Recomand celor open-minded

Pe când eram puştoaică TVR a difuzat Jesus Christ Superstar - o operă rock compusă de Andrew Lloyd Webber prin anii '70 despre povestea lui Isus.

La vremea respectivă filmul mi s-a părut a fi doar o porcărie blasfemiatoare, truc prin care, am crezut eu, Lloyd Webber ar fi urmărit doar să şocheze pentru ca, prin vâlva creată, să obţină succesul şi încasările implicite controversei :
Isus şi apostolii erau înfăţişaţi ca nişte hipioţi, muzica n-avea nimic religios iar imaginile erau pe alocuri chiar cenzurabile.

Anul ăsta, de Paşte, WylFM a difuzat în două emisiuni Jesus Christ Superstar, cu o grămădă de explicaţii şi detalii despre acest album.

După muzica albumului nu mă înnebunesc de plăcere nici astăzi, însă pe la 13 ani nici nu o putusem asculta. Dar am totuşi o scuză, fiindcă nu e tocmai genul de muzică 'uşor' digerabilă.

În schimb, acum i-am ascultat versurile.
Iar albumul e o mică bijuterie prin ideile sale, prin felul în care nuanţează şi prin motivaţiile cu care 'încarnează' personajele, în special pe Iuda, după părerea mea.
Îl puteţi asculta pe youtube căutând fiecare cântecel în parte, dar sper să nimeriţi peste versiunile cu titrare ale versurilor, e păcat să nu înţelegeţi ce spune fiecare.

Ca muzică preferatul meu e cântecelul de mai jos, dar ca versuri îmi plac multe, dau de gândit şi diversifică perspectivele din care judecăm.

Şi-n plus, am învăţat în sfârşit că despre religie poţi vorbi într-o varietate de feluri, nu musai cu o smerenie ipocrită şi alăturându-i numai gânduri pioase şi numai imagini angelice, ci alăturând lumea în toate manifestările ei, hidoase şi scandaloase, ticăloase şi imorale.