Final de Giro, re-inceput de memorie

Am avut şi eu atâta timp liber ieri încât m-am putut uita la o întreagă etapă în Il Giro.
Captivantă etapa, dar şi mai captivantă cifra ei : deja etapa numărul 19 !!

Eu eram convinsă că suntem abia în a doua săptămână de cursă şi deci mai am timp să prind şi eu munţii pe care îi ştiam că vor veni în ultimele etape.

Când colo, munţii-s trecuţi, Giro pe final şi confuzia mea pe val.

Asta reflectă cât de captivată sunt, cât de puţin timp liber am şi cât de obosită am ajuns, de anul ăsta nu numai că n-am apucat să văd mai nimic din marele tur ciclist al Italiei, dar n-am apucat nici să-mi dau seama că s-a desfăşurat.

Ar fi timpul să mă mai reintegrez şi eu în timpul prezent şi în realităţile plăcute din jur.

p.s.  Oricum nu-mi va câştiga Turul nici unul din cei doi favoriţi, aşa că poate pe undeva e mai bine că m-am trezit direct la final, să nu sufăr zi de zi alături de eşecurile lui Basso şi Scarponi.