Ziua mea de azi văzută seara nu e aceeaşi cu ziua mea de azi întrezărită dimineaţa

Când ai apucat de ţi-ai făcut un blog ţi-ai asumat şi o responsabilitate. Să-l îngrijeşti, estetic, să-l pliveşti de buruienile anonime ce sar cu ocări, dar mai ales să-l resuscitezi aproape zilnic în măsura în care lumea de azi moare un pic între fiecare calup de informaţie vitală preţ de o efemeritate.

Câteodată însă n-ai subiecte.
Alteori n-ai timp.
Uneori n-ai inspiraţie.
Iar alteori dă buzna câte o veste de la vreun prieten sau vreo rudă şi orice chef de blog o tuleşte ruşinat.

Astă-seară am fost la un blogmeet. O nouă întâlnire a prahovenilor.
I-am reîntâlnit pe Waven , pe Dragos 3ditorial , pe Tibi , pe Bogdan Cojo , pe Vali Ovidiu , pe George sau Jorje , pe Haotik. A lipsit Aditza.
A fost şi Kriogen prezent, dar cunoştinţă poate apucăm să facem data viitoare.
Şi-au mai fost Dana şi Livia.
Avurăm şi un invitat de data asta în persoana lui Chinezu.
N-o să vă spun ce s-a băut.
De fapt, n-o să vă mai spun nimic în seara asta.

Sunt unele zile şi unele veşti care te fac să pricepi că mare parte din ceea ce facem sunt inutilităţi pe care le facem noi să pară importante. Lucruri ce vin şi se duc, indiferent câtă emfază le acordăm.
Să-ţi fie oamenii dragi sănătoşi, asta e ceea ce contează cu adevărat; pe urmă avem pe ce broda zâmbete, băute, glume, poveşti, amintiri, minciunele.