Deşi se dansa la greu pe vremea copilăriei mele - aşa te apropiai de fata care îţi plăcea, invitând-o la un blues.
Mi-am amintit de chestia asta tot auzind o reclamă difuzată de Wylfm unui club pe nume Opium.
N-am fost niciodată în clubul cu pricina, nu-mi place nici localizarea sa şi nici denumirea (pentru mine ar fi mai potrivit un loc numit, să zicem, 'Înc-o duşcă').
Şi oamenii ăştia se tot laudă ceva de genul joi - latino, vineri - karaoke, sâmbătă - chill out , dar duminică ... avem seară de blues.
Tare mă munceşte curiozitatea ce or înţelege oamenii ăia prin 'seara de blues'.
Cântă deci B.B. King ? Să cred eu că sunt ploieştenii dedaţi la aşa muzici ?
Sau oare, nostalgici după vremurile de altă dată, oamenii de la clubul ăsta difuzează muzici pentru exersarea simţurilor tactile sub denumirea -total improprie- de blues?
N-am nimic contra simţului tactil exersat pe muzici lente sub lumini discrete, dar mă bufneşte râsul când astea-s folosite ca 'tactici' (sic!) de agăţat. Rezultă astfel scene de-un romantism nestăvilit şi replici gen 'pune băi şi-un blues!' (s-o invit pe Maricica la dans, că sunt prea nătărău să mă apropii de ea altfel).
'blues'-ul în viziunea lui Gheorghiţă : (îmi place mult slow-ul ăsta, nu cumva să se înţeleagă altceva)
şi blues-ul adevărat, de la mama lui de muzică neagră : (bijuteria asta de cântec am auzit-o prima oară la Wylfm)
Dacă a ajuns cineva pe la Opium poate îmi spune şi mie care dintre cele două genuri de muzică e difuzat duminică seara.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu