Cand iti masori anii in Tururi ale Frantei

A mai trecut un an. Astăzi totuşi e cu entuziasm trecerea unui an, fiindcă azi suntem la început.
La început de Le Tour.

Problema pentru împătimiţii unui sport e că tocmai ceea ce îţi furnizează infuziile de plăcere îţi procură şi senzaţia acută a îmbătrânirii.

Creşti cu un sport. Te ataşezi de la început de una din figurile acelui sport. Ţii cu omul ăla, îţi accelerezi pulsul la presimţirea eşecului sau a victoriei sale. Îl vrei în toate cursele, altfel n-are lipici la atenţia ta întrecerea cu pricina. Aşa am fost eu cu Lance.
Dar cu trecerea anilor începi să-ţi dai seama că te-ai ataşat de mai multe figuri din sportul cu pricina. Ba chiar inclusiv de adversarii omului tău. Fac parte din acelaşi tablou glorios, n-ai cum să-i separi, precum eroii mitologici.

Dar, tot la fel ca eroii mitologici, şi oamenii de care te-ai ataşat se retrag odată în istorie.
Pe rând, de la an la an, e câte unul care se retrage.
Până când din 'armata' pentru care polemizai şi te inflăcărai tu nu mai rămâne nici un om în cursă.

Şi-atunci, în mijlocul numelor noi, de care n-ai mai avut puterea să te ataşezi, îţi dai seama că a trecut un car de ani. Unii nu mai pedelează, alţii nu mai sunt manageri sportivi, alţii nu mai comentează. Dar cu toţii au, am îmbătrânit.

Noroc cu Vino! Dragul de Vinokourov pleacă şi în Turul 2012. Ultimul dintre mohicanii mei ciclişti.
Pentru încă un an Alexadre Vinokourov îmi menţine iluzia timpului ce nu trece.

Haide Vino, PEDALEAZĂ !

Ponta il plagiaza pe Basescu

Serios, se pare că în burta administraţiei ţării se formează, ba chiar e un fetus ce creşte ca în basme, un nou Băsescu.
Iar acest nou Băsescu poartă numele de Ponta.

Argumentare :
azi când m-am trezit şi eu am auzit două ştiri. Prima, cum că o comisie a declarat lucrarea de doctorat a lui Ponta plagiat. Cealaltă ştire cum că această comisie urmează a fi modernizată, desfiinţată, machiată, reformată sau alte puneri în mixerul politic.

Prin urmare avem două premise. Cineva emite o judecată contrară lui Ponta şi fix în aceeaşi zi acel cineva e schimbat. Frumos !
Concluzia mea -supusă greşelii (precum concluzia comisiei)- Ponta îl cam plagiază în porniri pe Băsescu : nu-i convine ceva, desfiinţează.

Aşa că, dragi români, nu-l votaţi pe vechiul Băsescu! Votaţi-l pe noul Băsescu!

Criza de bila, iata de ce nu mai chem Salvarea

Un comentariu al lui Rudolph mi-a amintit păţania mea cu serviciul de ambulanţă.

Acum câţiva ani am mai avut o dată o criză de fiere. Asta înseamnă vărsături ale secreţiei bilei (un lichid galben şi amărui), înseamnă o durere de cap teribilă. Şi, cel puţin în cazul meu, o secătuire totală de forţă, aproape de leşin. De durut, în afară de cap, nu mă doare nimic.
S-a întâmplat, la fel ca acum, pe vreme de caniculă. Ţin minte că mă uitam la Turul Franţei când am simţit că începe toată starea asta.

N-am leşinat dar mi se întunecase privirea. M-am speriat teribil şi am chemat Salvarea.
A venit prompt, tanti mi-a făcut o injecţie cu vitamine, să mai ies din starea de cârpă blândă.

Injecţia 'energizantă' a prins bine.  Ceea ce n-a prins bine au fost medicamentele prescrise.
Erau unele pentru stomac. Le-am luat.
Două săptămâni mai târziu ajungeam la Urgenţă, suspectă de ocluzie intestinală. Nu deţineam aşa ceva. Pur şi simplu medicamentele prescrise de doctoriţă îmi făcuseră mai mult rău decât bine.

