Am folosit acelasi remediu contra depresiei. Radu Beligan si confesiunea sa

E deja a patra oară în ultimii 4 ani când mă întâlnesc cu el. Ieri seară mi-am dat din nou întâlnire cu Maestrul.
Şi de la întâlnire n-am lipsit nici eu, nici el.
Eu răcită, el mişcîndu-se un pic mai greu şi vorbind cu vocea mai înceată decât acum două luni.

Omul are 95 de ani, dar când ştii jocul seducţiei poţi învărti lumea pe degete chiar şi la 95 de ani.
Ieri seară a citit câteva din amintirile sale, majoritatea legată de scenă şi de vremea de aur a teatrului.

Radu Beligan, cu o voce mai slabă, încă pune accent pe anumite cuvinte,
încă îi lucesc ochii atunci când ajunge la cuvântul curiozitate,

încă cochetează cu femeile, dar într-o manieră clasică, simulînd sărutul după ce sărută mâna doamnei,

încă răsfăţîndu-se ca să se facă iertat cu adorare.
'Scenariul' presupunea ca Radu Beligan să îşi citească de pe foi amintirile, iar la răstimpuri anumite fotografii şi filmuleţe erau arătate.
Când a venit vorba de Lucia Sturdza Bulandra a făcut o pauză, s-a uitat şi el la poza de pe ecranul din spatele lui şi-a spus sec : 'Asta e!', coborînd-o pe marea doamnă, cu tot cu pălăria ei gigantică din orgoliul în care părea cocoţată.

Însă la următoarea întrerupere, după ce s-a uitat alături de noi la o filmare, când să reia lectura amintirii ... tăcere. Şi tot aşa vreun minut, căutînd pe foaie cu ochii ca pe o hartă. După ce trec secundele de tăcere, cu un răsfăţ mimat într-o autoînvinovăţire, Radu Beligan spune :  'Am pierdut rândul.' Simplu şi firesc.

Însă, dovadă că 95 de ani e doar o vârstă biologică, iar luciditatea e încă uimitoare într-un spirit vivace,
următoarele dăţi când a privit la pozele de pe ecran, Radu Beligan a marcat de fiecare dată rândul la care rămânea înainte de a-şi ridica privirea de pe foaie.

Am văzut toate astea fiindcă am stat în primul rând.

Şi-am mai văzut şi la final 'negocierea' silenţioasă dar încăpăţânată dintre el şi asistenta lui personală, în care aceasta nu a venit să-l conducă de braţ, iar el a trebuit să facă singur paşii către cortină.

Data viitoare am să vă sun povestioara spusă de Maestru, cum e când ai noroc : nici nu trebuie să joci ca să câştigi la loterie !

Dar până atunci vă spun aşa : când mai sunteţi deprimaţi, demoralizaţi, epuizaţi psihic sau fizic,
luaţi un bilet la spectacolele lui Radu Beligan : omul ăsta te face să te ruşinezi cu orice gând de renunţare şi oboseală ai avea !
Iar depresie se poate trata şi cu ruşinea activată, vă spun eu ! Doar să vină din partea unei persoane cu adevărat speciale !

Vă las ca ilustrare un alt bătrân care ne ridiculizează felul în care măsurăm vârstele, un alt bărbat care m-a sedus, într-o seară de septembrie 2012.
Şi poate aveţi timp şi pentru versuri ...

Nemteste,da ? Azi dau interviu pentru medicul de familie.

Când eram mică în sala de aşteptare a medicului de familie, numit pe atunci în mod onest pediatru, puteai găsi la orice oră şi în orice zi o scenă undeva între un azil de nebuni şi circul nostru vă prezintă.
De acolo m-am ales eu cu fobia de copii mici, deşi eram şi eu tot copil mic.

Dar în fine, lăsăm diagnosticările mele psihiatrice şi trecem la subiectul ce ne arde. Cam la propriu.
În ultimii ani s-au tot luat măsuri organizatorice, cred că şi legislaţia s-a modificat în sensul ăsta,
aşa încât acum mergi la medicul de familie cam doar pe bază de programare.

