Hai că am mai bifat un film săptămâna asta - 'Madame Bovary'. Da, ştiu, ruşine mie că n-am citit până la vârsta asta cartea, dar orice ruşine are şi-o limită.
Şi văzând filmul am avut revelaţia stereotipului pe care îl tot invocăm : cum că femeile sunt parşive, mincinoase, că-s false şi se folosesc de trucurile lor pentru a ademeni bieţii bărbaţi şi pentru a-i juca după pofta inimii şi cumpărăturilor lor.
Dar ce facem cu bărbaţii seducători? E-adevărat, o specie din ce în ce mai rară, fiindcă îţi trebuie multă inteligenţă, răbdare şi rafinament pentru a seduce o femeie în felul ăsta.
Iar cum azi trăim în epoca vitezei, femeile sunt seduse prin imagine : a iphone-ului, a maşinii, a butonilor de la cămaşă şi altele în funcţie de vârstă şi scara socială.
Numai că odinioară, când graba nu era atât de 'grăbită' şi când bărbaţii aveau chef să-şi exerseze abilităţile de adevărat seducător recurgeau la altă armă : vorba.
Aşa că poate femeile sunt nişte 'tocătoare' de nervi după căsătorie cu vorbele lor infinite,
dar să nu uităm nici contribuţia bărbatului la necazul ăsta abătut asupra lor.
Câte femei nu-s victimele naive ale ipocriziei masculine şi câte nu se lasă ademenite de vorbele bărbaţilor, de complimentele sau promisiunile lor?
Şi câţi bărbaţi nu induc iluzii -false din bun început- unei femei doar pentru a petrece cu ea, ea văzută doar ca amuzament sexual şi nimic mai mult?
Aşa că o să mă strădui să nu mai gândesc în termeni de femeia-sirenă ademenitoare şi bărbatul-marinar sedus.
Există la fel de bine femei credule pe cât există şi bărbaţi naivi. Bărbatul poate fi la fel de viclean şi de mincinos precum femeia pentru un scop la fel de egoist.
Totul e acum fiecare în ce rol preferă să intre.
Eu personal prefer bărbatul care seduce în locul bărbatului prostibil (da, nu cred să existe cuvântul, dar există noţiunea).
Sau cum ar veni îl prefer pe Rodolphe Boulanger lui Charles Bovary. Rodolphe cel cu strategia de cucerire verbală şi cu pamblicile declamatorii gen 'le devoir est de chérir ce qui est beau'.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Si eu prefer barbatii care seduc dar partenerul meu ii prefera pe cei care SE DUC fara sa ma priveasca :)
Dragut articol
:)) Hapi2233, eu cred ca partenerul tau judeca perfect, daca ma intrebi pe mine.
Cunosc insa barbati care isi pun special partenerele sa se imbrace apetisant fiindca e o mandrie personala (chiar personala) pentru ei sa fie admirata femeia de la bratul lor. Pe astia NU-i inteleg ! :)
Nu stiu ce film ai vazut, presupun ca pe cel din 1991, in regia d-lui Claude Chabrol, cu d-na Isabelle Huppert in rolul principal, (o actrita de un talent profesional fenomenal, mai inalt decat d-na Meryl Streep, de exemplu, insa nu neaparat bine aleasa pt acest rol, pe care probabil ca d-na Meryl Streep l-ar fi realizat mai bine, daca ar fi fost posibil, datorita tocmai pliabilitatii si adaptabilitatii sale exceptionale la contexte si personaje in cat mai diverse timpuri, geografii, si culturi specifice, pe cand d-na Huppert isi mentine, mi se pare, o umbra de independenta personala mereu contemporana salbatica imposibil de domesticit/de imblanzit, nici sub cea mai riguroasa disciplina profesionala atat din partea ei catre sine insusi ca actor profesionist, cat si din partea unui posibil regizor cat se poate de talentat).