De-atunci m-am lecuit să mai sun la Salvare dacă mi-e rău. De mierlit oricum poţi s-o mierleşti şi fără ajutorul Salvării.

Totuşi iau măsuri când am crize. De pildă mâine ar fi trebuit să mă prezint la un blogmeet organizat de Waven. Cred că acum îs mai câştigată cu trei ore de odihnă decât cu o ieşire la terasă.

Cum se vede România din spaţiu acum

Un actual prim-ministru acuzat de plagiat.

Un fost prim-ministru care plusează cu o încercare de sinucidere după ce e condamnat la 2 ani puşcărie ... nici nu ştiu pentru ce.

Actualul prim-ministru şi actualul premier care sunt pe cale să se îmbrâncească reciproc afară din avionul care îi va duce la o conferinţă a Marii Europe (aia care nici ea nu se simte aşa bine şi nu ştie dacă să se auto-dizolve sau să se mai târască).

Asta e România în trei imagini zilele astea.

Şi mi se mai spune că eu îs ciudată!
Apăi normal, dacă-s româncă...

Oare alţii cum fac în cazul ăsta?

Cazul când ţi-e atât de rău încât ai chema Salvarea, dacă n-ai mai fi chemat-o o dată acum 9 ani şi dacă tanti de pe Salvare nu ţi-ar fi făcut mai mult rău decât bine.

Eu cred că cel mai bine de făcut în asemenea situaţii e să spui o rugăciune :
să te rogi să treacă mai repede noaptea (iar în cazul meu suplimentar să înceapă să plouă).

Ei bine, noaptea n-a trecut repede deloc. Simţi fiecare minut cât ţii mâinile sub jet de apă rece.

Însă pe la 5 şi 20 a început furtuna, cu tunete şi ploaie. Nu abundentă, dar suficient cât să-mi dau seama că în curând o să mă simt mai bine.

De ce nu mai suport politica

Fiindcă-s toţi, dar toţi, nişte ipocriţi.
Stânga-dreapta, dreapta-centru, verde-portocaliu, roşu-albăstriu, luaţi în grupuri de doi şi trei partide sau analizaţi individual, toţi au o mare trăsătură în comun : sunt ipocriţi.

Să vedem. Preşedintele hăhăitor a vrut iar să umilească pe cineva. Şi l-a pus să-i citească o dare cu subsemnatul cum că nu a copiat la examene, la alea de doctorat în special.

Mă dezgustă persoanele care umilesc ca mod de distracţie personală.
Dar mă enervează persoanele care se dau victime ale umilirii în loc să se comporte firesc.
Apăi nenea Puiu Haşotti şi toţi ce-or mai veni să facă bine să declare sub semnătură că nu au furat bunuri intelectuale. Mi se pare o măsură necesară, de aplicat pentru toţi cei cu funcţii în stat.
Iar dacă eşti dovedit plagiator atunci să faci şi puşcărie, nu doar pentru furt intelectual, ci pentru că ţi-ai asumat un alt statut, ai ocupat abuziv o funcţie şi ai declarat mincinos.
Şi dacă alde Haşotti se simte ofensat de asemenea suspiciuni atunci să facă bine să le mulţumească frumos colegilor săi care au fost cam toţi demascaţi ca impostori.

Iar Monica Macovei, cu aparenţa ei de inflexibilă stoică ... şi cucoana asta să-şi amintească un pic cum o fugit singurul terorist care era dat în grija justiţiei dumneai. Să bea un ice-tea şi să se răcorească rapid atunci când îi mai vine să vorbească despre Justiţie.

Nu îmi place ipocrizia. Deci nu mai gust jocul de-a naivitatea cu politicienii români.

Cum sa-mi organizez vacanta asta? O merit, serios.

Aş mai avea cam două săptămâni până la excursii, dar deja nu prea mă mai pot concentra (la altceva).
S-a acumulat oboseala şi fizică şi psihică. Plus dorul.
Aşa că mi-am căutat azi câteva destinaţii prin Ardeal.

