou.
Nu-s gurmandă, aşa încât dacă vă recomand ciupercile sote credeţi-mă că-s delicioase. El vă recomandă îngheţata.

Singurul lucru lipsit de confort din Baia Roşie e agitaţia ospătarilor care îţi vor şuti farfuria de sub nas de cum ai înghiţit ultima bucăţică. Însă asta ar trebui să vă dea o idee despre faptul că terasa e aglomerată, nu e vreme de ocupat o masă aiurea, mâncarea bună are căutare.

Iar dimineaţa veţi beneficia de un bufet suedez. Pe care l-aş numi regal, atât de diverse sunt felurile oferite. Zău că nici nu-mi dădusem seama până acum câte se pot mânca la micul dejun !
Mă declar mai mult decât încântată să pot servi lapte cu cereale şi prăjiturele, ba chiar să am de ales între lapte cald şi lapte rece. Pe alţii îi vor încânta felurile mai consistente, sunt din belşug.

Ceea ce mi-a rămas în minte ca emblemă pentru Baia Roşie?
Ei bine, cuverturile umbrelelor de la terasă care sunt aproape nişte mătăsuri drapate de culoare grena, de o eleganţă deosebită. Nu mi-am dat seama cum sunt prinse, dar când v-am spus că m-am simţit precum o prinţesă luând masa în decorul ăsta n-am exagerat.

Şi-o ultimă amintire din weekend-ul acesta. Ce poţi face la Baia Roşie dacă afară plouă?
Banalul uitat la teve desigur.
Însă noi am preferat o alternanţă a celor două răsfăţuri pe care oamenii de acolo ţi le oferă :
biliard şi ping-pong.
Vă spun că deşi a fost prima oară când am ţinut o paletă de ping-pong, suprinzător mai slab m-am descurcat tot la biliard. Dar nici n-am mai văzut pe nimeni să aibă atâta noroc la bilard, ţinteşti bila spre buzunarul stâng, ratează şi pică în cel drept !

Pe scurt : mi-a plăcut, m-am simţit bine, iar eleganţa oferă confortul căutat într-o vacanţă.
În interior n-am făcut poze, va trebui ori să mă credeţi pe cuvânt ori să vă convingeţi chiar din fotografiile pe care le găsiţi aici de luxul resort-ului.

Însă câteva dovezi despre tot ce v-am povestit vă las mai jos, din pozele făcute de noi doi pe-acolo.

(tot spusesem că voi avea şi eu o Life in pictures săptămâna asta.)