Shakespeare demitizat. Astazi - Othello.

În ultima vreme am reînceput să citesc. Statul cu nasul în atâtea cărţi a dăunat statului cu nasul în internet, după cum se vede. Însă merită.

Am petrecut o perioadă întreagă numai cu Shakespeare, o adevărată cură.
Nu-mi place, dar am avut câteva revelaţii care totuşi ţin de cultura geenrală, aşa îmcât am să vi le împărtăşesc şi vouă.
Astăzi despre Othello.

Othello îmi pare a fi cea mai bună piesă a englezului, singura ce are personje închegate, motivate psihologic. Ştiu că sună a blasfemie, dar asta e, aşa îmi pare mie că restul pieselor sunt 'uşurele'.

Revenind la Othello, am avut revelaţia că omul era bătrân.
Ştiam că e întruchipat pe scenă ca fiind negru şi deci, chipurile, urât.
Ceea ce e o prostie. Omul era Maur, ori din câte ştiu eu maurii nu erau chiar atât de negri, sau cel puţin aşa îi ştiu eu portretizaţi, ca fiind mai degrabă măslinii însă cu părul, sprâncenele şi ochii de un negru tăciune.
Şi fiind bărbaţi frumpşi în general, tocmai fiindcă aveau trăsături ferme şi inspirau hotărâre.
În fine, astea ar putea fi doar şabloane estetice.

Însă bătrân abia acum am aflat că era, citind piesa.
Acum nu mă înţelegeţi greşit, nu-s tocmai eu cea care să vorbeasă despre vârstă (sau diferenţele de ani).
Doar că aspectul ăsta nu mi-era cunoscut din dramatizările piesei, se insistă numai pe diferenţa de rasă dintre cei doi.

Desdemona nu era nici ea o culme a înţelepciunii, chiar dacă era o femeie devotată şi în iubire şi în prietenie.
Probabil am să revin la piesa asta cândva, fiindcă are multe substraturi.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi are idei preconcepute ce îi sunt risipite la anumite lecturi.
La mine se pare că Shakespeare a cumulat o grămadă de astfel de idei false, chipurile din cultura generală, pe care acum mi-o contrazic citind efectiv operele.
Ceea ce v-aş dori şi vouă, nu musai cu Shakespeare.