Dar tocmai aici apare problema.
Carevasăzică ai răcit şi, ca prostul, nu ai anticipat că o să răceşti.
Aşa că suni pentru programare abia după ce te-ai autotratat cam o săptămână, fără vreun rezultat.

Ei, vă credeţi poate suficient de deştepţi cât să obţineţi o vizită pentru o răceală la medicul de familie ?
Tare-aş vrea să vă văd ! Vă trebuie artă fraţilor !!
Tre' să treceţi de un riguros interviu de selecţie pentru programare, susţinut telefonic cu doamna asistentă.
Iar ca să o convingi pe doamna asistentă că nu mai poţi aştepta încă o săptămână tre' să aduci nişte argumente forte, gen simptome 'mortale'.

Dacă treceţi selecţia pentru programare cu bine, adică dacă obţineţi dreptul de a vă vizita medicul în aceeaşi săptămână, deja succesul obţinut este atât de mare încât parcă s-a dus juma de răceală.

Să nu-mi ziceţi că la voi nu-i aşa ?!

Cum sa te faci dat afara, desi ai platit biletul

Iaca, dacă nu mă grăbesc să-mi trimit tusea la plimbare,

mi-e teamă că luni am să-i bruiez atât de mult spectacolul Maestrului (unul e Maestrul)

încât au să mă dea oamenii afară cu biletul meu plătit cu tot.

Nu mai spun şi că locul e în primul rând, deci risc să-l contagiez cu viruşii mei chiar pe Maestru !

Paradisuri toxice revizitate dupa 30 de ani

Ce redescoperire am făcut! Ce revalorizare a copilăriei mele !!

Fiind răcită faza 'blană'  nu pot face altceva decât să mă uit la youtube şi să mă legăn precum un personaj imbecil din Enigma Otiliei.
Şi-aşa am dat peste clipul de mai jos.
Mai bine lăsaţi cititul şi daţi play, merită din plin !

L-am pus pe replay de o oră deja !
Nu-mi vine să cred că arătau aşa natural, aşa elegant, aşa inocenţi !

Nu-mi dădusem seama ce voce are el, când îşi începe strofa parcă-mi umple mie plămânii !!! (iar în răceala mea de-acum, chiar am nevoie de tratamente alternative)

Dar şi ea !! Nu spun că purta un soi de fluture în păr, deci acum se explică freudian mania mea cu florile din păr : era vorba doar de o amintire uitată din prima copilărie.
Dar ce sprâncene nepensate, cât de naturală era !
Şi deşi nu era deloc o frumuseţe clasică, era plăcută pur şi simplu datorită eleganţei ăsteia naive.


Însă în spatele unei fericiri calme e greu de spus ce se ascundea.
Mie mi s-a strâns stomacul văzînd apoi filmarea lor din 2013, reuniţi după vreo 20 de ani,
după despărţirea lor şi după moartea fetei lor în urma unor poveşti cu droguri etc

Din anii '80 (cu iz de ani '70)  plonjezi direct în realitatea anilor 2000 :
s-o dus dracului nu doar tinereţea, s-or dus şi frumuseţea şi naturaleţea şi inocenţa ...
Doar 30 de ani distanţă, dar nimic nu mai e vrăjit.
Cât de mult ne poate schimba viaţa, cât de urâte pot deveni poveştile-paradis !

Să te saluţi cu celălalt după 30 de ani cu o strângere de mână, ca doi străini ...

 pe la o oră şi 24 minute

Un an sabatic ! Asta imi doresc acum !

Cred că am două soluţii acum ca să îmi revină pofta de viaţă.
Una din ele e asta cu anul sabatic.

Să-mi iau pentru un an lumea în cap,
pauză de la orice mediu cunoscut,
depărtare de orişicine ştiut.

Precum cei ce pleacă în călătorii în jurul lumii, cu rucsacul în spinare,
fără prea multă organizare şi programare,
doar cu hărţile şi perechile de adidaşi.
La urma urmei, tot am exersat vineri mersul prin ploaia torenţială, iar acum n-am decât o răceală minoră.

Ce-aş mai pleca, aşa, de nebună ...
Oricum, am mai fost singură şi mi-am demonstrat
atât că mă descurc de una singură,
cât şi că fac bine faţă singurătăţii, probabil personalităţile mele multiple mă ajută aici.

Un an în care să pleci pe jos din sat în sat,
să nu ai rezervate căzări,
să munceşti pentru a obţine un pat şi o masă timp de o seară ...
De ce să facă doar bărbaţii genul ăsta de călătorii ?

Singurul lucru care mă împiedică să plec la drum
e faptul că nu cred în norocul meu :  la cum mă ştiu, n-aş găsi decât locuinţe care să aibă maşini de spălat vase şi menajere pentru gospodărit.

Aşa că până şi în anul sabatic tot ar trebui să plec alături de cineva care să aibă o stea norocoasă,
să nu rămânem cazaţi sub cerul liber,
că luna şi stelele predispun la romantism şi dăm în alte alea.


ps.  scuzati faptul ca in cantecelul asta calatoria e cauzata de afurisita de dragoste,
dar acum nu-mi vine in minte nici un cantec despre a pleca de dragul calatoriei pure.
In plus, e un cantec minunat de stabilit ritmul la drum !

Inchiriere de biciclete in Ploiesti. Sa ne inscriem la facultate deci!

În sfârşit a intrat şi Ploieşti-ul în rândul oraşelor emancipate eco :

s-a deschis primul centru de închiriere biciclete din oraş. Gratuit.

Din păcate e doar pentru studenţi.
Dar cum diploma de licenţă oricum nu mai poate reprezenta nici o motivaţie azi,
uite un motiv bun să te înscrii la UPG, la orice facultate, cum e moda :
poţi închiria o bicicletă !

Chiar din campusul UPG.
Mai multe de pe atoatetinformatul fb  https://www.facebook.com/Studentobike?ref=profile

Mai am o lună de zile pentru refăcut julitura de anul trecut datorată faptului că nu mai ţineam minte cum se pune frână la bicicletă şi-am inventat rapid o frână cu glezna.

Minunata seara !

La orele 17 când am plecat de acasă ploua normal, bătrâneşte : mărunt dar constant. 

Acum însă, la orele 20 trecute de fix ... minunăţie :

ploua torenţial , băltoacele acopereau tot centrul Ploieşti-ului, o ploaie cum n-am mai prins de mult timp.

Aşa că m-am decis să merg pe jos, prin ploaie vreo două staţii,

cu minunata mea umbrelă transparentă, de asiatică.

Aş fi dansat eu precum Gene Kelly , e una din marile mele dorinţe ,

pe toate dalele din centru puteai păşi în apă de vreo 2 cm, 

însă mi-era să nu sfârşesc precum Bran (sau Stan?) în celebra secvenţă cu haina pe care şi-o întinde în faţa unei demoazele ca să traverseze strada plină de băltoace (aceia mai 'copţi' ar trebui să-şi amintească secvenţa, picioarele demoazelei şi finalul). 

Însă având în vedere că aveam cu mine o pungă cu bomboane pe care am ţinut neapărat să le feresc de ploaie,

după 20 de minute de mers prin ploaie a trebuit să mă mulţumesc doar cu blugii uzi până la genunchi şi jacheta murată complet pe jumătatea unde nu ţinusem bomboanele. Şi-am încheiat plimbarea fără dans.

Bomboanele însă au ajuns cu bine, uscate, acasă.

Oricum,

după visul meu excursionist de astă noapte,

după cele două ore de sport,

şi mai ales după ploaia asta torenţială,

am acum un dor de ducă ... 

Să toarne deci cu găleata, mie-mi prinde bine !

Îs singura oare care simte nevoia uneori să danseze în ploaie şi să sară în băltoace ??

Mai poate fi ce-a fost ?

În februarie mi-am dorit teribil de mult două zile perfecte.
Pentru asta aveam nevoie de zăpadă la munte, era parte din ingredientele necesare din scenariul perfecţiunii mele de două zile.
Dar în februarie n-a mai nins la munte.
Oricum, nu de-asta s-a dus dracului planul meu.

Acum e aprilie.
Şi a nins la munte, ba chiar arată super fain, e decorul pe care mi-l dorisem atunci.
Problema e că eu nu mai cred între timp în perfecţiune.