Dupa parerea mea sincera, (care accepta ca POT exista si filme chiar mai bune decat cartile dupa care au fost adaptate, un exemplu fiind Pe Aripile Vantului, sau filme egal bune cu cartile dupa care au fost adaptate, ca de ex To Kill a Mockingbird), in acest caz particular, povestea in sine cat si opinia generala existenta despre femei in Franta mijlocului sec XIX, atunci cand a fost scris acel prim roman reprezentativ de curent literar realist europeean, NU poate fi perceputa in mod fin detaliat corect decat citind cartea scrisa de dl Gustave Flaubert, intr-adevar o carte care merita citita, si ar trebui sa fie reprezentata in mod curricular obligatoriu, in orice curricula de liceu si de tematica OBLIGATORIE de bacalaureat din Europa, (deci nu numai pertinenta pt materia literatura universala, dar si pt disciplinele de studii sociale).
Din curiozitate cinefila, pt cine doreste sa afle si despre alte ecranizari ale romanului Doamna Bovary scris de dl Gustave Flaubert:
- 1932, O Dragoste Impura (Unholy Love), r Albert Ray
- 1933, Madame Bovary, r Jean Renoir
http://www.youtube.com/watch?v=q9q6GrjdlH0
- 1949, Madame Bovary, r Vincente Minelli, productie MGM
http://www.youtube.com/watch?v=lsvPqPBJqu8
Au existat si adaptari mai vagi, cum ar fi Ryan's Daughter, (1970), r David Lean, cu actiune plasata in Irlanda anului 1916, cu ocazia Rebeliunii de Paste (a irlandezilor republicani fata de imperialistii britanici), si filmul indian Maya Memsaab, (1992), r Ketan Mehta. Au existat, desigur si multiple adaptari TV, inclusiv BBC.
Are dreptate, Hapi, articolul e tare reusit. Seducatori prin imagine si barbati prostibili nu am intalnit pana acum. Oare pe ce lume traiesc?
Prefer barbatii normali. Mai exista?
Nice, multumesc pentru cuvinte, iti inteleg optiunea, insa eu am ajuns sa privesc lumea atat de nuantat incat nu mai vad pe nicaieri barbati normali. Doar barbati interesanti si barbati dezagreabili. :) Cred ca vad prea multe filme. ;)
Rudolph, nu cred sa ajung eu vreodata in Norvegia, dar daca ar fi sa ajung ti-as aduce o sticla de vin drept multumire pentru mai multe dintre comentariile tale.
In cazul de fata incep cu link-urile : nu stiam ca au existat atatea ecranizari. Aceea adaptata la Irlanda suna chiar interesant pentru mine.
Am vazut secventele din cele doua link-uri lasate de tine, Renoir si Minelli.
Minelli este de-a dreptul o feerie, ii ofera Emmei toate scuzele. (trebuie sa citesc cartea, e clar, fiindca tonul viziunilor vad ca e mult diferit).
ei, Rudolph, si-acum raspunsul la primul comentariu.
:) Intr-adevar , ecranizarea din '91 a lui Claude Chabrol e cea pe care am vazut-o eu.
Pana atunci pe Isabelle Huppert nu o mai vazusem decat in '8 Femmes', dar imi placuse.
Intuitia ta in ceea ce o priveste e deosebita. Dvd-ul Madame Bovary continea si extrase din interviu cu Isabelle Huppert in care vorbea despre viziunea ei, despre felul cum nu e ea de acord cu viziunea generala asupra Emmei Bovary. Ea nu o percepea ca fiind pasiva si languissante (nu-mi gasesc cuvantul potrivit in romaneste), ci din contra : plina de initiativa, smechera, inventiva si foarte pulsionala. Si din perspectiva asta a spus ca vrea sa interpreteze un alt fel de Emma.
E clar ca trebuie sa citesc totusi cartea, sa am si eu propria parere despre termenul de bovarism.
Intersanta si bine-venita parerea ta despre bibliografia scoalara, am sa revin asupra subiectului probabil fiindca ma intereseaza direct.
Cat despre ecranizari, Pe aripile vantului nu am citit-o, dar filmul e unul din preferatele mele, el si Lord of the Rings. :)
Dar o carte pe care eu o consider de aceeasi valoare (ridicata) cu ecranizarea este Enigma Otiliei / Felix si Otilia - filmul.
Nu stiu daca l-ai vazut.
Din cate se vede mie imi cam place literatura realista. :)
Multumesc inca o data pentru informatii si pareri, Rudolph !
Trimiteți un comentariu