Tipic eu. Pentru ploiestence vechi si noi : picturi murale si barmani faini

Vara asta, pornind pe indiciile date de reclama teve (Suntem copii ... cu ochii vă urmărim ... Nenumărate flori şi palate / Să avem noi mâine aur şi paine / Voi sunteţi nişte eroi / Dar într-o zi şi noi) , am întrebat pe la cât mai multe terase de sticla aceea clasică de Pepsi, amintire din ultimii ani de comunism.

Ieri am ajuns (şi) pe Bulevard, aşa încât am intrat şi la K's Pub. Ajunsesem la doi paşi de bar când deja am văzut, expuse foarte estetic, într-un stativ de lemn, cele 4 sticle de colecţie scoase de Coca-Cola.

Nu mai avea deci nici un rost să mai întreb dacă au Pepsi.
Însă după ce am nimerit cu privirea peste barman ... nu mai avea nici un rost să nu întreb ceva. Orice.
Avea băiatul nişte ochi mai de colecţie decât orice ar colecţiona Cola sau Pepsi  ! E-adevărat că mie-mi plac tunsorile regulamentare, dar barmanului de la K's tunsoarea asta milităroasă îi punea încă şi mai şi în evidenţă albastrul cela magnetic. Cred că ştiţi genul de privire : iris mare peste care dacă ai nimerit e ca şi cum ai plonjat în ochii omului, că ai uitat de toate dimensiunile spaţio-temporale.

Considerând că n-or fi fost lentile (în scopul unei prestanţe profesionale cât mai inubliabilă), felicitări genelor biologice ale tipului !


Mai departe însă, că ziua mea haioasă a continuat.
mi-am amintit de o discuţie cu Mihaeladr despre amintirile noastre cu Ploieşti-ul.
Şi cum eram prin preajma fostei Policlinici cu Plată, am intrat să văd dacă au păstrat tavanul cel pictat.
Clădirea (nu ştiu ce o fi adăpostit iniţial, dar e una din cele mai aristocrate rămase în oraş) a fost renovată cu bun gust şi de curând deschisă ... tot pe post de centru medical cu plată.

Intru eu să cercetez tavanul însă normal că fiind vorba de mine nimic nu-i atât de simplu cum pare iniţial.
Eu în zilele caniculare port fie şapcă, fie pălărie (dacă vreau să merg la echitaţie).
De data asta aveam ţinuta safari (aşa mi-am denumit-o) care merge asortată bine cu o şapcă.

Problema era însă că, la ţinuta cu şapcă, pentru a putea dibui dacă un tavan e pictat au ba, nu merge cu o ocheadă simplă - privirea se loveşte de cozorocul şepcii. Tre' să ridici nasul şi să priveşti direct tavanul.

Aş fi intrat cu nasul pe sus în holul centrului medical dacă ăia nu mi-ar fi rezervat o surpriză : în locul fostei mari săli de aşteptare în care nu stăteau decât pacienţi pe scaune, acum încă de cum intri te loveşti de recepţie şi de vreo 3 domnişoare ce te iau în plin cu 'Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?'.

Am bolmojit ceva de-o consultaţie, da' tot nemulţumită eram, că doar nu puteam ridica pur şi simplu capul spre tavan în timp ce tipa vorbea cu mine.
Aşa că am întrebat, acolo, şi de-un orar, i-am spus mulţumesc tipei şi, cu o idee venită pe loc, m-am retras precum pisica, făcându-mă că mă gândesc intens dacă mi-or conveni sau nu preţul şi orarul consultaţiei. Şi-n timpul ăsta, din colţul unde stăteam, am aruncat câteva priviri (gânditoare, vezi bine!)spre nişte margini de tavan.

Aşa încât vă pot anunţa acum : tavanul centrului medical e încă pictat, are şi toate stucaturile acelea impresionante, doar culorile păreau mai vii în amintirea mea - acum sunt pastelate bine.
Oricum, renovat cu măiestrie şi respect pentru valoarea arhitecturală a clădirii !


Acum scriind despre asta mi-a venit şi soluţia cea mai bună : trebuia să fi întrebat de-o consultaţie la psihiatrie, apoi puteam privi direct tavanul cât vroiam !

p.s. Pentru cei curioşi de adevărul celor 2 întâmplări de'ale mele chiar vă recomand să mergeţi să vă convingeţi la K's Pub. Cereţi-i lui surreal-blue-eyed-boy un Pepsi, că şi aşa nu au, deci nu intraţi nici la cheltuială.
Ah, iar consultaţia la Alfa Medical Center e 85 de roni.