Mi se pare important ca în viaţă să poţi să mai crezi în perfecţiune.
Am alunecat până în cealaltă extremă, de la naivitatea pe marginea prostiei până în scepticismul blazării.
Câteodată cred îmi doresc să fie posibil să-mi recapăt naivitatea.

Mentalitatea, involutia si descentralizarea

Filosofam ieri pe fb despre evoluţie vs involuţie, legat de ceea ce postase un amic acolo.

Şi aşa m-am gândit să caut cum se traduce în engleză involuţie.
Eram convinsă că există INVOLUTION.
Ba chiar unele dicţionare (făcute pe genunchi probabil) îl atestă.

Însă, surpriză ! în engleză nu există termenul involution, el este un soi de furculision.

Am căutat într-un dicţionar de antonime
şi singurul termen găsit ca un cvasi antonim al evoluţiei a fost DEVOLUTION.
Care însă, atenţie!, nu înseamnă involuţia din româneşte, ci 'when a national government gives power to a group or organization at a lower or more local level'.

Cum ar veni, mi-am spus, un soi de descentralizare,
căci baroniadă nu pot să îi spun, întrucât nu scrie în Longman că ar avea nuanţe peiorative.

Dincolo de ironia asta a traducerii care face ca în engleză fenomentul descentralizării să fie antonimul evoluţiei, la nivelul paradoxurilor cauzate de lingvistică,
mai e o chestie super interesantă la nivel de mentalitate a popoarelor :
englezii nici măcar nu au în vocabular un cuvânt care să desemneze involuţia ?!

Caut planeta pentru piese de schimb. Rog seriozitate.

În sfârşit cercetătorii au cercetat, în sfârşit logica a triumfat.

Eu îs cam ecologistă de felul meu. Dar nu pentru că îmi pasă de câini sau balene,
ci pentru că ţin la copaci, la pământ, la aer, la apă.
Şi înţeleg că toate formează o singură reţea, că îs interconectate.

Sunt frenetic împotriva RMGC
şi sunt împotriva gazelor de şist. Aici însă motivul opoziţiei mele e teama :
de cutremure, de afectarea pânzei freactice.

Vestea zilei de ieri o puteţi citi aici : anume că geologii din California au stabilit o corelaţie între injectarea hidraulică pentru gazele de şist şi producerea cutremorelor de mică intensitate.

Când oamenii de la Galaţi spuneau că li se cam crapă casele de la cutremure şi că ei bănuiesc că o fi vreo legătură cu fracturările hidraulice din zonă, au fost trimişi la coada vacii, că-s inculţi şi n-au dovezi ştiinţifice.

Acum, oare logica simplă ce ne spune ?
Că putem înfige orice în pământ, la orice adâncime,
că putem pompa oricâtă apă cu substanţe,
şi că singurul efect va fi doar scoaterea unei anumite substanţe de acolo ?
Fără ca rocile alea să se îmbibe de la atâta apă,
fără să îşi modifice piculeţ textura şi amplasarea ?

The Landscape Is Changing  spuneau Depeche prin anii '80
Bucuraţi-vă de el cât încă mai e recognoscibil !

Din ironiile functionarii netului, azi blogspot

Devin şi eu civilizată într-ale blogărelii şi răspund comentariilor , ba chiar şi necunoscuţilor ,
ca apoi să constat că ... de fapt aplicaţia care afişa cele mai recente comentarii în manşeta laterală a blogului nu mai funcţionează.

Deci oricum celor care le răspunzi nu au să ştie asta,
iaca aşa se va economisi timpul meu.

Aştept următoarea îmbunătăţire a blogspot !

Oricum din iunie încolo probabil n-o să mai am chef să văd monitorul în faţa ochilor şi în timpul meu liber, aşa că ... profităm acum un pic în exces, până atunci !

Alerta, semne evidente de depresie. Masuri rapide.

Am mai trecut printr-o depresie majoră, acum mai mulţi ani, şi ştiu să recunosc rapid semnele.

- luni, în cele câteva secunde până în momentul în care să iau dicţionarul din raft, am uitat toate cele 3 cuvinte pe care intenţionam să le caut

- marţi nu am reţinut nimic din ce am citit, fiindcă nu puteam fi atentă la mai mult de două rânduri, nu pricepeam o iotă

- miercuri mi-am înroşit ochii de plâns incontrolabil, vreo 6 ore în şir

- joi dimineaţă am confundat orele şi am ajuns cu o oră mai târziu faţă de ora la care trebuia

- iar joi dupa-amiază i-am dat palpitaţii masive unui şofer, fiindcă am traversat cu câţiva metri în faţa maşinii. Nu am avut vrei intenţie sinucigaşă, m-am asigurat înainte de a traversa. Pur şi simplu nu am văzut maşina venind, deşi era mai mult decât vizibilă.

Asta a fost momentul critic.
De joi seară deja am început cu măsurile de redresare,
că ar fi păcat să nu prind măcar lansarea dvd-ului Depeche Mode din turneul la care am asistat şi eu.
Iar lansarea e abia la toamnă.

După ce mă mândream că începeam să îmi revin după dezamăgirea din ianuarie,
acum a mai venit şi porcăria asta de depresie.
Reuşisem să recuperez două kilograme în două luni,
acum, de joia trecută de când cu noua supărare, am pierdut la loc un kilogram.

Aşa că o iau de la capăt cu un program riguros de redresare.
Punct de plecare : 41 de kg, maşina pe care nu am văzut-o, deşi nu de dioptrii noi am nevoie, voinţa de a-mi reveni.

Evoluţie momentană, după ce de două zile am început să recurg la măsurile care trebuie să fie eficiente pentru mine ?
Azi am uitat că la orele 17 trebuia să fiu în centrul oraşului pentru o plimbare cu poveşti.

Ca să glumim puţin, poate că toate astea îs doar un simplu efect al faptului că de trei săptămâni am renunţat total la cafea.

Calendar titularizare 2014

Pentru cei care vor să susţină anul ăsta pentru prima oară examenul de titularizare (din postura de proaspăt absolvent de facultate) şi nu ştiu etapele,

Calendarul cu toate datele este cel de mai jos :

9) Ocuparea prin concurs a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul 
preuniversitar: 
a) afișarea listei posturilor didactice/catedrelor ocupate ca urmare a soluționării restrângerilor de activitate, a 
soluționării cererilor de pretransfer consimțit între unitățile de învățământ, de menținere în activitate ca titular a 
personalului didactic în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 18 

2014, în anul școlar 2014-2015, de reîncadrare în anul școlar 2014-2015 a personalului didactic pensionat care a avut 
calitatea de titular și nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare, raportată la 1 septembrie 2014, de titularizare în baza 
art. 253 din Legea nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare a cadrelor didactice netitulare, precum și a 
soluționării cererilor de prelungire a duratei contractelor individuale de muncă, în anul școlar 2014-2015, pentru 
personalul didactic angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, conform prevederilor art. 57 
din Metodologie; 
Termen: 30 aprilie 2014 
b) afișarea listei reactualizate cu posturile didactice/catedrele vacante/rezervate pentru concurs la unitățile de 
învățământ și la inspectoratele școlare; 
Termen: 5 mai 2014 
c) verificarea și publicarea listei finale reactualizate cu posturile didactice/catedrele vacante/rezervate pentru 
concurs, a centrelor de concurs și a graficului de desfășurare a probelor la unitățile de învățământ și la inspectoratele 
școlare; 
Termen: 6 mai 2014 
d) înregistrarea cererilor de înscriere a candidaților la concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor 
vacante/rezervate, inclusiv pentru absolvenții promoției 2014, la secretariatul unității de învățământ/centrului care 
organizează concurs; 
Perioada: 7-19 mai 2014 
e) verificarea și avizarea dosarelor candidaților de către comisia de organizare și desfășurare a concursului și 
consilierul juridic al inspectoratului școlar; 
Perioada: 19-21 mai 2014 
f) validarea înscrierii, prin semnătură, de către candidați sau împuterniciții acestora prin procură notarială în 
original, conform graficului stabilit de comisia de organizare și desfășurare a concursului; neprezentarea la validare 
atrage după sine anularea înscrierii la concurs; 
Perioadele: 21-23 mai 2014; 14-16 iulie pentru absolvenții promoției 2014 
g) afișarea listei candidaților înscriși și a graficului privind susținerea probelor practice/orale și a inspecțiilor 
la clasă; 
Termen: 26 mai 2014 
h) organizarea și desfășurarea probelor practice/orale și a inspecțiilor speciale la clasă; 
Perioada: 26 mai-27 iunie 2014 
i) desfășurarea probei scrise; 
Termen: 21 iulie 2014 
j) afișarea rezultatelor; 
Termen: 25 iulie 2014 
k) înregistrarea contestațiilor la inspectoratele școlare și transmiterea acestora la centrele de evaluare; 
Perioada: 25-26 iulie 2014 
l) rezolvarea contestațiilor; 
Perioada: 28-29 iulie 2014 
m) afișarea rezultatelor finale. 
Termen: 30 iulie 2014

Dacă vă încadraţi în altă categorie veţi găsi în acelaşi document paşii pe care trebuie să îi parcurgeţi :
http://titularizare.edu.ro/2014/docs/_OMEN_3080_2014_modificare_si_completare_OMEN_5451.pdf
Mai multe informaţii utile nu vă pot oferi, sunt tot în postura de novice ca şi voi.

Iar lista cu posturile disponibile şi cu regimul fiecăruia o găsiţi tot pe http://titularizare.edu.ro/2014/  unde trebuie selectat judeţul.
Pentru ce mă interesa pe mine în Prahova multe sunt rezervate (ceea ce e normal), dar multe sunt suspendate (ceea ce e îngrijorător ca tendinţă).

Eu vă urez baftă, din păcate şansele mele de a mai susţine acest examen au scăzut drastic de acum 7 zile.
Oricum, nu am prea multe de plâns, decât din naivitatea principiului 'omul potrivit, la locul potrivit.'

In viata, nu te mai stradui! Legatura dintre investitie si profit e nula !

Dacă e să n-ai o stea norocoasă, atunci e cazul să iei viaţa la mişto.

Argumente :
- în domeniul sentimental, te strădui să faci să meargă o relaţie, vezi că alălalt te-a luat la mişto tot timpul cât tu te-ai străduit.
- în domeniul şcolar, munceşti să obţii rezultate bune, ba chiar participi şi la concursuri în ideea de a primi bursa de performanţă. Câştigi concursul, numai că bursa de performanţă nu se acordă.
- tot în domeniul şcolar, mai nou nu mai primeşti nici bursa de merit (una mai mică valoric), fiindcă nu are facultate fonduri acum.
- în domeniul carierei, te strădui să obţii o diplomă ca să capeţi un post cât mai bun. Însă constaţi că tu, cu diplomă, cu un post de profesor, nici măcar nu îţi poţi acoperi facturile şi mâncarea.

Când ai câte un moment din ăsta de luciditate, în care tragi linie,
vezi că nimic din ceea ce ai investit nu ţi s-a întors.
Vezi că te-ai străduit, iar rezultatele sunt aproape de 0.

Şi te întrebi unde dracu' e dreptatea în viaţă ?
Şi de ce să mă mai strădui ?
Îs unii care n-au muncit nici pentru ceea ce au,
tu ai muncit şi tot n-ai ajuns la nici un rezultat.
Ar fi trebuit să le urmez exemplul celorlalţi, să fac totul la mişto, rezultatele ar fi fost cel puţin aceleaşi,
dacă nu chiar mai bune.

Mi se spune să nu mă deprim cu perspectiva asta profesională,
că nu reuşeşti nimic dacă ai o atitudine defetistă.
Iar dacă am o atitudine încrezătoare presupun că sunt din nou optimistă până la următoarea 'palmă' pe care am s-o primesc, nu?

Cred că ăsta e cel mai cinic an din câţi am trăit, în care am descoperit că până şi rudele apropiate pot fi nişte lepre, mai răi decât străinii.
Cu atât mai mult mulţumeşti cui o fi acolo sus, pentru cei câţiva prieteni, nişte oameni care ştiu să fie lângă tine când eşti confuz şi pierdut. Nu pot face ei minuni, dar încearcă.

Am rasplatit un gest frumos cu o marlanie

Am o explicaţie pentru ceea ce am făcut azi, dar totuşi asta nu mă va scuza niciodată în ochii lui. Sau ai mei.

Trec printr-o perioadă stresantă, printr-o confuzie groaznică legată de decizii majore în carieră,
aşa încât probabil că omul ăsta, un prieten, s-a gândit să mă ajute, să-mi mai alunge din stres,
sunt convinsă că a vrut să fie bine pentru amândoi ...

doar că acum, cu tot stresul,
cu toată dezamăgirea mea şcolară
şi mai ales cu faptul că din ianuarie nu mai cred în dragoste şi în reuşita ei,

în tot contextul ăsta chiar n-aveam nevoie să aud o declaraţie de dragoste.
Am reacţionat probabil ca o nebună,
în loc să fiu flatată m-am enervat ...

Dar îi spusesem deja că aceeaşi persoană care m-a învăţat cum stau lucrurile cu poveştile
m-a învăţat şi că nu există romantism şi alte prostii de-astea în care să investeşti sentimente.
Există interese, există interese reciproce într-un cuplu,
dar dragostea în ziua de azi nu prea mai formează decât cel mult o jumătate de cuplu.

Ştia că asta gândesc acum.
Îmi pare rău pentru felul cum am reacţionat, dar poate nici el nu a înţeles cu adevărat cât de dificilă e luna asta pentru mine şi că nu am nevoie de alte veşti care să complice lucrurile.
Am pierdut şi-un prieten, am reuşit să şi rănesc un om. Un om care vrusese să mă ajute.

Urâte gesturi rezultă câteodată din intenţiile noastre şi nici nu le mai poţi îndrepta.

La rascrucea inima - minte, pe care e bine sa o alegi?

N-au trecut decât 3 luni din anul ăsta şi deja văd că am fost nevoită să iau decizii cât pentru ultimii 3 ani la un loc.

A început cu deciziile în viaţa sentimentală,
acum văd că sunt nevoită să iau o decizie majoră şi în ceea ce ar trebui să fie viaţa mea profesională.
La dracu' !

În ambele cazuri, aceeaşi poveste :
dacă iau decizia cu inima, dacă optez pentru ceea ce îmi DORESC eu să fac, atunci aleg o continuare,
în schimb, dacă optez pentru ceea ce E BINE pentru mine, ce e sănătos sau necesar, atunci aleg să las în urmă ce a fost până acum şi să încep de la zero.



Acum, în aprilie, probabil că voi alege iarăşi cu mintea şi nu cu inima. Voi alege un job care nu mă va face fericită, dar de care am nevoie.

Până acum m-am sfătuit numai cu bărbaţi atunci când am luat o decizie mai importantă.
Fiindcă am încredere în judecata bărbaţilor, pentru 'luciditatea' lor nesentimentală.
Nu am ascultat mereu sfatul primit, am făcut ce am crezut mai sănătos pentru mine.

Însă acum, cu profesia ...parcă aş vrea să am un glob magic să privesc în viitor, să ştiu care e 'poteca' sănătoasă pentru mine ...

Ce fel de an nebun e ăsta?  De ce atâtea decizii majore?
Vreau şi eu un an ca o plimbare pe o pajişte, nu tot ca o alergare printr-un labirint.
Am îmbătrânit prea mult?

Casniciile azi, o apa de ploaie. Devin din ce in ce mai cinica.

De unde până anul trecut visam să fie posibilă în realitate faza cu 'şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi',
acum văd că uşor-uşor devin un fel de Sfânta Miercuri, o creatură cinică pe care n-o mai 'momeşti' cu basme şi cu vise de dragoste, că nu le mai crede.

Aterizarea mea în realitate de pe ziua de azi are legătură cu acel job de care v-am spus mai ieri.
Dacă accept postul, asta înseamă program de 8 ore de luni până sâmbătă, inclusiv.

Şi mă gândeam la ce înseamnă slujbele astea pentru cei ce au un partener, nu mai spun de cei ce au chiar o familie, adică şi copii.
Nu e cazul meu, dar acum încep să-mi explic.

Practic, dacă ai un astfel de job la care eşti pe drum şi la muncă timp de 11 ore în total zilnic,
înseamnă că îţi vezi colegii de muncă mai mult decât îţi vezi partenerul.

Dacă mai şi munceşti sâmbăta, iar el /ea  e  liber/ă atunci,
asta înseamnă că nici măcar 2 zile nu le ai pentru cuplu, ci doar una într-o săptămână întreagă.

Şi mă mai mir că nu rezistă căsniciile ?
Că nici cuplurile în faza romantică nu pot rezista ?

Try as hard as you can,
I've tried as hard as I could 
To make you see
How important this is for me ...

Depeche, pentru că azi am chef de ei
şi pentru că versurile lor pot atinge esenţa noastră.

E ceva în neregulă cu lumea de azi,
cu ritmul ei,
cu accentul pus pe alte lucruri şi nu pe esenţial.
În măsura în care mai consideră cineva familia drept esenţială pentru sănătatea personală şi pentru sănătatea societăţii.

Mi s-a spus ca am fost selectata si-acum sunt nefericita

Câteodată a reuşi la un examen
şi a fi acceptat pe un post
te poate face să plângi de ciudă până ţi se înroşesc ochii.

E cazul meu acum.

Sunt aproape de a termina o facultate de 3 ani.
Mai am doar să-mi fac lucrarea de licenţă şi examenele finale.
Pentru ca apoi să mă pregătesc pentru a-mi urma marele meu vis, a susţine titularizarea în învăţământ.

Numai că acum s-a nimerit pentru mine o perioadă cu multe probleme şi, inclusiv, multe cheltuieli.
Aşa încât ... m-am văzut azi nevoită să merg la un interviu pentru un job.

Iar acum problema e că ... am trecut interviul !
Asta îmi va rezolva să spunem momentan dificultăţile materiale,
dar asta are să pună cruce licenţei mele şi, implicit, visului meu didactic.

Concret, din jurul datei de 15 mai ar urma să încep lucrul.
Asta înseamnă că şansele mele de a-mi redacta lucrarea de licenţă dispar cu totul.

Sunt într-o dilemă atât de dificilă ...
am de ales între marele vis şi o moarte de inaniţie ...

Oare alţii ce ar alege în locul meu?

Indrazniti ! Una din cele mai frumoase zile ale mele !

Azi, la LMV, Ploieşti. N-o să mă poată nimeni convinge vreodată că ăsta nu e cel mai bun liceu din oraş.
Liceul - gară. (asta n-am de gând să o explic, e o amintire veche şi dragă de-a mea).

Şi-am avut încă o oră de practică. Franceza. La o clasă bilingvă de a XI-a.
Pe o lecţie pe care mi se spusese să nu o aleg, fiindcă nu se poate ţine lecţia aia.
Dar eu aveam deja planul în minte, cum să-mi organizez lecţia, ce texte şi materiale să aduc,
aşa că nu am renunţat, am mers mai departe cu acea lecţie.

Şi a fost cea mai frumoasă oră pe care am reuşit să o predau.
Nu doar că mi-a plăcut mie conţinutul,
dar chiar a ieşit o oră drăguţă şi amuzantă :

În care elevii chiar au răspuns !
Chiar au vorbit !
Au şi râs, n-au fost stresaţi, deşi păreau stresaţi în pauză.
Şi., cea mai mare bucurie : în care chiar mi-a fost adresată prima întrebare ! Prima întrebare din ceea ce sper eu să fie cariera mea în învăţământ, singurul lucru la care aş munci din drag.
Şi în care un elev s-a bucurat că a răspuns corect.


Ştiu că e aparent trist cântecul ales azi, dar sunt eu plină de bucurie încât până şi versurile astea sunt pentru o bucurie a ceea ce a fost, nicicum pentru o tristeţe a ceva ce s-a terminat.
O să mai fie motive de tristeţe, o să mai dau peste ele cu siguranţă, fiindcă multe mă nemulţumesc la viaţa mea. Dar nu azi !