Chiar mă bucur că am din nou un pc funcţional, a venit chiar la timp.
Mi-ar fi părut teribil de rău să nu văd aceste două filme :
Thérèse Raquin al lui Marcel Carné
şi La Bete Humaine al lui Jean Renoir (îmi cer scuze, nu găsesc e cu accent circumflex pe tastatură).
Ambele după romanele omonime ale lui Emile Zola, unul din scriitorii mei preferaţi.
Cu toată insistenţa lui Zola asupra psihologiei personajelor, nu prea îmi imaginam eu cum ar putea vreun film să redea elocvent latura asta a romanelor lui.
Şi totuşi ! Cele două filme de mai sus sunt foarte reuşite din punct de vedere al compoziţiei.
Însă, mai mult decât atât, filmele astea sunt bijuterii vizuale.
N-o să vedeţi femei mai frumoase, mai elegante şi mai graţioase decât în filmele clasice !
Şi nici personaje mai expresive decât în filmele alb-negru !
Filmele clasice ale cinematografiei nu şochează niciodată prin violenţa imaginii, chiar dacă în film se petrec omoruri. Totul e mediat cu ajutorul umbrelor, ştim mereu ce se întâmplă chiar fără să vedem faptul. Ba chiar tensiunea e mult mai mare în lipsa filmării acţiunii propriu-zise.
Din păcate nu vă pot lăsa nici un link către cele două filme, eu le-am văzut pe dvd-uri originale.
Dacă le găsiţi însă nu le ocoliţi !
Şi mai ales NU, NU, NU vizionaţi versiuni colorizate ale filmelor alb-negru ! : tocmai jocul ăsta de lumini şi umbre era mijlocul principal de transmitere a emoţiei într-o vreme în care regizorul nu avea ce computere să manevreze pentru efecte speciale.
Totu-i în filmele astea vechi. Iar dacă aveţi şi alte recomandări din aceeaşi zonă spuneţi-mi !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
nu-i din zona dar eu am o slabiciune pt un film. poate l-ai vazut. e un film comun, nu de arta, dar limba vorbita si rolurile ma uimesc de fiecare data. si rad de ma sparg. si blondul e genial.
Le boulet.
Tiens, nu stiu de filmul asta, Raul. Asa incat il trec pe lista, multumesc.
(incep sa imi fac lista de filme si de carti pentru vacanta, cand vreau sa imi razbun timpul liber si lecturile la alegere). :)
Multumesc pt recomandarile de filme, pt ca eu acum, pana nu devine accesibil Dictatorul, cu Sacha Baron Cohen, chiar ca nu stiam la ce sa ma mai uit. De primul nu stiam, chiar am gasit cateva videoclipuri pe YouTube, si cred ca e un film ff bun, plus ca mi-a adus aminte de Raf Vallone, despre care eu auzisem prima oara de la mama. Stiati ca Raf Vallone a fost absolvent de facultate de Drept si de Filozofie ?
Despre Jean Renoir venise vorba si in cateva reviste culturale recente accesibile pe Internet, si m-am uitat din curiozitate sa vad daca vine vreo aniversare legata de acest cineast (regizor, scenarist, actor, producator) bine cunoscut, care a fost si fiul faimosului pictor impresionist Pierre-Auguste Renoir, despre care a si scris o biografie, "Renoir, tatal meu" (1962), si are totodata un fiu, care chiar in prezent este profesor de literatura comparata la Univ California-Berkeley. Stiati ca prima sotie a d-lui Jean Renoir, d-ra Catherine Hessling, care a si aparut ca actrita in primele filme ale d-lui Renoir, fusese si ultimul model, (uneori chiar nud), pt tatal lui, pictorul ? Nu am gasit o aniversare deosebita re de ce venise vorba despre dl Jean Renoir recent in mai multe locuri, insa nu-i nimic pt ca merita oricum sa vina vorba despre el cat mai des, chiar si fara vreo ocazie speciala.
Re filmele alb-negru vs color, eu voiam sa comentez, ca am impresia ca ai dreptate re estomparea impactului de violenta in cazul filmelor alb-negru, insa mie personal asta mi se pare doar in cazul filmelor artistice, nu si in cadrul filmelor documentare. Eu am vazut filme documentare alb-negru care efectiv m-au socat mult mai mult decat filme documentare color, insa efectiv nu stiu daca asta este din cauza culorii, sau poate pt ca in mintea mea asociez filmele documentare alb-negru cu filmele de Stiri care erau o data difuzate la cinema, inainte de difuzarea filmului, pe vremea de dinaintea inventarii TV-ului, si in general desi filmul documentar NU este acelasi lucru cu un film de Stiri TV, daca e alb-negru, eu atunci il voi asocia in capul meu cu filmele de Stiri de pe vremuri si ii voi atribui automat, aproape fara sa vreau, o valoare mai mare de credibilitate, (ca fara sa vrei crezi mai mult in Stiri decat intr-un film documentar), deci si impactul vreunei actiuni posibil violente va fi mai socante, decat daca ea e prezentata color si eu atunci o voi asocia in capul meu, chiar fara sa vreau, cu un film artistic de fictiune, asa cum sunt majoritatea din ziua de azi, si, astfel, color, voi avea o impresie de irealitate in plus chiar fata de socul de irealitate natural care este resimtit la nivel posibil chiar traumatic la vizionarea unor actiuni ff socant-violente de nivel documentar.
(Sper ca am reusit sa explic asta ca sa fie cat de cat inteligibil...ca, pana sa termin fraza, cred ca nici eu nu mai stiu ce am vrut sa spun...)
A propos de filme alb-negru, ai vazut filmul recent Artistul, cel care a castigat 5 din cele 10 premii Oscar la care fusese nominalizat, (cam prea multe, dupa parerea mea, ca erau OK si doar vreo 2, pt ca mi s-a parut nedrept ca filmul War Horse sa nu castige nici un premiu din cele 6 pt care fusese nominalizat) ?
sa-mi zici daca te-a marcat sau nu blondul...
blondul:
http://raulghiran.blogspot.com/2012/03/ce-inseamna-sa-ai-noroc.html
Trimiteți un comentariu