Romeo al Julietei, povestea e altfel decat o stiti. E haioasa tragedia asta.

Tot vă spuneam că mă petrec numai cu Shakespeare în perioada asta. Dar ce surpriză am avut cu Romeo şi Julieta !

Mai întâi fata are 14 ani. Ştiam eu că în vremurile de demult media de viaţă era mai scăzută, da' totuşi tare proaspătă le mai plăcea cărniţa !
Fie asta, fie fetele nu se puteau ţine în frâu mai mult de 13-14 ani.

Apoi, marea revelaţie : Romeo este la începutul piesei frânt de dragostea ce i-o poartă ... uneia Rozalinda.
Care, desigur, nu e Julieta şi mai ales, care nu-i răspunde la 'iubire'.
Prietenii, ca să-l facă să uite de 'durerea' lui, îl duc la balul oferit de tatăl Julietei.
Şi-acolo ... numai ce-o vede Romeo că deja
- pică într-un nou amor, la fel de profund pe cât de brusc, pentru Julieta
- o uită pe Rozalinda, numind-o cu termeni de ocară
- îi şi fură două săruturi Julietei.

Acum mă gândesc totuşi că şi părinţii Julietei erau cam libertini : dădeau petreceri fără să ştie cine le intră în casă şi fără să-şi supravegheze fata ... maică-mea precis gândeşte că aşa le trebuie ălora de nu sunt atenţi cu cine se pupă copiii lor.

Revenind la mirarea numărul 3 -
declaraţiile dintre cei doi sunt atât de siropoase încât mie mi s-a aplecat.
Nene, nu ştiu cum unelor le-or fi plăcând tipi din ăştia, declamativi de îngheaţă apele.

Apoi
Mercutio şi Benvolio sunt doi italieni tipici, adică numai gura îi de ei, să-mi fie scuzate preconcepţiile, da's guralivi, nătângi şi găunoşi.

Şi-n cele din urmă deosebit şi tatăl Julietei : decide să o mărite, dincolo de orice ar fi vrut fata, dar spre binele ei, desigur, cu Paris, care, întâmplător, era bogat. Nimic nou în lăcomia asta.
Dar stă omul şi se gândeşte : nu putem face nunta miercuri, că e prea curând după moartea vărului ei, ce are să zică lumea ? O facem deci joi !

Ştiu că am râs citind Romeo şi Julieta bine de tot.
Nu e nimic în piesa asta din tot dramatismul pe care îl aşteptam.

Oricum, drept dovadă că nu-s singura ce a sesizat capacitatea sporită a lui Romeo de a se îndrăgosti brusc şi profund, vă las să vă amuzaţi şi voi mai jos cu un scan - eu am împrumutat cartea de la bibliotecă şi am găsit următoriul comentariu critic lăsat de o (pun pariu) cititoare dinainte mea :



No, mai am eu o mare nedumerire cu privire la coerenţa unui element din povestea asta, dar cred ştiu şi cine îmi poate furniza cel puţin două explicaţii plauzibile, cum face de obicei.

Îi mai salut rapid şi pe Vladimir, 3ditorial şi pe Waven, mi-au adus perspective interesante şi am să revin la comentariile lor mai pe îndelete, săptămâna viitoare.
Până atunci s-aveţi spor şi să resimţiţi căldură, în ciuda iernii !