Ideea e că sunt mari preţurile la cazări prin zona Sibiu şi Mureş, mamă-mamă !

Mă gândesc dacă o fi doar urmarea împroprietăririi prinţului Charles în 'zona sa natală din Ardeal', cum am auzit că relata un reporter pe Realitatea teve.
Dacă preţurile au crescut din pricina asta, atunci nu îmi mai place promovarea pe care ne-o face prinţul.

Dar poate nu-i vina lui şi preţurile or fi fost mereu mari în zonă şi-atunci e de la lăcomia ardelenilor.
N-am nimic cu ei, mi-s mai dragi decât muntenii. Dar din amintirile mele clujene ştiu că te ard la buzunar la fel de tare precum bucureştenii.

Da' io acum ce fac cu vacanţa mea prin zona Sighişoarei unde-s camere de 150 roni?

Vara asta se poarta ... mi-e si rusine sa spun

Am văzut eu la puştoaice în oraş : se poartă colanţii. Dar nu orice fel, tocmai aicea-i marele trend.
E aproape artă plastică felul în care se poartă colanţii în 2012.

Bun, deci eşti puştoiacă. De preferat cu forme mai conturate. Dacă eşti slăbănoagă te abţii, că doar nu vrei să atragi admiraţia câinilor expunîndu-ţi oasele.

Mergi şi-ţi cumperi o pereche de colanţi. Musai negri, lucioşi, dacă-i posibil chiar din vinilin, dă Doamne să existe !
Oricum, ideea e să pară undeva între cauciuc subţire şi strat de smoală uniform întins.

Îi asortezi cu o bluziţă scurtă până în talie. Nu cumva tricoul să acopere fundul !

Faptul că sunt din vinilin ajută să se muleze perfect, unu la unu pe ... mă rog, tot ce are în dotare domnişoara cu pricina.
Ideea e să stea bine lipiţi pe corp, ca şi cum ar fi o simplă împachetare cu nămol.

Desigur, colanţii de acest fel vor cam deranja un pic la purtat, dar moda cere sacrificii.
Colanţii ăştia tip 'studiul fesierilor' cred că îl fac invidios şi pe Rafa Nadal.
Iar cine ştie ticul faimos al spaniolului meu drag pricepe ce-i aşa de fenomenal la moda colanţilor 2012.

Oare mai exista carnetelul de expresii frumoase?

Când eram eu mică se purta aşa ceva.
În clasele a treia, a patra era musai să ai un carnet de expresii frumoase.

Nu luam note pe el, dar era parte din elementele de identificare ale elevului tocilar.

Se scoteau expresii deosebite din ceea ce citeai. Fie lecturile de clasă, fie cele suplimentare.
Erau la epitete acolo ...

Aveam un vocabular cu aspect oribil, cu scrisul meu oribil, dar ehee, cu expresii frumoase.

Cred că scopul lui era rafinarea simţului estetic literar, fiindcă altminteri nu le-am folosit niciodată în compuneri.
Iar în vorbirea cotidiană, cu atât mai puţin. Deşi pe vremea aceea noi copiii vorbeam mai frumos în cotidian decât se vorbeşte astăzi.

Intre ce mi-am dorit si ce mi s-a intamplat

Anul trecut pe vremea asta îmi propusesem ca în 2012 să urmez cursuri de dans, balet contemporan. Pentru adulţi fără experienţă şi fără talent aşa ca mine.
Acum urmez nişte cursuri, dar nu-s de balet.
Însă mi-e bine cu ce învăţ.

De când am fost mică am crezut că până la 25 de ani o să fiu ori căsătorită cu omul vieţii mele, ori singură cu 9 pisici.
Nu sunt nici căsătorită cu omul vieţii mele, n-am nici 9 pisici.
Însă mi-e bine aşa cum sunt.

Eu una cred într-un soi de destin predestinat, nişte căi pe care ne e dat să mergem deşi nu ştim de la început sau nu ni le propunem.

Important e să ne bucurăm de ceea ce trăim şi să nu încăpăţânăm în vise care nu s-au putut realizat.

Ticalosia Rosia Montana Gold Corporation. Date şi argumentele.

