Ce oferim in schimb pentru ceea ce primim, proiecte diabolice vs sensibilitate

miercuri, 21 septembrie 2011

Poate fi plin internetul de comentarii despre subiectul ăsta, eu tot vreau să scriu despre el. Fiindcă m-a mişcat dintr-o amorţeală blazată.

Mai mult decât atât, ieri un scurt dialog m-a făcut să înţeleg că degeaba lasă toată lumea link-uri, dacă nu le şi comentează un pic, rămân penibil de inutile.
Am intrat într-un magazin şi prima vânzătoare îi spune din senin celeilalte : 'nu-mi iese din minte reclama aia de la Cosmote, cu bătrânul şi flurele.'
Replica venită a fost pentru mine total neaşteptată : 'şi mie îmi place, dar nu înţeleg.'

Eu una sunt avidă după reclame, genul care nu schimbă canalul la publicitate.
Nu le urmăresc din motive informative şi nici nu cumpăr produse sau servicii în urma reclamelor.
Pur şi simplu îmi plac.

Când am văzut prima oară reclama cu bătrânul tată întrebându-şi fiul de 3 ori ce este fluturele ce le dădea târcoale am avut cel puţin o strângere de inimă.
Am fost atât de acaparată de implicaţia gesturilor încât nici nu am remarcat la ce se face reclamă.
Oricum eram convinsă că e vorba despre o campanie socială de sensibilizare în privinţa Alzheimer-ului. Când colo, reclama este la o firmă de telefonie mobilă, la Cosmote, cu morala că vorbim prea mult, dar ascultăm prea puţin.

Cred că e una din cele mai de impact reclame pe care le-am văzut.
Bătrânul tată care, anticipând degradarea sa cognitivă încearcă să îşi testeze fiul, să vadă cât se va putea baza pe ajutorul său în momentul în care va ajunge să depindă, fie şi cu întrebări banale, de el.
O anticipare a schimbării rolurilor, a copilului-ajuns-adult ce va avea responsabilităţi de părinte pentru propriul tată reajuns la vârsta copilăriei neştiutoare.
Un test pentru câtă răbdare va putea oferi copilul, la rândul lui, celui ce i-a oferit atâta răbdare şi grijă în urmă cu zeci de ani.


Am intrat un pic pe youtube să caut clipul cu pricina şi am găsit acolo informaţii interesante.
În primul rând spotul publicitar este doar versiunea în română a unui scurt-metraj, având chiar acelaşi regizor grec.
Apoi m-au uimit câteva comentarii injurioase la adresa reclamei.
Exceptez tinerii care, din prisma vârstei, au impresia că le ştiu pe toate şi au tendinţa de a nu arunca decât vorbe tari.
Un comentariu însă ce mi-a atras atenţia era revoltat depistând în reclamă proiectul Monarch pentru controlul minţii şi având ca simbol fluturele. Habar n-aveam de proiectul ăsta. Dacă minţile ar fi controlate doar prin fluturi ... eheee, la cât de puţini fluturi au mai rămas n-am prea avea temeri.
Însă mai multe comentarii erau dezgustate la ideea unui soi de şantaj emoţional pentru a vinde un produs.
Eu v-am scris mai sus cum percep eu această reclamă, ce sensuri i-am găsit şi ce implicaţii majore mi-a părut a declanşa, cel puţin pentru mine într-o manieră de mare impact.

Nu înţeleg o chestie : reclama cu tatăl bătrân, copilul său adult şi fluturele este şi bună şi frumoasă.
De ce să fim opaci la lucrurile astea?
Nu putem prelua doar ideea bună şi frumoasă dintr-un lucru şi să neglijăm contextul ?
Chiar trebuie să rejectăm totul doar din obsesia de a gândi cu capul nostru şi de a nu fi manipulaţi?
Păi cum mama noastră gândim cu capul nostru de creaturi superioare ce suntem din moment ce nu putem separa nuanţe? Din moment ce, din pricina încrâncenării raţionale (sic!) de a nu ne lăsa manipulaţi, ajungem atât de reci, de seci, de detaşaţi, încât ne aruncăm la coş reacţii simple umane precum emoţionarea, grija, compasiunea, empatia?

Aici găsiţi filmuleţul original al regizorului grec.

7 comentarii:

Aliceee Traveler spunea...

Mie mi-a placut mult reclama asta,prima data am vazut-o chiar de ziua mea, si maica-mea ne-a atras atentia, apoi am revazut-o de mai multe ori!E drept, nici eu nu stiam ca e la Cosmote, nici acum nu stiam daca nu citeam la tine! Imi place ideea in sine, oricum pt mine nu conteaza la ce face reclama fiindca de obicei nu ma iau dupa ele :) Daca imi place, imi place si gata, nu trebuie sa imi placa si produsul! Cand imi amintesc o reclama imi amintesc despre ce era vb si ce imi placea la ea, nicidecum nu-mi amintesc ce produs ne vindea de fapt!

Anonim spunea...

as fi zis ca indiferent de e reclama, indiferent ca e strategie de relatii publice a vreunei institutii de stat ce facea promovare tv a vreunei campanii sociale nationale (ce aveam eu in minte trimitea la alzheimer si alte deficiente ale mintii odata cu trecerea vadita prin timp si fireste ar fi comportat amestecul ministerului sanatatii) ar trebui premiata undeva, la concurs de gen-reclame-, sau la premii aptr. dar, nu mai zic asta, cand scenariul profund cum l-am vazut eu, e asociat cu un agent tot mai important pe nisa de piata a telecomunicatiilor, atat de importante la nivel tot mai strategic!

Bogdan spunea...

Reclama este excelenta. Poate nu la telefonie mobila, dar este una pe care nu o poti uita usor. In peisajul TV cu reclame expirate si stupide, este o speranta pentru mine ca poate nu vom mai da pe alt canal cand incep reclamele.
Am invatat sa nu ne mai lasam usor impresionati de sentimentalisme pentru a putea supravietui in societatea asta din ce in ce mai denaturata.

Fetita Junglei13 spunea...

Reclama m-a dus cu gandul din prima la clipul acesta:
http://www.youtube.com/watch?v=4yy8sTMp9Ss&feature=player_embedded
si zau, daca te mint, dar mi se pare ca in loc sa trezeasca ceva in oameni, a trezit altceva.

Anonim spunea...

si pe mine la ce gandit-ai tu! dar, tocmai de aceea am ramas si eu cu gustul acela nepropice...cand ma pregateam sa spun ca ar merita premiata daca ar fi fost o incununare a pretuirii generaiilor noi fata de predecesorii lor.

Lillee spunea...

Pentru ca asa e natia asta spurcata din care ne tragem. Nu putem aprecia un lucru, trebuie sa cautam substraturi.

Reclama m-a impresionat din prima clipa. Nu m-a interesat ca e preluata dupa nu stiu ce scurt metraj sau alte cele. Nici prin cap nu mi-a trecut ca vaai, ce strategie adopta cei de la cosmote. M-a impresionat si gata.
La fel cum m-a impresionat si clipul postat de FJ13. Mai ales ca tatal meu a imbatranit... pot spune ca eu chiar trec prin astfel de momente... :)

Agentii de Publicitate spunea...

Uite ăsta trebuie să fie efectul unei publicități sociale, să te atingă în adâncul sufletului.

Trimiteți un comentariu