De o parte :
Un loc superb.
Un site arheologic de enormă valoare.
Prima atestare istorică a românilor.
Deci mândrie, identitate, frumuseţe, mediu.

De cealaltă parte :
4 munţi distruşi.
Localitatea Roşia Montana dispărută.
Cimitire mutate.
O enormă haldă de substanţe toxice în urma exploatării.
Deci distrugeri de natură, de istorie, de sănătate a mediului.

Durata exploatării : 17 ani.
Durata distrugerilor : veşnică.

Extraordinară emisiunea Eugeniei Vodă, Profesioniştii, în care a avut invitat
un specialist cu experienţă şi neimplicat care TREBUIE ascultat.

Fiindcă oricine are un strop de creier şi o minimă rezistenţă de cumpărare în faţa banului va trata cum se cuvine bătaia de joc a Gold Corporation care afirmă că la capătul celor 17 ani în care ea va exploata bogăţiile zonei mediul ... va fi mai bun, iar zona ... profitabilă pentru turism !

Dacă voi vreţi să vizitaţi halde de cianuri, susţineţi Gold Corporation, că doar vi le promit clar !

Până atunci ar trebui să priviţi ediţia emisiunii Eugeniei Vodă cu geologul Aurel Sîntimbrean invitat.
Acesta este link-ul

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/aurel-santimbrean

Record de contra-timpi pentru mine. De'ale mele.

Am avut o săptămână glorioasă. Numai aiureli (mi-)am reuşit.

Duminică. Am început-o cu alegerile locale. Nu ştiu cum s-a întâmplat dar, de când am eu drept de vot, mereu alegerile locale s-au nimerit în zile când nu eram în localitate, când nu puteam deci merge la vot. Cu alegerile generale nu mi s-a întâmplat niciodată astfel deşi, culmea, tocmai la cele generale poţi vota din orice loc al ţării.
Oricum nici nu m-am agitat prea tare că n-am putut merge duminică la vot, vroiam să merg în turul 2.
Când colo ... turul 2 nu mai există, primarii s-au ales din prima la alegerile astea.
Habar n-am avut că se schimbase legea. Eu mergeam peste 2 săptămâni la vot.

Luni. Am continuat-o fiindcă trebuia să am un examen. Examenul nu s-a mai ţinut, am fost anunţaţi prin telefon.
Doar că eu aveam telefonul nefuncţional. Aşa încât m-am prezentat la examenul inexistent.

Miecuri. Orange mi-a oprit telefonul pentru neplata facturii.
Am trimis-o pe maică-mea să rezolve problema. Dar am uitat să-i dau factura.

Noroc că în astea două zile rămase din săptămână nu mai e nevoie să ies din casă şi nu am nici vreun proiect anume, pot să stau calmă, să încerc să beau o cafea.
Doar să fiu atentă să nu încurc sarea cu zahărul!

Basescu si Ponta, maica-mea si visinile

Din start tre' să recunosc că mie îmi plac acriturile.
Dintre fructe, vişinile mi se par nebunie pentru simţuri multiple (inclusiv strepezit de dinţi, dar dacă asta e de la vişine, atunci cu mare drag să fie).

Ei bine, se ceartă Băsescu şi Ponta pe subiectul care să meargă la UE încât mi-e să nu păţească România precum am păţit-o eu anul trecut.

Anul trecut prin iunie îi ceream maică-mii zilnic să îmi cumpere vişine, nu cumva să se treacă.
Măică-mea îmi tot zicea : 'n-au apărut încă!'.
Şi tot aşa vreo două săptămâni până când într-o zi îmi răspunde ceva nou : 's-au şi trecut !'.

No, şi Băse cu Micul Titulescu, te pomeneşti că le-o trece summit-ul până se hotărăsc ei care-i mai deplasabil la UE.
Cred că Aditza a priceput iute unde băteam cu titlul, dar pentru 3ditorial e o ocazie să afle cu cât amuzament detaşat am ajuns să privesc politica şi să îmi înţeleagă scepticismul.

Later edit, cum ar veni : eu încă n-am mâncat vişine pe anul ăsta.
Maică-mea mi-a spus că n-au apărut încă.

Cum te poate imbogati Apocalipsa

Astăzi mi-am făcut nervi (lucru rar la mine) când am realizat măgăria tuturor operatorilor de servicii, fie de telefonie, internet, teve.

Am primit mail că nu mi-am achitat factura Orange şi deci de azi îmi restricţionează apelurile.
Prima oară mi-am zis că nah, aşa merit dacă am uitat pur şi simplu de factură.
Dar pe urmă mi-am dat seama că abonamentele îs plătite cu o lună înainte, nu pe luna deja consumată.

Deci ei pe mine mă restricţionează fiindcă până pe data de 12 nu mi-am plătit abonamentul pentru luna în curs.
Parcă se zvonise că se va interzice plata în avans pentru servicii ! Fiindcă nu-i normal  astfel.

Şi-atunci, în starea mea de surescitare, mi-a venit ideea monstruoasă :
dacă pe data de 1 a lunii va veni Apocalipsa, toate companiile astea vor avea facturile achitate în avans.
Vă daţi seama? toată omenirea praf şi ţărână, dar conturile companiilor doldora de bani, plus cheltuieli zero. Asta da strategie de îmbogăţire murdară ! ...

p.s.  îs sinistră dacă-s nervoasă

Urasc asta! Cum sa nu fii ca parinte!

Urăsc ca părintele să te vrea altfel de cum eşti !
Să tot încerce nu să te sfătuiască, ci să te schimbe !
Să ţi se tot spună pe ton de reproş 'semeni cu taică-tu!' dar şi 'semeni cu maică-ta!'.
Urăsc să nu ţi se acorde dreptul de a fi tu însăţi, cu propriile defecte, cum sunt ele.

Ce principiu educaţional e acela când nu vrei decât să schimbi personalitatea propriului copil, de parcă ţi-ai fi dorit oricând un alt copil, nu cel pe care îl ai ?
E o traumă permanentă şi o frustrare teribilă pentru copil să i se tot reproşeze felul de a fi.

Sunt cea care sunt.
Nu vreau să fiu altfel  !

Problema e când părinţii vor să fii altfel de cum eşti, când practic vor un alt copil deci.
Problema e că primii care te respectă ar trebui să fie tocmai părinţii.

De la fabula literara la fabula sportiva

Tocmai ce-am citit o fabulă bună despre purici, după ce ieri seară mă distrasem cu o poezie cu un purice.

De câteva minute s-a terminat şi finala Roland Garros 2012. A câştigat-o Sharapova.
Am urmărit ambele discursuri ale fetelor şi abia acum mi-am dat seama de un fapt paradoxal :
tenisplayer-ele mulţumeau sincer antrenorilor şi preparatorilor fizici. E o recunoştinţă pentru persoanele care le-au ajutat să ajungă în vârf.

Ori, dacă stăm să ne gândim, antrenorii şi preparatorii fizici sunt aceia care trag de ele pentru exerciţii, care nu le permit să se gândească la odihnă, la trândăvit, la antrenamente fuşerite.

Fiindcă tot rămăsesem prinsă în universul fabulei, mi-a apărut în minte secvenţa unui cal biciuit să sară peste obstacole, iar la final discursul în care calul mulţumeşte recunoscător biciului că l-a strunit bine.

Cam asta-i cu sportul!
Câţi dintre noi ne-am dori atâta o performanţă încât să ne lăsăm biciuţi pentru a progresa?
Câţi am îndura tratamentul ăsta stoic, având conştiinţa necesităţii lui?

Parte cu biciuirea luaţi-o la figurat, desigur, dar parte a caracterului tenace şi a mentalitaţii de sportiv. În general, desigur. Că nu mi-l imaginez pe Mutu mulţumindu-i lui Piţi că i-a închis toate tentaţiile nesportive şi l-a făcut să transpire la antrenamente, deşi el, se ştie, are talent cu carul.

Remediul bun contra stresului : otv-ul

La mine a funcţionat perfect ieri noapte. Sunt stresată zilele astea, aşa că ieri noapte mi-am amintit cât de amuzante erau nopţile elodiene de pe OTV.

Ei bine, Dan Diaconescu e din nou în formă de zile mari.
Nu ştiu ce-a luat ca să fie astfel (bănuiesc că o fi avut şi el nevoie de-un stimulent, doar e obosit de la atâta bătălie electorală), dar a fost senzaţional cu vârf ieri seară.

A citit în viteză lista candidaţilor partidului său ca să îşi informeze alegătorii.
Dar probabil alegătorii partidului său visează şi noaptea numele favoriţilor, aşa că i-a citit în stilul în care sunt citite avertizările alea din finalurile reclamelor la medicamente : fără să se priceapă nimic.
Am remarcat totuşi numele unui candidat, nu se ştie de unde : Stelică Tălpică.

Apoi ne-a invitat ca astăzi, pe stradă, să facem cu toţii pe stradă semnul cu degetul mare ridicat. Îmi şi imaginez ce euforie de degete a fost azi pe străzile oraşului unde candidează Stelică Tălpică!

După asta a trecut la o poveste despre Angola. Despre care a ales să vorbească fiindcă, spunea el,
n-avea voie să vorbească despre România.
Şi-a spus nene povestea Angolei de la descoperirea ei, violarea femeilor angoleze, navele invadatorilor, violarea femeilor angoleze, galerele cu bărbaţii sclavi, portughezii care au ajuns în America Latină, violarea femeilor angoleze, Marc Zuckenberg, revoluţia facebook, violarea femeilor angoleze, studentul de la Harvard, masa la restaurant din Vietnam, violarea femeilor angoleze, revenirea în ţară a bărbaţilor angolezi care fugiseră.

Eu am prins juma de oră dar vă asigur că am râs cu lacrimi.
Terapie garantată contra stresului, atâta vreme cât omul nu-şi urmează terapia recomandată de medici!

Iar la final domnul Dan ne-a urat tuturor să fim angolezi.

Reduceri in magazinele de lux, cantina bogatilor

Am primi azi pe stradă un fluturaş-reclamă la reducerile unui magazin de lux din Ploieşti.
O dată că nu pricep de ce domnişoara mi-a dat mie fluturaşul. Am eu mutră de cumpărătoare de lux?
Am impresionat-o cu brăţara mea de argint sau am revoltat-o cu balerii mei de 30 de roni?

În fine, n-o să ştiu deci pentru ce mi-a pasat fluturaşul, dar alta e problema mea acum.
Cum adică dom'le reduceri la magazin de lux?

Eu înţeleg aşa : dacă eşti cu dare de mână, atunci ai magazine pe rangul tău în care să-ţi tot demonstezi potenţa financiară. De ce ai aştepta reducerile? Nu e ruşinos?

Nu se jenează să cumpere un sold? Nu e sub calitatea lor?
Cum pot rezista să-i umilească vânzătoarea spunându-le : ,la acest produs de excepţie avem reducere 50%, mai avem doar 3 bucăţi' ?
Oare aşteaptă şi restul de 1 leu când cumpără o pereche de pantofi redusă până la doar 999,9 roni?

Zău aşa! unde şi-or ţine bogaţii mândria de clasă?

Esec creativ : invata o limba straina dupa ureche

Tot aud cum e cu învăţatul unei limbi străine din filme, ba chiar eu însămi am progresat în vocabularul englez privind filme netritrare şi ascultând Depeche ... cu dicţionarul.

Însă poftim ce poate rezulta din învăţarea urechistă pur şi simplu, nedublată de lecturi şi de consultarea unui dicţionar.

Lălăiam şi eu 'Amor a la Mexicana' , mare hit la vremea lui. Bănuiam că la refren e descrierea masculului cu pricina.
Şi fredonam după cum auzeam eu :
'cavallo, potai, sombrero'.

Prin urmare îmi şi imaginam cum arată respectivul şi alaiul său.
Iar traducerea mea era ceva de genul 'cal, căţel, sombrero'.

Numai că, citind pe net versurile originale din cântec , am avut o dezamăgire :
domle', amorezul lui Thalia NU avea căţel !
N-avea căţel, ci cizme !
'cavallo, bota y sombrero'.

Pfff, uite aşa se duc miturile despre bărbaţi, din pricina cunoaşterii temeinic documentate !

Inima buna dar nervi slabiti. Efecte de reclama proasta.

Ştiu şi eu principiul ăla  'chiar şi reclama negativă vinde'.
Dar nu cred în el, că la mine nu pupă principiul ăsta deloc.

Iar una din reclamele care, după cât mă duce pe mine capul, au fost construite să fie imbecile, agasante, imposibile, e cea a lanţului de farmacii Catena.
În primul rând e promovat de eternii enormi actori de şuşanele : Stela şi Arşinel.
Dar ca şi cum asta nu era de-ajuns, cei doi îs împănaţi şi cu un cântecel imbecil, voit drăgălaş, reieşit dulcel, 'Farmacia Inimiiiii, Catenaaaa'.

Carevasăzică dacă ai probleme cu inima te duci la Catena.
Dar dacă ai probleme cu nervii iritaţi de la cântecelele farmaciei inimiii catenaaa, atunci unde mergi?

Fiindcă eu la Catena nu intru nici să-mi cânţi !

Oferta bogata de cursuri pentru ploiesteni

Acum doi mergeam la Bucureşti pentru câteva cursuri care mă interesau dar pe care nu le oferea nimeni în Ploieşti.
Adică dădeam banii şi pe tren, pierdeam şi timpul cu naveta, dar nu mi-a părut rău deloc.

În facultate am avut profesori care ne avertizau cât de importantă e formarea continuă.
Cred şi eu în ea, chit că vorbim despre dezvoltare profesională sau despre o pasiune personală care să ne mai detaşeze de stresul cotidian.

Acum însă uite că oferta s-a diversificat şi în oraşul nostru. Cei dornici de astfel de cursuri nu mai trebuie să meargă până în capitală pentru ele.
Dar important este să afle că se organizează astfel de lucruri şi în Ploieşti!

Mi se pare normal să direcţionez eventualele persoane interesate către site-ul www.succespersonal.ro/cursuri unde poate fi studiată oferta lor şi găsite toate info utile, fiindcă îmi amintesc cât de mult căutam eu astfel de oportunităţi acum doi ani şi nu mă putea nimeni ajuta cu o informaţie.

Eu personal am avut mereu trac când a fost nevoie să vorbesc în public, prin urmare aş cam avea nevoie de un curs de Public Speaking.
Acum fiecare după ce aspect doreşte să amelioreze la propria persoană.

Ar mai fi de spus că puteţi beneficia şi de o reducere de 20% din costul cursului dorit, numai să completaţi în câmpul  "De unde aţi aflat de acest curs"
codul de reducere, anume   letyourminddothewalking.blogspot.com

Parafrazând un slogan dinamic : urmează-ţi cursul !

Romania nu prea mai are nimicuri

Vă spun din proprie experienţă şi din personală alergătură că pe la noi nu prea mai sunt nimicuri.

Nu mă refer la cele umane, că de-astea probabil că se mai găsesc.
Ci la nimicuri chinezeşti.
Prostioare, banalităţi de care ai nevoie zilnic.

Până acum am umblat vreo două săptămâni să-mi găsesc cordoane de păr din celea simple. Adică ieftine, cele mai ieftine. 50 de bani bucata.
Nah, nu din zgârcenie am colindat tot oraşul , dar n-am ce face cu ditamai rotocolul de prins părul, vreau ceva cât mai subţirel. Şi n-am prea mai găsit.
În schimb găseşti peste tot cordoane de 2 lei bucata.

Iar de o săptămână mi s-a rupt cureaua de ceas. Nu suport să nu am ceas clasic, pe încheietura mâinii sau măcar pandantiv.
Desigur! nici curele de ceas nu se prea mai găsesc, în afara unor oribilităţi aurii.
În schimb găsesc mai peste tot ceasuri de cumpărat. De pe la 25 roni bucata.

Voi oare ce nu găsiţi? În afară de un 'nimic' gen bilet câştigător la loto.